Punţi create de noile tehnologii (TIC)
Tehnologia informaţiei şi comunicării ca o forţă pentru schimbare
www.StudiumBezBarier.eu (search: ICT Bridges)
Tehnologia informaţiei şi comunicării poate reprezenta un ajutor preţios pentru oricine, inclusiv pentru persoanele cu nevoi speciale. Aceste tehnologii poate te-au ajutat deja sau o pot face pe viitor. Dar nu este uşor să ştii ce instrument să foloseşti într-un anumit moment şi cum să utilizezi acest instrument. Haideţi să ne-ajutăm reciproc:
-
Împărtăşeşte experienţele tale cu internetul şi noile tehnologii şi celorlalţi. Scrie despre asta!
-
Familiarizează-te cu ceea ce ştiu şi oferă cei din jurul tău. Citeşte poveştile şi experienţele celorlalţi!
Obiectivul muncii noastre comune este să ne ajutăm reciproc
-
poveşti de citit (partea B),
-
colecţie de experienţe concrete despre cum noile tehnologii au ajutat la depăşirea barierelor ( partea C).
Citeşte tot materialul. Nu este un chestionar pentru a stabili o statistică, ci este despre cum trebuie să cauţi în sufletul tău pentru a-ţi creşte stima de sine şi stilul de viaţă. Împărtăşeşte-ţi efortul, materialul nu este scurt, poate că nu-l vei completa în totalitate dintr-o dată, poţi reveni la el oricând vrei pe măsura ce te gandeşti la întrebări.
Completează 4 părţi A, B, C, D.
-
Uneori e greu să scrii pe o temă dată, de aceea poţi folosi întrebările ca sursă de inspiraţie. Nu trebuie să răspunzi în ordine, doar lasă-te ghidat de ele pe măsură ce scrii povestea (B) sau oferi ponturi (C).
-
Poţi completa direct în chestionar sau direct pe intenet, tu decizi. Scrie doar în spaţiile speciale pentru completat, se vor lărgi când va fi nevoie. Urmează o scurtă introducere a celor 4 părţi:
A Prezintă-te
Prezintă-te. Ai nevoi speciale? Ai vreun handicap? Te simţi sănătos?
B Poveste despre handicapul tău şi cum ai învăţat sau i-ai educat pe ceilalţi despre asta
Va fi disponibilă o colecţie de poveşti ca lectură de relaxare, despre fericirea oamenilor şi despre problemele lor şi modul în care au depăşit momente grele – crearea de punţi.
Scrieţi lizibil, aici în partea B, scrieţi o poveste.
C Cum mĂ ajutĂ noile tehnologii
Scopul acestei părţi este să adune idei concrete despre cum Tehnologia informaţiei şi comunicării te poate ajuta să depăşeşti bariere.
Experienţele tale de lungă sau scurtă durată, neînsemnate sau pline de învăţăminte şi dorinţa de a le împărtăşi îi pot ajuta pe ceilalţi.
Oferă din înţelepciunea şi abilităţile tale, chiar şi mici ponturi care te-au ajutat. Unul, două, mai multe.
Poţi adăuga multe multe “şmecherii”.
Fii concret, clar, aici în partea C – ca într-un manual
D InŢelepciunea ta În slujba celorlalŢi
Nu trebuie să fim mari înţelepţi pentru a avea puţină isteţime pe care s-o folosim în viaţă, de exemplu “Orice lucru pe care nu l-ai încercat rămâne imposibil!”
Ad A PrezintĂ-te
Nume (dacă preferi să rămâi anonim poţi folosi o poreclă, dar nu vom mai putea colabora în viitor):
Eşti fată sau băiat?
Ce vârsta ai? Când ai încheiat studiile şi la ce nivel?
Ţara şi oraşul în care locuieşti. Este oraş sau sat?
Care este limba ta maternă?
Cu ce te ocupi? Eşti elev, student sau profesor?
Crezi că ai un handicap care să te dezavantajeze? Ai o problemă medicală serioasă? Descrie pe scurt, te rog. Te simţi sănătos şi puternic?
Nu mă simt nici sănătoasă, nici puternică. Ştiu ce înseamnă un handicap, dar în cazul meu, nu se încadrează între cele sugerate de rubrica de mai sus.
|
Ad B Poveste despre handicapul tĂu sau despre starea de sĂnĂtate, despre cum ÎnveŢi
Scrie lizibil. Scrie o poveste! Tabelele vor fi înlăturate mai târziu astfel creându-se o poveste coerentă. Oricine poate scrie – bolnav sau sănătos, încrezător sau descurajat, elev sau profesor. Adaptează-ţi răspunsurile.
Scrie despre procesul tău educativ.
-
Unde ai studiat? La ce nivel ai ajuns? La ce programe de pregătire sau seminarii ai participat? Te ocupi de educaţia ta pe toată durata vieţii? Cum faci asta?
-
Te bucuri de procesul de învăţare?
Scrie despre cum e viaţa ta cu handicapul tău (sau fară el).
-
Dacă suferi de vreun handicap scrie despre el. Povesteşte-ne ce s-a întamplat. Subliniază ce ai realizat. Gândeşte-te la viaţa ta cu handicap sau, dimpotrivă, ce te face să te simţi puternic?
-
Descrie-ţi planurile de viitor fie că eşti sănătos sau ai un handicap. Ce-ţi doreşti să realizezi.
-
Ce-ai făcut bine până acum, ce succese ai? Nu fi modest – îi poţi încuraja pe alţii!
Ce este specific modului tău de învăţare? Ai nevoi speciale ?
-
Cum merge învăţatul? Ce bariere a trebuit să depăşeşti în timpul şcolii sau a pregătirii tale profesionale şi cum ai trecut peste ele?
-
Ai nevoie de condiţii speciale în timpul învăţatului?
Exprima-ţi opinia despre comportamentul oamenilor din jur faţă de persoanele cu dizabilităţi.
-
Ce te deranjează cel mai mult la handicapul tău?
-
Ce te deranjează la comportamentul celor din jur?
-
Ce te face fericit?
-
Care sunt valorile tale cele mai importante?
Nu îmi place comportamentul oamenilor vis-à-vis de cei cu dizabilităţi, pentru că ei vin cu prejudecăţi şi cu intoleranţa care adeseori se naşte din lene sau din lipsa bunăvoinţei de a-şi devota timpul unor lucruri noi, pe care nu le-au făcut, nu sunt obişnuiţi să le facă sau nu li s-a ordonat să le facă etc.
Când observ comportamente negative faţă de studenţii/elevii din jurul meu, aceasta se datorează faptului că rutina limitează oamenii, iar ei nu încearcă să judece dacă acel comportament este potrivit.
Asta dacă nu iau drept model un pattern greşit de comportament, dacă lucrurile pe care le fac de obicei- rutina zilnică ce ia foarte mult timp- pot fi schimbate. Primul şi cel mai important aspect este să conştientizezi acest fapt. Şi apoi, acesta este cel mai dificil, să faci o schimbare radicală.
Ceea ce mă face fericită este situaţia în care un student/elev cu dizabilităţi spune că a fost ajutat de un coleg de şcoală, fără ca eu să-i fi dat niciun fel de îndrumare. Un alt lucru care mă face fericită este când elevul cu cerinţe speciale îmi scrie doar să-mi spună ceva, să se relaxeze, să-mi mulţumească etc. E plăcut, de asemenea, când vorbesc cu cineva despre Centrul de sprijin pentru cei cu cerinţe speciale de la Universitatea Ostrava, iar persoana ştie despre acest Centru şi despre misiunea pe care el o are de îndeplinit.
Cea mai importantă valoare este viaţa însăşi, cu plinătatea şi cu sensul ei. Cel cu dizabilităţi trebuie să-i aibă în jurul lui pe cei care-i sunt dragi, care-i pot arăta afecţiune şi devotament. Pentru mine e esenţial să-i ajut pe alţii. Stăm şi ne întrebăm adeseori cine sunt aceşti alţii? Cine are nevoie de noi? Unde să ne dirijăm devotamentul şi afecţiunea? Şi când ceva neplăcut intervine, ceva ce nu am mai făcut, încercăm să scăpăm de el! Ia gândeşte-te, nu-i aşa că am putea da vieţii noastre alte semnificaţii?
|
Ce înseamnă – integrarea persoanelor cu handicap – pentru mine?
-
Crezi ca oamenii ar trebui sa fie etichetaţi ca “sănătoşi” şi “handicapaţi”? Scrie-ţi parerea despre integrarea persoanelor cu nevoi speciale. Care sunt avantajele integrării? Pe de altă parte, ce te deranjează când vine vorba despre integrare?
-
Cum ar trebui să arate aceasta integrare, în opinia ta? Ai recomandări?
-
Cu ce tip de integrare te-ai întâlnit până acum? Ai fost sau eşti satisfăcut cu poziţia ta în societate?
Cred că oricând e posibilă, integrarea e bine să fie implementată. Întrebarea este în ce situaţie putem spune că ea nu e posibilă. Mai întâi, decizia ar trebui să vină de la cel cu dizabilităţi sau de la familia acestuia. Cred că aşa se şi practică şi mă bucur că am dreptate. Integrarea elevilor de şcoală primară se produce diferit faţă de cea a elevilor de liceu sau a studenţilor. În universităţi, integrarea este de neevitat, deoarece cu greu ne-am putea imagina că disciplinele de studiu ar putea fi numai pentru persoanele cu cerinţe speciale. Când alege disciplinele de studiu, aplicantul trebuie să aibă toate informaţiile de la noi, astfel încât să poată decide dacă o disciplină sau alta se potriveşte tipului de deficienţă pe care o are, el trebuind să facă faţă cerinţelor şcolare. Trebuie eliminate, de asemenea, toate piedicile care ar putea influenţa negativ rezultatele studenţilor în perioada studiilor. Pe de altă parte, studentul nu trebuie să fie favorizat, pentru că asta ar fi tot un fel de discriminare. Dacă el are nevoie de ajutor de specialitate, trebuie numai să ceară. Nu ar trebui să intervenim. Dar el trebuie informat despre tipurile de ajutor/asistenţă care i se pot oferi în diverse situaţii.
Instituţia care integrează oameni cu cerinţe speciale ar trebui să aibă o imagine clară despre cine ar trebui ajutat, cu ce, în ce mod, cum poate fi informat. Cel mai rău e când nimeni nu ştie cui să se adreseze, când competenţele nu au fost clare. Ar trebui să fie ceva de tipul “ Informaţii la prima mână”, adică ceea ce poţi găsi foarte repede şi e la îndemână. Un pachet informaţional de acest tip e cerut atât de cel cu dizabilităţi, cât şi de cel aflat în permanent contact cu el.
În instituţiile unde oamenii cu cerinţe speciale sunt integraţi, e foarte important a fi creat “mediul de incluziune” a cărui filosofie este să lupte împotriva prejudecăţilor şi sterotipurilor faţă de cei cu dizabilităţi. Într-un astfel de mediu, aceşti oameni vorbesc deschis despre prejudecăţi, despre sentimentul de fi mereu privit ca diferit şi în mod inconştient minimalizat.
|
Pot participa în procesul de integrare?
-
Te-ai gândit la faptul că ai putea ajuta pe cineva? S-a întamplat deja? Cum?
-
Dacă te-ai însănătoşi brusc şi ai întâlni pe cineva în situaţia ta de dinainte de recuperare care ar fi comportamentul tău vis-à-vis de această persoană? Ce-ai vrea să faci pentru el/ea? Ce ai putea face?
-
Ai fost vreodată imobilizat temporar sau dependent de pat, ai avut probleme cu auzul sau cu vederea (pentru ca ţi-ai uitat ochelarii acasă) etc? Îţi aminteşti cum te-ai simţit atunci? Ţi-ai schimbat comportamentul după ce te-ai însănătoşit sau după ce ţi-ai recuperate ochelarii? Ai uitat imediat cum a fost – nu puteai învăţa, nu puteai merge la cumpărături, la baie, nu puteai participa la conversaţii pentru că nu auzeai, nu puteai sa-ţi îndeplineşti sarcinile pentru că nu vedeai bine. Te rog scrie despre asta. Îţi influenţează toate acestea punctul de vedere?
-
Ai renunţat vreodată la ochelari şi să încerci sa faci ceea ce făceai înainte? A avut acest lucru vreun impact asupra atitudinii tale din prezent?
Sunt convinsă că toată lumea a ajutat pe cineva în mod conştient sau inconştient. E greu să imaginezi o situaţie concretă, dar ajutorul a existat întotdeauna. Dacă vorbim despre ajutorul instituţionalizat, acesta e un lucru diferit. Cel mai adesea, începe accidental, fără niciun fel de cunoaştere a problemei, doar cu devotamentul persoanei respective. Cu timpul, lucrurile sunt puse la punct, se descoperă un limbaj comun, priorităţile, stabilindu-se şi o strategie. La Universitatea Ostrava, avem Centrul de sprijin Pyramida, unde o angajată lucrează cu normă întreagă. La fiecare facultate, avem o persoană de contact care se ocupă de studenţii cu dizabilităţi.
Există şi centrul de formare ce oferă activităţi educative pentru aplicanţi, studenţi şi angajaţi. Se organizează în mod regulat şi seminarii pentru studenţi sau aplicanţi. De asemenea, mai sunt şi întâlnirile informative cu prodecanii şi cu staff-ul ce se ocupă de programele de studii. Există şi o metodologie bazată pe standardele minimale, precum şi metodologii pentru anumite servicii cu cerinţe speciale pentru absolvenţi.
|
Ce experienţa am in educarea persoanelor cu nevoi speciale (ca parinte sau coleg)?
-
Ai lucrat cu personae cu nevoi speciale? Ti-au fost colegi, copii sau elevi?
-
Cu ce dificultati te-ai confruntat in educarea persoanelor cu nevoi speciale? Cum ai reusit sa le depasesti?
Am predat şi predau la persoane cu deficienţe de auz şi cu probleme de comunicare. Când vorbim despre persoanele cu deficienţă de auz, depinde cât de mare este aceasta. Am predat studenţilor surzi, când problema majoră apărea în comunicare, în special în comunicarea scrisă (aveau un vocabular sărăcăcios; a fost greu să deosebesc dacă formularea greşită venea de la neînţelegerea problemei sau de la vocabularul insuficient). Aceştia erau studenţi pentru cursurile la distanţă, întrucât a fost nevoie de un interpret pentru limbajul semnelor în timpul lecţiilor (UO a adus un interpret) sau la examene. Pe de altă parte, predau unei studente care are deficienţă de auz, iar vocabularul său este la un nivel foarte bun, însă are nevoie să se adapteze clasei, trebuie să fie cineva care să scrie lecţiile pentru ea etc. Când vorbim despre un educat cu probleme de comunicare, totul se rezumă la a avea răbdare. Nu avem nevoie de niciun fel de mijloc, nici de interpret, nici de vreo tehnică, nimic de genul acesta. Dar trebuie să-i rezerv mult mai mult. Îmi scrie adeseori câte un email şi comunică cu mine mult mai des prin ICQ decât alţi elevi. Nu se poate orienta printre ştiri, regulile de multe ori se schimbă. Nu toată lumea este asa de răbdătoare să explice un lucru de mai multe ori. Alţii chiar se plictisesc când explică doar o dată (doar între noi: e îngrozitor să ai un astfel de pedagog).
|
Imaginează-ţi cum lucrezi cu calculatorul. Scrie o poveste; o descriere concretă de manual va fi disponibilă mai târziu
-
Foloseşti tehnologia informaţiei şi comunicării în viaţa de zi cu zi? Cât de des? Descrie ce instrumente folosesti şi în ce scopuri, când înveţi. Ai folsit TIC pentru cumpărături, rezervări, pentru a căuta muzica ta preferată, etc?
-
Care instrumente TIC crezi că sunt cele mai folositoare? De exemplu: aplicaţiile de învăţare bazate pe calculator, sistemele de management al învăţarii, site-urile de învăţare online, internetul, chat-ul, videoconferinţele, lumea virtuală, email-ul, SMS-urile, blogu-urile, site-urile de socializare pe internet (Facebook, Myspace etc), programele de recunoaştere a timbrului vocal, afişajul Braille, ecranul de lectură etc.
-
Dacă ai un handicap sau dacă predai unor persoane cu handicap poţi să dai un exemplu despre cum tehnologia, TIC în special, te-a ajutat să depăşeşti barierele?
Dar să mă intorc la studenţii mei. Unul era surd, altul era o fată care avea sindromul Asperger. În amândouă cazurile, ICT a jucat un rol foarte important. În cazul băiatului- studiind Informatica Aplicată într-o formă la distanţă- tot studiul s-a bazat pe ICT. Toate materialele de studiu au fost în format electronic puse în LMS şi toată comunicarea s-a realizat prin LMS. Nu a venit la şcoală decât la consultaţii, lecţii şi examene. După cum am menţionat, problema principală a fost vocabularul insuficient, dar el s-a îmbunătăţit şi pe parcursul perioadei de studiu. Absolvind Informatica Aplicată,el a obţinut nu numai competenţe digitale, dar şi lingvistice. Teza de licenţă e comparabilă cu cea a altor studenţi. E important că s-a menţinut o comunicare electronic continuă între student şi pedagog. A fost nevoie să se formuleze cerinţe, opinii, idei şi să se prezinte cunoştinţele.
Fata studiază de asemenea Informatică aplicată, dar ea nu a vrut să frecventeze cursurile la distanţă sau la o formă combinată, doar la zi. M-am oferi să o ajut să aleagă o formă combinată crezând că ar fi mai uşor pentru ea. Deficienţa ei îi influenţează şi orientarea în spaţiu. Acum ştiu că am luat decizia cea bună şi că ar fi o greşeală dacă nu s-ar duce la şcoală în fiecare zi. Dar asta e în afara ICT. Cum a ajutat-o ICT, nu voi comenta, pentru că ea şi-a scris povestea ei.
|
Ad C Cum m-a ajutat TIC?
-
Oferă din cunoştinţele tale concrete şi din abilităţile tale, oferă chiar şi mici ponturi care te-au ajutat să depaşesti bariere. Scrie câteva trucuri.
-
Poţi adăuga trucuri peste trucuri (copiază tabelul sau foloseşte manualul de pe net, dacă alegi opţiunea asta). Fiecare rubrică va fi citită ca unitate logică independentă.
-
Fii clar, concret – ca un manual. Urmează structura data:
-
Scrie bariera pe care a trebuit s-o depăşeşti
Cu ce problema te-ai confruntat şi de ce?
-
De ce ai avut o anumită problemă, de exemplu –cine mai poate avea o astfel de problemă?
O anumită barieră poate fi legată de un handicap. Care este acesta? Sau poate fi legată de un dezavantaj – de exemplu locuieşti într-un sat unde conexiunea la internet este slabă sau faci parte dintr-un anumit grup social, nu ai acces la educaţie, eşti o persoană în varstă, eşti imigrant, etc. O altă categorie de dezavantaje cuprinde şi faptul că profesor fiind a trebuit să predai unor persoane cu dizabilităţi şi nu ai ştiut ce abordare să adopţi.
Te rog descrie această situaţie în detaliu (descrie fiecare situaţie într-un chenar nou – cu legătură directă cu problema concretă).
-
Cum m-a ajutat TIC?
Povesteşte-ne experienţa concretă, exemple de ajutor, întregul proces, ce-ai descoperit sau ce idei ai avut. De ce recomanzi această soluţie şi altora? Cum ar trebui să acţioneze dacă se confruntă cu o problemă similară?
Acest subiect este foarte important: lucrurile care pentru tine sunt clare pot să nu fie cunoscute de către ceilalţi; ei s-ar putea să nu cunoască nici un tratament. Arată empatie, descrie recomandările clar, adaugă link-uri unde ei pot găsi mai multe informaţii, etc.
-
Am fost singur în cursa pentru descoperirea soluţiilor? Cine m-a ajutat? Cine i-ar putea ajuta pe ceilalţi?
Te-a ajutat cineva să rezolvi problema? Dacă da, cum ai găsit persoana respectivă? Ai recomandări pentru ceilalţi legate de locul unde ar putea găsi un ajutor?
Truc 1:
1.Nu am putut decide dacă un anume aplicant va putea studia un anumit domeniu. Opiniile profesioniştilor, ale aplicantului, ale mamei lui, ale colegilor au fost irelevante.
2. Comunicarea a fost foarte dificilă când mama lui a fost prezentă.
3. Am început să comunicăm prin ICQ. Dintr-o dată, barierele de comunicare au început să dispară, am găsit un limbaj comun şi a dispărut şi stresul. Totul a început să prindă contur. În final, i-am dat recomandările pentru domeniul ales şi studentul are chiar note bune.
4.ICT m-a ajutat enorm şi idea e să-l utilizăm.!
|
Truc 2:
1. Nu am putut diferenţia între impactul pe care l-a avut deficienţa de auz sau insuficienţa competenţei lingvistice asupra rezultatelor şcolare.
2. Abilităţile lingvistice ale acestui student au fost foarte limitate: examenele scrise (teza semestrială, sarcinile de lucru) au fost la un nivel foarte scăzut.
3. Aici am început să comunic prin email foarte frecvent. Am încercat să obţin răspunsurile la întrebări în mod gradual. În email-uri întrebam chestiuni mărunte, nu am vrut să prezint sarcina de lucru dintr-o dată. Deci studentul rezolva sarcina în mod gradual şi la sfârşit mă convingea că a înţeles problema şi că e capabil să o exprime în mod adecvat.
4.Important a fost sprijinul indirect al ICT, dar nu am fi reuşit fără email-uri. Nu a fost timp de întâlniri personale, studenţii fiind în cadrul învăţământului la distanţă. A fost o activitate cronofagă, dar acest tip de comunicare a contribuit la dezvoltarea competenţelor lingvistice. Teza de licenţă a fost la un foarte bun nivel, atât din punctul de vedere al formei, cât şi al limbii utilizate ( ca să nu mai vorbim de nivelul ei profesional.)
.
|
Truc 3:
1. Lipsa efortului studenţilor când a fost să dobândească competenţa lingvistică (studenţi cu deficienţe de auz)
2. Cred că studenţii nu au ştiut cum să-şi dezvolte competenţa lingvistică. Încă scriau cu greşeli şi vocabularul lor era destul de limitat. Nu am ştiut cum să schimb acest lucru, cum să-i motivez.
3. Din fericire, aceşti studenţi erau familiarizaţi cu computerul. Am pregătit împreună cu colegul meu de la departamentul de limbă cehă un curs de învăţare pe internet, care se baza pe trimiterea sarcinilor de lucru şi a testelor pornind de la cititul unor texte nu foarte lungi.Toate acestea se realizau în sistemul Moodle şi studenţilor le-a plăcut. Testele şi sarcinile erau diferite, învăţatul a fost amuzant şi aceasta a ajutat.
4. Ne-au ajutat şi ceilalţi colegi, şi Moodle, dar cel mai important a fost faptul că studenţilor le-a plăcut ICT. Au învăţat fără să ştie despre el.
|
Copiază chenarul şi scrie câte trucuri doreşti! Nu fi scurt – oricine poate oferi ajutor oricui.
Ad D ÎmpĂrtĂŞeŞte din ÎnŢelepciunea ta Şi celorlalŢi
Nu-ţi fie teamă să “faci pe deşteptul”. Toţi suntem isteţi într-un fel sau altul şi putem oferi ajutor.
|
Nu sunt inteligentă. Sunt doar convinsă că fără entuziasm nu se poate face nimic. E clar că ajutorul trebuie avut în vedere, asigurat, instituţionalizat, trebuie clar specificat ce; când, unde şi cum nu au o valoare atât de mare. Avem nevoie de oameni cu bun simţ, dornici să ne ajute, harnici şi creative, oameni fără prejudecăţi, având curajul să acţioeze împotriva rutinei, gata să-şi schimbe atitudinea şi comportamentul, să reflecteze asupra valorilor şi pentru care “generozitatea începe acasă”.
|
Vă mulţumim pentru răspunsuri.
Coordonatori ai proiectului Punţi create de TIC
Coordonator: VŠB-Technická univerzita, Faculty of Economics, Innovation of Education Institute, Ostrava, Republica Cehă
-
Danuše Bauerová; danuse.bauerova@vsb.cz
Parteneri:
Camera de Comert si Industrie Bistrita Nasaud, Bistrita, Romania
-
Monica Muresan; monica.muresan@cciabn.ro
Lawton School s.l., Gijon, Spania
-
Maureen Lawton, mo@lawtonschool.com
Berufsförderungsinstitut Steiermark, Graz, Austria
-
Michaela Meier; michaela.meier@bfi-stmk.at
 
Dostları ilə paylaş: |
