| c. Cât priveşte sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, ea există şi la copţii egipteni (care o sărbătoresc la 9 mai) şi la iacobiţii sirieni. Având în vedere că aceştia n-au împrumutat mai nimic de la ortodocşi după despărţirea lor de Biserica Ecumenică, înseamnă că sărbătoarea respectivă era deja în uz şi la ei înainte de această despărţire; începutul ei trebuie pus deci între Sinodul III ecumenic (431) şi Sinodul IV ecumenic (451).
Ca şi sărbătoarea Adormirii, la origine a fost şi ea aniversarea anuală a târnosirii unei biserici din Ierusalim închinate Sfintei Fecioare, zidită între 430-480, pe locul unde, după tradiţie, fusese casa părinţilor Sfintei Fecioare. În Apus a fost introdusă de papa Serghie I (687-701), sub influenţa Constantinopolului. În sec. VI Sf. Roman Melodul compune pentru această sărbătoare Condacul şi Icosul rămase până acum în rânduiala slujbei zilei în Mineiul ortodox. La începutul secolului VIII (715), Sf. Andrei Criteanul a scris în cinstea ei patru predici şi un canon, care se cântă la Utrenia acestei sărbători. În Apus ea s-a generalizat însă mult mai târziu (secolele IX-X).
A doua zi după Naşterea Maicii Domnului, adică la 9 septembrie, sărbătorim Soborul (pomenirea) Sfinţilor Ioachim şi Ana, părinţii Născătoarei de Dumnezeu.
Dostları ilə paylaş: |
