Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 5.29 Mb.
səhifə62/62
tarix25.10.2017
ölçüsü5.29 Mb.
1   ...   54   55   56   57   58   59   60   61   62

') Oviilii Trist. lib. V. 1. 46; III. 10. 5; IV. 6. 47; III. 3. 48. — Ibid. Ex Ponto, lib. I. 5- 12; 1. 2. 82; II. 1. 66; IV. 15. 40; I. 7. 12; II. 2. 38.

ccstor Români în peninsula Istricï si în insulele vecine, în fine ocupaţiunile lor pastorale, carî i făceau se ducă maî mult o vieţă restrînsă de triburi ').

i) Din Gramatica dialectului istro-româu. Reproducem aici câte-va forme din latica limbeî istro-române, ast-fel după cum le-am studiat şi cules noî înşi-nc în Istria la a. 1887.

De ci i » a ţ iu n e a J-a.

Fără artiail: Sing. n. a. feta (fată); g. d. fete. PI u r. n. g. d. a. fete.

Cu articul: Sing. n. fêta; g. a fcte-leï s. a lu fêta, de fêta; d. fcte-leï s. lu feta, Iu fete; v. fet'o! Plur. n. fete-le; g. a fete-lor s. de fete-lc; d. fete-lor s. Iu fete, Iu fete-le, Iu fete-lor; v. fete-lor!

D e c l i n a ţ i u n e. a a II- a.

Genul masculin. Fără articul: Sing. n. g. d. a. filiű. Plur. n. g. d. a. filî.



Cit articul: S i n g. n. a. filiu (cu u întreg fără 1); g. a filiu-luî, s. de filiu, a Iu filiu; d. filiu-luT s. Iu filiu; v. filiu-le. Plur. n. fili-i ; g. a fili-lor s. de fili-i, d. fili-lor s. Iu fili-i ; v. fili-lor !

Genul neutru: cap, pi. capete, ér capure, când se vorbesce de vite.



Declin aţi u n ea a III- a.

Genul masculin. Fără articul: Sing. n. g. d. a. şarpe. Plur. n. g. d. a. şarpî s. şerpî.



Cu articul: Sing. n. a. şarpe-le; g. a şarpe-luî s. de şarpe-le; d. şarpe-lui s. Iu şarpe. Plur. n. şarpi-i s. scrpi-i; g. a şarpi-lor s. de şarpi-i, Iu şarpi; d. şarpi-lor s. Iu şarpi-i.

în monumentele, ce ne au rëmas despre limba români vorbită în insula Veglia, arlăm şi forma: nume-lu în loc de nume-le.



Verbe auxiliare.

A m.Preş. ind.: Sing. io am, tu aî, ie a s. au, av. Plur. nolam, voî aţi, ieli (eale) au J. av.

Preş. opt.: Sing, io raşî s. reşî, tu raşî s. re.şî, raî, ic ra s. ré. Plur. noi ram s. rem, voî raţî .r. reţî, ielï ra s. ré.

Voï- Preş. ind.: Sing. io voï, tu verï, ie va. Plur. noî 'rem, vol vretï, ielï vor.

S Cím.—Près, ind.: Sing. io sum s. eseu, tu escï, sti, -stï, -sí; ie ie, iaste, i, -I. Plur. noi smo j-, esmo, voi ste, iclî seu s. î-su (nu esistă forma sunt).

Imperfectul şi Perfectul simplu lipsesc.

Perfectul compus: am fost .r. fost-am.

Futurul I: voî fi j-, fi-voî. Futurul U: voï fi fost.

Preş. conj.: Sing. neca fiu io, fii tu, fie ie. Plur. neca fim noi, ficţî voî, fie ieli.

Preş. opt.: Sing, se raşî fi, raî fi, ra fi, ram fi, raţî fi, ra fi.

l erf. II opt.: Sing. se fusera io, fuserï tu, fusera ie. Plur. se fuseram noî, fuseraţî voî, fusera ielï.

In limba română din Istria esistă patru clase de verbe, seu 4 conjugaţiunî, cu infinitivele ln à, é, e şi î întocma ca şi în limba româna de la Carpaţî. Spre a nu ne estinde insă cu formele gramaticei prea departe, ne mărginim aicî numai la câte-va esemple



£>tn C an j u găti u n e a I-a.

Ind. Prés.: Sing. lucru, lucri, lucre s. lucra. Plur. lucram, lucraţî, lucru s. lucra.

Imperf.: Sing, lucraiam, lucraiaî, lucraia. Plur. lucraiam, lucraiaţî, lucraia.

Perfectul simplu lipsesce la tóté conjugaţiunile.

Perjechtl compus : am lucrat s. lucrat-am. Mal usitată forma a doua.

Limba Romanilor din Istria maî are tot-o-dată şi o importanţă capitală spre a ne pute da séma de archaismul si locul, ce se cuvine limbeî române în genealogia limbelor romanice. Ea este un monument antic, între grupele latine ale apusului şi între trunchiul cel vcchiü al rasei pelasge de la Istru a).

Din li mba Românilor de la Istria noï nu avcm până astă-dî de cât un mic numër de cuvinte isolate si forte puţine texte, dar şi aceste rëu audite şi rëu transcrise 2).

Ca se putem însă apreţia si maî bine caracterele istorice ale acesteï limbe, noï reproducem aicï următorcle specimine comparative din «Parabola fiului perdut», texte, pe cari le-am cules noï înşine din graiul viu al poporului în trei localităţi ale Istriei.



Prea-perfeclul simplu în sem lipsesce. Prea-perfectul compus: am fost lucrat.

Futiind I: voi lucra s. lucra-voî. Ftilurtil Iff: voï fi fost lucrat.

Imperativ: Sing, lucra tu, lucre j-, lucra ie. P Iu r. lucraţii voi, lucre ieli.

Preş. canj.: che io lucru; in cele-lalte ca Presentelc indicativ.

Preş. opt.: Sing, io raşl lucra, tu ras! lucra, ie ra lucra, noï ram lucra, voî raţi lucra, ielî ra lucra. Esistă şi forma: io raşl vré lucra.

Gcrundiu: lucrandu şi lucrându. Infinitivul în r e lipsesce la tóté conjugaţiunile

Pronumele personale: Sing. n. io, tu, ie, ea; g. — — a luï, liei; d. mie, me, mi, mî, -m, ţie, ti, a lui, lui, lieî, li, lî, î; a. me, mire, te, tire, ie, Iu, se, sire, ea, o (vo).

PI u r. n. noi, voï, ielï, cale ; g. a lor ; d. noue, a noï, ne, ni, nï; voue, a voî, ve, vi;

lor, le, li, 1Ï ; a. noï, ne, voî, ve, iell, eale, i, le, se.

Pronumele posesive: Sing. m. meu, teu, seu (s. mov, tcv, sev ; a tncvo, a tcvo fără substantiv); f. me, té s. ta, se s. sa; nostru, vostru, nostra, vóstra. P lu r. m. melï, telï, seli; f. mêle, tele, selc ; g. d. melóra s. meloré, selûra i. seloré; noştri, voştri, nostre, vóstre.

Nu me r a l e. Card, ur, doï, treï, patru, cinci, şase (">. sósé), şapte ( s. şopte), opt (s. osan), nuc fs. devet), dece (s. deset). Ord.: cela m'ancele, doilc, treile, patrule, cinciié, şasele, etc.

') Studiele făcute până astă-dî cu privire la ctimologiele cuvintelor românesc! sunt în mare parte lipsite de valóre scientific!. Vom aminti aici un escmplu. Doue cătune de pe teritoritoriul Istriei, aparţinend la com. Antignana şi Văile, portă numele de Ciobani şi Ciubani, ér în comuna românescă Bêrdo esistă şi familia numită Ciubón (Cioban). Insă după părerile unor literaţi, carî se aű ocupat cu originea cuvintelor românesc!, ter-minul de cioban (berger) ar fi de Origine turcescă (C i h a c, Diet. II. p. 565). Se ar pute presupune ast-fel, că Românii din Istria ar fi descălecat acolo după invasiunea Tur­cilor în Europa, însă cuventu! cioban aparţine timpurilor archaice aie limbe! române. El a emigrat de la Carpaţî spre Italia încă cu maî multe sute de ani înainte de era creştină. Pliniu amintesce de caşul ciobănesc, făcut maî cu scmă din lapte de oî, ce venia în Roma de la Liguriî din Italia de sus. Coebanum (c a s e u m) hic e Liguria mittit ovium maxime lactîs (IX. 97. 1).



a) Maiovescu (L), Itinerar în Istria. las!, 1874. — Miklosich, Ueber die Wanderungen dér Rumunen (Dcnkschr. Akad. d. Wiss.-Band. XXX). De acclaşî autor: Istro- und macedo-rumunische Spachdenkmaler (Ibid. Band. XXXII). — Wclgaiid, Istrisches (Erstes Jahresbericht d. Instituts f. rum. Sprache, Leipzig, p. 122 scqq.)

PARABOLA


(din TRADUCERE ÎN DIALECTUL ROMÂNILOR DIN ISTRIA

După graiul românesc din Bêrdo.

  1. Si djs'a. Un (s. ur) om avut-a doî filî.

  2. Şi cj's'a cela mai tirëru de ielï lu ciace:

Ciacio, da-mî porţionu de tot a tev (s. paretu de té ave; de té imanie), ce mie mere (s. ce mie cade). Şi spartit-a lor a sa ave.

13. Si nu după ciuda ') dile poverit-a cela

mai tirëru filiu tot a sev, şi mess-a în at loc largo (s. în aţă provincia largo), şi colé (s. colo) spendit-a tot a sev, viiundu grumbo în pecaţi ").

14. Şi după cea ce a consumeit, făcut-s'a

mare Come în cela loc, şi ie îns pocî-nit-a păţi.

15. Şi mess-a, şi s'a pus con un de celï ce în

cela loc staie (s. con ur din cetate de cela loc); si l'a trimis în se vila che ra pasce porcii (s. neca pasce porcii).

16. Şi ie jelit-a sev foie ave plir de me-

chine, ce porcii muncaia (s. şi ie je­lit-a satura-sc de mechine etc.) şi nici ur nu-lî a) daia.

î 7. Cân a pac *) în sire verit dis-a : Câçï tejaţî (s. câte slughe) în casa Iu ciace meu a-bundescu pâre, io pac anclmoru de fome (s. poghinescu 5 de fome, s. de home).

18. Scula-me-voï şi voi mere la meu ciace f-f. la ciace meu), şi voi dice a luî: ciace, pecat-am «) în cer şi în tire f- la tire, întru tire);

După graiul românesc din Şuşnevila.


  1. Şi dis'a. Ur om avut doi filî (s. doi filî avut).

  2. Şi cela mai tireru dis-a luî ciace: Ciacio,

da-m me parat ce mere, şi ie res-partit (s. rèspartit-a) lu selï filï.

13. După zalic cjile cela tirëru filiù ') tôt a sev pohităit, şi mess-a largo în Ioc şi tot a sev poidit-a cia *>. şi jivit-a cu curbele.

14. Când a tot poidit, mare fome fost-a în

cela loc.

15. Şi mess-a, şi s'a legat cu ur om din cela

loc (s. slujit-s'a cu ur om), şi trimes-l'a porchele pasce.

16. Şi ie jelit-a cu mechinc satura sev tar-
buch (s. folelc "), ce porciî muncat (s. av

muncat), şi nici ur nu li-a dat.

17. Atunce resmislit-a şi dis-a: Câţi tejaţî a

Iu mev ciace aru ciuda pâre, io crep de fome.

18. Scula-me-voî şi voî mere (s. voî i) catr'a

mev ciace, si voî dice a luî: Ciacio, io am zagreşit contra de cer ş: tru'n tire (j-, de tire);



3 E R D U T

». XV).


INE CU TEXTUL ROMÂNESC DE LA A. 1561 — 1562.

După graiul românise din Jeia?iî ('/>ejane 1).

  1. Şi av >) dis. Ur ora av avut doi fiii.

  2. Şi cela maï tirèru av dis a Iu cioia:

Da-mí cióio, co ie a me parte de pri-mojenie (s. ce ie a mev), şi cela av raspartit a) a lor parte.

După Evangeliariul românesc tipărit de Diaconul Co rest în a.

  1. Dise . . . Unii omü avea doï feciori •

  2. şi disc celu maï tînëru părintelui- Pă-

rinte, dă-mî ce mi se cade partea deîn avuţie • şi înpărţi lor avuţia •

13. După «larva «) dile a sberit cela tireru 13. şi nu după multe dile • adună totű celü

filiű tot, şi mers-au în departe dejelă«), feciorii micü • se duse întru o parte

şi anei a rastreşit totă a sa primojenie, departe • şi acolo risipi avuţia luî •

jivit-a po sterţarit cu curbele 6). viin cu curvcle •

14. După ce av tot zapravit, fost-a mare 14. resipi alü lui totü • fu foamete tare în-

fóme ') pre cea dejelă, şi ie a pocînit traceea parte • şi acesta începu a flă-

stradaî. mâncji •

15. Si mcrs-a, şi ie s'a legat cu ur om din 15. şi merse lipi-sc de unulu ce lăcuia în-

eca dejelă, şi ie trimes-1'a a sale în traceea parte • şi tremese elü la satulű

polîe 8) porchele °) pasce. luî se pască porcii •

16. Si ie au jelit 10), che sev naponi ") fo- 16. şi jeluia se-şî sature maţele lui de ră-

lele cu posiî 12), claie ce porchele av dăcinile ce mânca porcii • şi nemică

muncat 13), aii 1() nici ur nu lî-av dat. nu déde lui •

17. După ce s'a promislit dis-aă: câţi a mev 17. intru el merse • dise • câţi năcmnicî la

cióie are tejaţî, carii aru ciuda pâre, io tataia mieü mănâncă pâine • eu pieri

de fóme moru. de foame •

S. Io me voî scula şi voi i 15) la mev cióie, 18. scula-më-voiu de me void duce către
r'ice: Cióie, io am greşit sub părintele mieu • şi dice-voiù lui • pă-

rinte • fjreşil la ceri şi naintea ta •



*

'; numele salului JeianI derivă fără îndoielii de la s) curvele. ') Forma fornete nu esisti. •) câmp.

numit Şeii, forte respândit în epoca romană pe ») ura porc ă, o scrófa. «>) dorit.») împle. «) terije. ") t"

Jeiaal nu au forma imperfectului, care de «Itmintrele»

•~* -îl Adriaticel. Con urnele de Seiu s, ort in inscripţiunile latine de

esistă în Bcrclo. "J însă. i5} Infinitivul istrian al ver-

4**1"'*' ' ' biiluí ire (a merge); io vot i, tu veri i, etc. Per-

*) In tute trei comunele, Berdo, şusu^.; :ia si Jeiant,

. „ , . ,...., fectul însS este format cu mers. ") ceriu,

esistă o oscilaţiune intre a v ţi aű chiar şi m graiul a-



celeiaşt persóne. 3) v. Îo raspartez. *) puţine. 6) ţeră.


Dostları ilə paylaş:
1   ...   54   55   56   57   58   59   60   61   62
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə