I. Introducere în studiul Liturgicii Ce este Liturgica?

Scrieri liturgice în perioada postpatristică (sec. VIII-XVII)

3.1. În Răsărit:

Tâlcuire amănunţită a dumnezeieştii Liturghi²⁸ atribuită lui Teodor, episcop de Andida (sec. XI-XII) este o lucrare în 40 de capitole care tratează amănunţit toate momentele şi actele Sfintei Liturghii începând de la proscomidie până la Rugăciunea amvonului.

Comentariul liturgic²⁹ atribuit eronat patriarhului Sofronie al Ierusalimului († 644) conţine un comentariu amănunţit (în realitate o compilaţie din Gherman, Teodor de Andida) al Liturghiei doar până la Vohodul mare. Împreună cu explicarea simbolică a unor momente liturgice (văzute ca momente din viaţa Mântuitorului) sunt făcute şi interesante comentarii despre biserică şi persoanele liturgice.

Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii³⁰ şi Despre viaţa în Hristos³¹ ale lui Nicolae Cabasila (sec. XIV) sunt cele mai izbutite tâlcuiri de tip teologic-speculativ. Cea dintâi este o explicare simbolică a Sf. Liturghii în care accentul cade mai mult pe expunerea doctrinei sau a învăţăturii de credinţă în legătură cu liturghia. Cea de-a doua lucrare este o explicare a Tainelor de iniţiere şi a efectelor produse de acestea în viaţa creştinului.

Sf. Simeon al Tesalonicului este ultimul mare comentator liturgic al perioadei postpatristice în Răsărit. Lucrarea sa, intitulată Tratat asupra tuturor dogmelor credinţei noastre ortodoxe, după principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos şi urmaşii Săi ³² este un comentariu liturgic privind biserica şi mai toate slujbele din timpul său (Liturghia, Tainele, unele ierurgii ca înmormântarea, călugăria, târnosirea bisericii, etc.).