In acest context termenul de,,competenta" se refera la obtinerea,,unui grad de integrare intre capabilitati si obiectivele sociale mai largi de care are nevoie fiecare individ"

Dezvoltarea tehnologica din ultimele decenii precum si fenomenul globalizarii au determinat institutii si specialisti din intreaga lume sa caute competentele de care are nevoie orice cetatean al Planetei pentru a se integra cu succes in viata sociala intr-o ,,economie bazata pe cunoastere care sa asigure dezvoltarea economica,slujbe mai bune si o mai mare coeziune sociala”. Aceasta cercetare a fos inceputa si pe continentul european mai ales dupa ce Consiliul European de la Lisabona din 2000 a recunoscut educatia , instruirea si incadrarea intr-un loc de munca ca parte integranta a politicilor economice si sociale necesare transformarii economiei Europei in cea mai dinamica economie bazata pe cunoastere.

• Dezvoltarea tehnologica din ultimele decenii precum si fenomenul globalizarii au determinat institutii si specialisti din intreaga lume sa caute competentele de care are nevoie orice cetatean al Planetei pentru a se integra cu succes in viata sociala intr-o ,,economie bazata pe cunoastere care sa asigure dezvoltarea economica,slujbe mai bune si o mai mare coeziune sociala”. Aceasta cercetare a fos inceputa si pe continentul european mai ales dupa ce Consiliul European de la Lisabona din 2000 a recunoscut educatia , instruirea si incadrarea intr-un loc de munca ca parte integranta a politicilor economice si sociale necesare transformarii economiei Europei in cea mai dinamica economie bazata pe cunoastere.

• Activitatea grupului de lucru pentru competente cheie a inceput in 2001 avand ca obiective principale identificarea ,,noilor deprinderi” si ,,cum” aceste deprinderi pot fi integrate mai bine in programa scolara si apoi mentinute si invatate de-a lungul vietii.In cadrul acestei cercetari s-a pus un accent deosebit pe grupurile dezavantajate,cele cu nevoi specifice,abandon scolar si educatia adultilor.

• In acest context termenul de ,,competenta” se refera la obtinerea ,,unui grad de integrare intre capabilitati si obiectivele sociale mai largi de care are nevoie fiecare individ”.Studiul Eurydice considera competentele cheie vitale penyru participarea cu succes la viata sociala.Multe dintre aceste competente sunt definite ca generice sau transfersale.Acestea trebuie sa conduca la un menagement mai eficient al parcursului educational al fiecarui individ,comunicarea si relatiile sociale si interpersonale sa reflecte trecerea accentului de la predare la invatare.

Comunicarea în limba maternă

• Abilitatea de a exprima şi interpreta gânduri, sentimente şi fapte, atât oral cât şi în scris (ascultare, vorbire, citire şi scriere);

• Capacitatea de a interacţiona lingvistic într-un mod adecvat, într-o diversitate de contexte sociale şi culturale – educaţie şi formare, profesie, familie, timp liber.

Comunicarea in limba materna

• Comunicarea in limba materna

• Comunicarea este abilitatea de a exprima si interpreta gânduri, sentimente şi fapte atât pe cale orală cât şi scrisă (ascultare, vorbire, citire şi scriere), şi de a interacţiona intr-un mod adecvat în cadrul întregii game a contextelor sociale şi culturale – educaţie şi instruire, la serviciu, acasă sau în timpul liber.

Currriculum-ul de Limba şi literatura română reprezintă “o componentă fundamentală a parcursului de învăţare oferit elevilor în contextul şcolarităţii obligatorii”.

• Currriculum-ul de Limba şi literatura română reprezintă “o componentă fundamentală a parcursului de învăţare oferit elevilor în contextul şcolarităţii obligatorii”.

• Obiectivul central al studierii Limbii şi literaturii române în învăţământul primar

• - dezvoltarea competenţelor elementare de comunicare orală şi scrisă ale copiilor, precum şi familiarizarea acestora cu texte literare şi nonliterare, semnificative din punctul de vedere al vârstei cuprinse între 6-7 – 10-11 ani.

• Specificul curriculum-ului actual de limba română

• - noul model comunicativ-funcţional, care vizează, în primul rând, modalităţile de structurare a competenţelor de comunicare. Conform acestui model, comunicarea este un domeniu complex care înglobează procesele de receptare a mesajului oral şi a celui scris – citirea-lectura, precum şi pe cele de exprimare orală, respectiv de exprimare scrisă;

• - definirea domeniilor disciplinei exclusiv în termeni de capacităţi: receptarea mesajului oral, receptarea mesajului scris, exprimarea orală şi cea scrisă;

• - comunicarea este prezentată în calitatea sa de competenţă fundamentală, acoperind deprinderi de receptare şi exprimare orală, respectiv scrisă;

- reechilibrarea ponderii acordate exprimării orale faţă de cea scrisă, precum şi proceselor de producere a mesajelor proprii faţă de cele de receptare a mesajelor;

• - reechilibrarea ponderii acordate exprimării orale faţă de cea scrisă, precum şi proceselor de producere a mesajelor proprii faţă de cele de receptare a mesajelor;

• - centrarea obiectivelor pe formarea de capacităţi proprii folosirii limbii în contexte concrete de comunicare;

• - structurarea programei pe baza unor obiective cadru şi de referinţă sintetice, în măsură să surprindă ceea ce este esenţial în activitatea de învăţare;

• - conţinuturile incluse în programa şcolară sunt sugerate şi orientate spre încurajarea creativităţii învăţătorului, acordându-i acestuia libertatea de alegere a acestora;

• - studiul limbii române în învăţământul primar este conectat la realităţile comunicării cotidiene propriu-zise; de aceea, se pune un accent deosebit pe învăţarea procedurală, adică se urmăreşte structurarea unor strategii şi proceduri proprii de rezolvare de probleme, de explorare şi de investigare caracteristice activităţii de comunicare.

• VOCABULAR

• Fonetică

• Punctuaţie

• Ortografie

• Ortoepie

• Gramatică

• LIMBA – INSTRUMENT

• A asculta

• A citi

• A vorbi

• A scrie

• ÎNŢELEGEREA- EXPRIMAREA

• LIMBA - COMUNICARE

• EXPRIMAREA

• LIMBA - COMUNICARE

2. Din perspectiva programei de limba şi literatura română – obiective cadru şi de referinţă, conţinuturile învăţării, exemple de activităţi de învăţare, standarde curriculare de performanţă

3. Din perspectiva conştientizării modelului comunicativ-funcţional de către învăţător

• ABORDAREA INTEGRATĂ este:

• FINALITATE -- Limba – cel mai important

• mijloc de comunicare umană

• IMPUSĂ -- Curriculum Naţional

• CERUTĂ -- Structura sistemică a limbii

• ACŢIUNE DIDACTICĂ --Formarea formatorilor

• NECESITATE--Particularităţile individuale şi de

• vârstă ale copiilor

ASPECTE VIZATE DE ÎNVĂŢĂTOR:

• ASPECTE VIZATE DE ÎNVĂŢĂTOR:

• în clasele a III-a şi a IV-a unităţile de conţinut specifice elementelor de construcţie a comunicării trebuie să fie corelate cu studiul textului literar, inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice, mai ales în cazul elementelor de lexic;

• predarea-învăţarea va urmări limba în funcţiune, în variantele ei orală şi scrisă, normală şi literară, iar nu limba ca sistem abstract;

• interesează viziunea comunicativ-funcţională a studierii limbii, nu predarea în sine şi pentru sine a unor cunoştinţe gramaticale; interesează abordarea funcţională şi aplicativă a acestora în calitatea lor de elemente care contribuie la structurarea unei comunicări corecte şi eficiente;

• aspectele care ţin de ortografie, de punctuaţie şi de ortoepie vor fi evidenţiate în situaţiile care impun abordarea lor;

• numărul de texte literare selectate pentru predare – învăţare să nu fie mai mic de 8, dar nici mai mari de 14.

• Ciclul curricular de dezvoltare nu se încheie o dată cu terminarea clasei a IV-a, se finalizează o treaptă de învăţământ – învăţământul primar – prin standardele curriculare de performanţă, un alt concept cheie cu care operează Curriculum-ul Naţional.

• Realizând o viziune sintetică a obiectivelor de referinţă de la clasele a III-a şi a IV-a şi corelând cu standardele curriculare de performanţă, se constată că, prin studierea limbii şi literaturii române la aceste clase, elevul va fi capabil

Pentru a realiza noul model comunicativ-funcţional, învăţătorul trebuie să-şi formeze modelul operaţional-strategic al predării limbii române care va avea drept premise:

• Pentru a realiza noul model comunicativ-funcţional, învăţătorul trebuie să-şi formeze modelul operaţional-strategic al predării limbii române care va avea drept premise:

• - formarea şi perfecţionarea deprinderilor de citire;

• - îmbogăţirea, precizarea, activizarea şi nuanţarea vocabularului elevilor;

• - însuşirea ortoepiei, ortografiei şi punctuaţiei, în limitele prevăzute de programa şcolară pentru clasele I – IV;

• - redactarea compunerilor;

• - însuşirea elementelor de construcţie a comunicării de către elevi, în limitele programei.

CITIT-SCRIS LA CLASELE II-IV

CITIREA ŞI SCRIEREA – INSTRUMENTE INTELECTUALE DE BAZĂ

• Citirea şi scrierea sunt instrumente intelectuale de care oamenii se folosesc toată viaţa.

• Pentru ciclul primar, familiarizarea elevilor cu instrumentele muncii intelectuale, în primul rând cu cititul şi scrisul, constituie conţinutul întregii sale activităţi. A-l învăţa pe micul şcolar să citească şi să scrie înseamnă a-l învăţa cum să înveţe.

SCRISUL

• Învăţarea scrisului se realizează concomitent şi în strânsă legătură cu învăţarea cititului.

• Scrisul ca mişcare grafică voluntară, intenţionată, este o “acţiune conştientă” iar transformarea ei într-o acţiune automatizată se realizează prin exerciţii.

• Cunoaşterea prealabilă a unor reguli de scriere corectă stă la baza formării şi dezvoltării la elevi a capacităţii de a se autoevalua, de a-şi autoregla activitatea de scriere.

• În ciclul primar, în învăţarea ortografiei, elevul parcurge mai multe etape, deoarece predarea limbii române se realizează potrivit principiului concentric.

• Învăţătorii sunt primii care au răspunderea formării de deprinderi ortografice. În primele două clase elevii învaţă limba fără să li se precizeze tehnologia.

• Cunoştinţele lor ortografice şi de punctuaţie au o slabă fundamentare teoretică, multe limitându-se empiric sau reducându-se la explicaţii şi rezolvări situaţionale.

• Începând cu clasa a III-a noţiunile sunt introduse în mod ştiinţific.

TIPURI DE CITIRE:

• La sfârşitul ciclului primar, elevii trebuie să ajungă să citească corect, conştient, atât cu voce tare cât şi în gând. Combinarea citirii cu voce tare cu citirea în gând este necesară.

CITIT-SCRISUL ÎN CLASELE II-IV

• Pentru a-şi însuşi deprinderea cititului până la nivelul la care el să poată construi ”o metoda de lucru care să-i facă pe elevi în stare să-şi completeze singuri instruirea elementară pe care au primit-o în şcoală” elevii trebuie să parcurgă două etape:

• 1. Însuşirea tehnicii cititului cu tot ce implică aceasta

• 2. Însuşirea capacităţii de a se orienta în textul citit în scopul folosirii cărţii în mod independent, ca izvor de informaţie şi de formare.

• Însuşirea de către elevi a tehnicii cititului se realizează prin exerciţii. Pentru a asigura un randament maxim acestei activităţi, se impune, ca ea să fie realizată, aşa cum s-a subliniat, cu efortul personal al fiecărui elev în parte.

Lectura explicativă – metodă fundamentală şi specifică pentru însuşirea tehnicii muncii cu cartea. Prin intermediul acestei metode elevul va trece de la lectura pasivă (cantitativă) la lectura activă a unui text. Lectura explicativă este un complex de metode: lectura, explicaţia, conversaţia, povestirea, demonstraţia, exerciţiul, toate conducând la înţelegerea textului analizat

• Textul în proză:

• Conversaţia introductivă;

• Citirea integrală a textului (lectura model);

• Citirea pe fragmente;

• Povestirea acestora;

• Desprinderea ideilor principale;

• Recitirea integrală;

• Povestirea integrală;

• Textul liric:

• Conversaţia introductivă;

• Lectura model;

• Citirea pe strofe;

• Extragerea cuvintelor, expresiilor cheie, a ideii poetice;

• Recitirea integrală, expresivă;

• Memorizarea;

Obiective:

Metodele de învăţământ reprezintă căile folosite în şcoală pentru a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa.Ele sunt totodată mijloace prin care se formeaza priceperile, deprinderile şi capacităţile elevilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare, dezvoltând personalitatea şi formând caracterul .

• Metodele de învăţământ reprezintă căile folosite în şcoală pentru a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa.Ele sunt totodată mijloace prin care se formeaza priceperile, deprinderile şi capacităţile elevilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare, dezvoltând personalitatea şi formând caracterul .

• ,,Calitatea pedagogica a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaştere propusă de profesor într-o cale de cunoaştere realizată efectiv de şcolar, în cadrul instruirii formale şi nonformale, cu deschideri spre educaţia permanentă.”(Sorin Cristea, 1998)

• ,,Învăţarea în grup exersează capacitatea de decizie şi de initiaţivă, dă o nată mai personală muncii, dar şi o complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură o participare mai vie, mai activă, susţinută de elemente de cooperare fructuoase şi stimulare reciprocă.”(Ioan Cerghit, 1997)

Strategiile, metodele şi tehnicile utilizate în activitatea didactică, pentru dezvoltarea gândirii critice promovează învăţarea prin cooperare şi colaborare. Învăţând să colaboreze cu alţii în rezolvarea problemelor, elevii constată că scopurile personale ale fiecăruia pot fi realizate într-o muncă în echipă, că succesul grupului depinde de contribuţia fiecărui membru al său. Astfel, elevii, din “singuratici care învaţă”, pot deveni “colegi care învaţă împreună”, care ating niveluri ale competenţei academice în cadrul grupului şi ca membrii ai echipelor.

• Strategiile, metodele şi tehnicile utilizate în activitatea didactică, pentru dezvoltarea gândirii critice promovează învăţarea prin cooperare şi colaborare. Învăţând să colaboreze cu alţii în rezolvarea problemelor, elevii constată că scopurile personale ale fiecăruia pot fi realizate într-o muncă în echipă, că succesul grupului depinde de contribuţia fiecărui membru al său. Astfel, elevii, din “singuratici care învaţă”, pot deveni “colegi care învaţă împreună”, care ating niveluri ale competenţei academice în cadrul grupului şi ca membrii ai echipelor.

• Între noile orientări din domeniul practicilor educaţionale se situează şi cea privind dezvoltarea gândirii critice a elevilor, prin folosirea metodelor şi tehnicilor activ-participative noi, metode care să potenţeze funcţionalitatea minţii, să stimuleze capacitatea ei de explorare şi descoperire, analiză şi sinteză, raţionare şi evaluare: brainstorming, tehnica ciorchinelui, metoda mozaic, cubul, cvintetul, tehnica “ştiu/vreau să ştiu/am învăţat”, metoda piramidei, metoda colţurilor etc

A gândi critic înseamnă a emite judecăţi proprii, a accepta părerile altora, a fi în stare să priveşti cu simţul răspunderii greşelile tale şi să le poţi corecta, a primi ajutorul altora şi a-l oferi celor care au nevoie de el. Capacitatea de a gândi critic se dobândeşte în timp, permiţând elevilor să se manifeste spontan, fără îngrădire, ori de câte ori se creează o situaţie de învăţare. Ei nu trebuie să se simtă stingheri, să le fie teamă de reacţia celor din jur faţă de părerile lor, să aibă încredere în puterea lor de analiză, de reflecţie.

• A gândi critic înseamnă a emite judecăţi proprii, a accepta părerile altora, a fi în stare să priveşti cu simţul răspunderii greşelile tale şi să le poţi corecta, a primi ajutorul altora şi a-l oferi celor care au nevoie de el. Capacitatea de a gândi critic se dobândeşte în timp, permiţând elevilor să se manifeste spontan, fără îngrădire, ori de câte ori se creează o situaţie de învăţare. Ei nu trebuie să se simtă stingheri, să le fie teamă de reacţia celor din jur faţă de părerile lor, să aibă încredere în puterea lor de analiză, de reflecţie.

• Însuşirea noţiunilor gramaticale de către elevi reprezintă un proces complex. Spre deosebire de noţiunile din alte domenii, cele gramaticale au un specific aparte, care determină şi anumite particularităţi de formare a lor. Mă voi opri asupra capitolului Părţi de vorbire, considerând că predarea cu pricepere, simţ de răspundere şi dăruire a acestora, are o mare importanţă în asigurarea unei temelii solide pe care să se sprijine multitudinea şi varietatea de cunoştinţe dobândite atât în cadrul orelor de limba română, cât şi în cadrul tuturor celorlalte obiecte de învăţământ.

• Ofer spre exemplificare câteva din tehnicile şi metodele moderne de predare-învăţare pe care le-am folosit cu scopul dezvoltării gândirii critice:

• Am folosit această metodă de învăţare interactivă în predarea temei Genul substantivelor. S-a lucrat pe grupe de patru elevi. Fiecărui elev din grupă i-am atribuit câte un număr de la 1 la 4. Subiectul abordat l-am împărţit în patru părţi, de dimensiuni şi grade similare. A urmat o reaşezare a elevilor în sală: toţi elevii cu acelaşi număr au format câte un grup de experţi, obţinându-se astfel patru grupe. După îndeplinirea sarcinilor de lucru, fiecare grupă de experţi, elevii specializaţi fiecare într-o parte a lecţiei, au revenit în grupurile iniţiale şi au predat colegilor partea pregătită cu ceilalţi experţi. Astfel, în fiecare grup iniţial am avut patru elevi specializaţi. Fiecare elev a avut responsabilitatea predării şi învăţării de la colegi. S-au folosit următoarele fişe de lucru:

• Experţi 1

• 1. Recunoaşteţi substantivele din textul următor. Precizaţi ce denumeşte fiecare, felul şi numărul

Experţi 2

• Experţi 2

• 1. Număraţi substantivul şcolar la:

• Nr. singular Nr. plural

• (un şcolar) (doi şcolari)

• 2. Daţi cinci exemple de alte substantive care se numără la singular un şi la plural doi.

• De reţinut!

• Substantivele care primesc, prin numărare, la numărul singular cuvântul un şi la numărul plural cuvântul doi sunt de genul masculin.

• 3. Formulaţi alte cerinţe prin care să verificaţi înţelegerea substantivelor de genul masculin.

• Experţi 3

• 1. Număraţi substantivul bunica la:

• Nr. singular Nr. plural

• (o bunică) (două bunici)

• 2. Daţi cinci exemple de alte substantive care se numără o la singular şi două la plural.

• De reţinut!

• Substantivele care primesc, prin numărare, la numărul singular cuvântul o şi la numărul plural cuvântul două sunt de genul feminin.

• 3. Formulaţi alte cerinţe prin care să verificaţi înţelegerea substantivelor de genul feminin

Experţi 4

• Experţi 4

• 1. Număraţi substantivul balon la:

• Nr. singular Nr. plural

• (un balon) (două baloane)

• 2. Daţi cinci exemple de alte substantive care se numără un la singular şi două la plural.

• De reţinut!

• Substantivele care primesc, prin numărare, la numărul singular cuvântul un şi la numărul plural cuvântul două sunt de genul neutru.

• 3. Formulaţi alte cerinţe prin care să verificaţi înţelegerea substantivelor de genul neutru.

• Pentru a mă convinge că fiecare expert s-a făcut înţeles de grupul iniţial din care făcea parte, am dat în final o „muncă independentă”:

• 1. Determinaţi genul următoarelor substantive: trandafir, casă, ceas.

• 2. Scrie câte trei substantive la numărul singular la toate cele trei genuri. Treceţi-le la plural.

Tot metoda Mozaic am folosit (la clasa a IV-a) în predarea temei Acordul adjectivului cu substantivul. De data aceasta, elevii au fost împărţiţi în grupe de doi câte doi, lucrându-se pe perechi. Pentru a evalua modul în care elevii au asimilat noile cunoştinţe şi deprinderi, le-am cerut să alcătuiască individual o compunere cu titlul La săniuş folosind adjectivele: argintie, îmbujoraţi, moi, călduroase, ude, cenuşie, grozavă şi să sublinieze substantivele pe care le determină.

• Tot metoda Mozaic am folosit (la clasa a IV-a) în predarea temei Acordul adjectivului cu substantivul. De data aceasta, elevii au fost împărţiţi în grupe de doi câte doi, lucrându-se pe perechi. Pentru a evalua modul în care elevii au asimilat noile cunoştinţe şi deprinderi, le-am cerut să alcătuiască individual o compunere cu titlul La săniuş folosind adjectivele: argintie, îmbujoraţi, moi, călduroase, ude, cenuşie, grozavă şi să sublinieze substantivele pe care le determină.

• Este o metodă de brainstorming neliniară. Încurajează elevii la o gândire liberă, deschisă. Este folosit în fazele de evocare şi reflecţie în cadrul ERR, reprezentând o activitate de scriere. Este bine ca tema propusă să fie familiară elevilor, mai ales atunci când ciorchinele se utilizează individual. Poate fi folosit şi pe perechi sau pe grupe. Am folosit cu succes această metodă mai ales în cadrul lecţiilor de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor despre o anumită parte de vorbire: substantiv, pronume, verb, realizându-se sub forma jocului şi, într-un mod plăcut, schemele recapitulative:

La clasa a IV-a, reactualizarea cunoştinţelor despre verb am organizat-o prin metoda Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat.

• La clasa a IV-a, reactualizarea cunoştinţelor despre verb am organizat-o prin metoda Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat.

• Elevii au primit următoarea fişă:

• Citiţi:

• Irina a mers la concurs. A câştigat locul întâi. Acum este pe podium. Şade şi mă priveşte fericită. Va participa şi la alte concursuri.

• Subliniaţi verbele din textul citit şi spuneţi ce exprimă fiecare.

• Observaţi formele diferite ale aceluiaşi verb: (eu) merg, (tu) mergi, (el/ea) merge.

• Comparaţi forma merg cu celelalte două forme.

• Prin ce se deosebesc?

• Indicaţi persoana care face deosebirea în fiecare caz.

• Observaţi formele diferite ale aceluiaşi verb: (noi) mergem, (voi) mergeţi, (ei/ele) merg.

• Cine face acţiunea de fiecare dată? (o persoană?, mai multe persoane?)

• Completaţi aceste forme cu formele aceluiaşi verb de la exerciţiul 3.

• Prin ce se deosebesc?

• Observaţi formele verbului a merge: merg, am mers, voi merge. Când credeţi că se petrece acţiunea în fiecare caz?

Elevii au studiat fişa. Le-am cerut să împartă pagina în trei coloane: Ştiu, Vreau să ştiu, Am învăţat. Am enunţat tema şi am completat împreună rubricile (eu la tablă):

• Elevii au studiat fişa. Le-am cerut să împartă pagina în trei coloane: Ştiu, Vreau să ştiu, Am învăţat. Am enunţat tema şi am completat împreună rubricile (eu la tablă):

În orele de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor despre părţile de vorbire am utilizat cu succes metoda cubului. Am împărţit elevii în grupe eterogene, fiecare primind câte un cub pe feţele căruia erau trecute activităţile: descrie, compară, asociază, analizează, argumentează şi aplică. Am parcurs doar trei din aceste activităţi: descrie, compară, aplică.

• În orele de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor despre părţile de vorbire am utilizat cu succes metoda cubului. Am împărţit elevii în grupe eterogene, fiecare primind câte un cub pe feţele căruia erau trecute activităţile: descrie, compară, asociază, analizează, argumentează şi aplică. Am parcurs doar trei din aceste activităţi: descrie, compară, aplică.

• Elevii, sub îndrumarea conducătorului de grup, prezintă cunoştinţele teoretice referitoare la tema abordată (partea de vorbire). Cei care întâmpină dificultăţi sunt ajutaţi de ceilalţi membrii ai grupului şi pot apela la schemele recapitulative întocmite de fiecare parte de vorbire studiată. După ce prima activitate s-a încheiat, conducătorul grupului ridică mâna şi învăţătorul îi prezintă a doua faţă a cubului: compară. Elevii găsesc mai multe asemănări şi deosebiri între diferitele aspecte ale temei discutate.

• Urmează ultima etapă, în care cunoştinţele teoretice recapitulative sunt aplicate în practică prin rezolvarea unor exerciţii, în mod individual.

Este o altă metodă atractivă şi plăcută de elevi. Termenul semnifică o poezie cu cinci versuri. Se porneşte de la un subiect propus spre discutare, care să se reflecte în singurul cuvânt-cheie de pe primul rând. Pe al doilea rând, se scriu două adjective care se referă la cuvântul cheie. Pe al treilea rând, se scriu trei verbe la gerunziu. Al patrulea vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimentele elevului faţă de problema, subiectul în cauză. Ultimul vers sintetizează esenţialul, într-un cuvânt.

• Este o altă metodă atractivă şi plăcută de elevi. Termenul semnifică o poezie cu cinci versuri. Se porneşte de la un subiect propus spre discutare, care să se reflecte în singurul cuvânt-cheie de pe primul rând. Pe al doilea rând, se scriu două adjective care se referă la cuvântul cheie. Pe al treilea rând, se scriu trei verbe la gerunziu. Al patrulea vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimentele elevului faţă de problema, subiectul în cauză. Ultimul vers sintetizează esenţialul, într-un cuvânt.

• Această metodă este totodată un instrument de evaluare a înţelegerii şi de exprimare a creativităţii elevilor. Înainte de a cere elevilor să alcătuiască o astfel de poezie, am oferit un model, iar la primele utilizări ale metodei, am prezentat elevilor chiar şi câte un exemplu pentru cuvintele de pe fiecare rând.

• Iată câteva exemple:

Natura

• Natura

• Îmbelşugată, bogată

• Renăscând, râzând, aducând

• Bucurie, veselie, speranţă, alinare

• Primăvara.

• Soare

• Călduros, luminos

• Arzând, luminând, râzând

• Bucurie, veselie, dragoste, armonie

• Vara.

• Carte

• Minunată, înţeleaptă

• Răsfoind, citind, învăţând

• Mulţumire, bucurie, preţuire, dăruire

• Înţelepciune.

• Considerăm că utilizarea alternativelor metodologice moderne în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, având cu adevărat un caracter activ-participativ şi o reală valoare educativ-formativă asupra personalităţii elevilor.

Un învăţământ modern, bine conceput, va permite iniţiativa şi spontaneitatea, creativitatea elevului, dar şi dirijarea, îndrumarea sa, existenţa unor relaţii de cooperare între profesor şi elev. Acesta este elementul esenţial al învăţământului modern.

• Un învăţământ modern, bine conceput, va permite iniţiativa şi spontaneitatea, creativitatea elevului, dar şi dirijarea, îndrumarea sa, existenţa unor relaţii de cooperare între profesor şi elev. Acesta este elementul esenţial al învăţământului modern.

• Este nevoie de gândire critică poate şi pentru că noi, dascălii, urmărim să formăm oameni cu putere de decizie, cu simţul răspunderii, oameni cu idei proprii, oameni în adevăratul sens al cuvântului. Gândirea critică îi învaţă pe elevi să emită şi să-şi susţină propriile idei. Satisfacţia noastră, a dascălilor, nu constă în a vedea că elevul a reprodus lecţia citită, compunerea sau comentariul dictat „cuvânt cu cuvânt”, ci în a-i pune în evidenţă talentul de a îşi realiza propriul rezumat, propria compunere. Elevul nu trebuie să fie o maşină de memorat, ci un creator. Avem obligaţia de a asigura atmosfera propice declanşării valului de idei personale, de a le da elevilor şansa de a se afirma ca adevăraţii descoperitori ai noului (chiar şi atunci când e vorba de o redescoperire).

Pentru a fi motivaţi să înveţe, elevii trebuie implicaţi şi angajaţi în desfăşurarea procesului instructiv- educativ. Însă, ei nu sunt motivaţi să înveţe dacă se vor află într-o aşteptare pasivă, adică vor fi simpli spectatori la propria lor instruire şi educare. Trebuie să fie participanţi activi în timpul învăţării. Cu cât mai activi sunt elevii, cu atât mai motivaţi vor fi să înveţe şi vor obţine rezultate mai bune.

• Pentru a fi motivaţi să înveţe, elevii trebuie implicaţi şi angajaţi în desfăşurarea procesului instructiv- educativ. Însă, ei nu sunt motivaţi să înveţe dacă se vor află într-o aşteptare pasivă, adică vor fi simpli spectatori la propria lor instruire şi educare. Trebuie să fie participanţi activi în timpul învăţării. Cu cât mai activi sunt elevii, cu atât mai motivaţi vor fi să înveţe şi vor obţine rezultate mai bune.

• Pentru ai motiva să înveţe este esenţială utilizarea de strategii de calitate în patru domenii cheie pentru succesul şcolii actuale:

• a) stabilirea unui mediu adecvat de învăţare ce impune o apropiere şi o comunicare la nivel personal cu elevii, adoptând o atitudine corectă în ceea ce priveşte comportamentul lor;

• b) implicarea tuturor copiilor în lecţii printr-o abordare interesantă a activităţii şi utilizarea unor strategii interactive de implicare în procesul de predare şi dezvoltare a gândirii critice;

• c) asigurarea feed back-ului privind nivelul de performanţă;

• d) recunoaşterea spontană sau planificată a meritelor elevilor, pentru efortul şi realizările lor.

• ,,Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii. “Activ” este elevul care “depune efort de reflecţie personală, interioară şi abstractă, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborarea a noilor cunoştinţe.,,Activismul exterior” vine deci să servească drept suport material ,,activismului interior”, psihic, mental, să devină un purtator al acestuia.” (Ioan Cerghit)