Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St



Yüklə 5,29 Mb.
səhifə25/62
tarix25.10.2017
ölçüsü5,29 Mb.
#13002
1   ...   21   22   23   24   25   26   27   28   ...   62

) Henri Martin, De l'origine des monuments mégalithiques, p. 14—15: En Irlande a tradition attribue les grands tumulus à dolmens, partie à un ancien peuple de haute taille, aux cheveux blonds et aux yeux bleus . . appelé la race de dieux de D a-n a n n (Tuatha-de-Danann), et partie à un population plus ancienne encore, de momdre taille et à cheveux bruns... celui de F i r s - B o l g s, et qu'il faut bien

garder d'identifier, comme on le fait trop souvent, avec nos Delges de la Gaule, in­comparablement plus récents et de type très-différent ...Le peuple de dieux de -anann, qui avaj(. conquit l'Irlande sur les Fir-Bolgs, fut à son tour dépouillé de son ''Pire par les tribus héroïques des S c o 11 s. . . qui seraient, dit-on, venus d'Espagne,

Dănieniî, după tradiţiunile irlandese, continuară de asemenea a face us ca si Fri-Bolgiï, de monumentele megalitice, până când dominaţiunea lor peste Irlandia fu înfrântă de un alt popor invasionar numit S cot î.

Din punct de vedere al etnologiei preistorice, Fri-Bolgiï, cart după tra­diţiunile irlandese, aii introdus cel de ântâiu monumentele funerare me­galitice în ţerile de apus ale Europei, se par a fi numai un ram emigrat spre apus din poporul cel mare pelasg al Hyperboreil o r, stabiliţi în timpurile preistorice la Dunărea-de-jos, şi cari în monumentele geografiei antice ne apar sub numele de Pi rob ori *). Ţcra Hyperboreilor din nordul DunăreÎ-de-jos era renumită si în epoca lui Pindar pentru monumentele sale cele colosale de petră brută.

Ér a doua rasă preistorică aşa numiţii Dănianî, de cari ne fac amin­tire tradiţiunile irlandese, se par a fi fost în mişcarea cea mare etnică a lume! vechi numai nisce triburi de Danai (Aavaot). cum numcsce Homer pe Greci 2), şi cari înaintase spre apus pe căile de migraţiune ale altor triburi pelasge neolitice.

Aceşti Danái, séü Greci, ne apar în timpurile cele primitive ale istoriei europene ca poporul, ce calcă imediat pe urmele Pelasgilor.

Despre imigraţiunea Danailor în ţinuturile pelasge se păstrase până târdiă o tradiţiune în Elada, şi pe care Eschyl ne-o înfăţişezi în poema sa Sup­plices sub forma, cum Danaos (represcntantul Danailor) persecutat de fra­tele seu Aegyptos emigreză din Lybia şi vine în imperiul cel vast al lui Pelasg, ca se ceră protccţiune şi loc pentru descălecare.

Chiar şi tipul etnic al Fri-Bolgilor şi Dănienilor din tradiţiunile irlandese corespunde pe deplin la aspectul fisic şi moral al vechilor Pelasgî şi Danai.

Pelasgiî ne apar în vechile monumente ale literaturel grecesc! ca o rasă de omeni cu ua colorit negricios, séü arşi de sore, robust! şi cu un ca­racter dominatorii!. Pelasg, primul fundatorul al imperiului acestei rase, a fost, după cum ne spune vechiul poet Asiu (c. 700 a. Chr.), născut din pa mént ui cel negru.

De altă parte Grecii cel vechi, seu D an aii, sunt înfăţişat! în tradiţiunile epocel homerice ca ómen! cu o statură înaltă, cu perul blond şi ochi! al­baştrii.



et qui étaient des Celtes plus ou moins mêlés d'I'Déres. — Vechiíe traditiuni aie Irlan-dieî mai amintesc tot-o-dată şi de regii din o rasă numită H c r é m o n, ale căror morminte se aflau la C r u a c h a n (F c r g u s s o n, Les monuments mcgalitiqucs, p. 203).

') rtolcmaei Gcogr. lib. III. 10. 8., Piroboridava lângă fi Hicrasus.



') Homeri Ilias, III. 33. 464; IV. 232; VII. 382; XIII. 680.

.«2 MONUMENTELE PREISTORICE ALE D A Citi

In fine, semnele si figurile gravate pe diferite monumente megalitice ale anusului şi cari consistă din spirale, din linie serpentine, linie arcuate séü semisferice, discuri, rote ale soreluî şt puncte diseminate, ce imiteză ceriul cu stelele, ne presintă o afinitate remarcabilă cu sistemul de ornamenta-tiune si cu semnele simbolice ale Pelasgilor orientali.

Aceste caractere mistice, de pe monumentele funerare megalitice ale a-pusuluî, ne întăţiscză urmele inspiraţiunilor religiose pclasgc, cultul ceriului, al soreluî şi al stelelor, şi peste tot o credinţă firmă în o vieţă dincolo de mormont, în regiunile lumineî seu ale lumei superiórc ').

Mat observăm tot-o-dată aicT, că formele cele colosale ale acestor monu­mente, ne spun, că ele aparţin unui popor eroic şi cu o ambiţiune enormă de a transmite posterităţii memoria şt gloria celui decedat.

') Diferite spccimine de g c n u l o r n a m e n t i c e î şi de semnele s i ni b o l i c e, înfăţişate pe monumentele megalitice ale Franciéi, Irlandicî şi Angliei se pot vedé la Fergusson, Monuments mégalitiqucs, pag. 218 scqq., şi la Bertrand, La Gaule avant les Gaulois, p. 153 seqq.



X. TERMINI LIBERI P A T B I S.

1. 'YVrec/îooi'o»' '•d-av^iaT-f} Mag- Calea cea admirabilă a Hyf>erboreilor.

In istoria monumentelor megalitice ale Daciei, un loc important î-1 o. cupă o lungă seria neîntreruptă de maî multe mii de bolovani, séü lespedi enorme, ce se întindea până în sec. al XVIII-lea din Besarabia prin Rusia meridională către Crimea, şi din care astădî maî csistă încă unele puţine resturi în apropiere de Chişineu.

Inveţatul Domn al Moldovei Dimitrie Cantcmir, scria pe la a. 1716 în acesta privinţă următorele:

«Nu departe de Chişineu, orăşel lângă rîul Bacul, se vede o serie de lespedi forte marî, dispuse în liniă dreptă în aşa mod, ca şi când ele ar fi fost aşedate acolo prin activitatea omului. Insă ceea ce ne împcdică de a crede acesta, este de o parte mărimea acestor lespedi, cr de altă parte lungimea spaţiului, pe care se întind, întru adeveY, unii din bolovanii a-ceştia acoper un spaţiu de 3-4 coţi în lat si în lung, cr seria lor trece peste Nistru şi se întinde până la Crimea. In limba poporului acest şir de petróie portă numele de Clicile BâculuT, şi ţeranil în simplicitatea lor spun, că acesta construcţiune e făcută de şinei, carî se conjurase, ca se închidă cursul rîuluî Bacul1).»

Poetul Constantin Stamati, care locuia în Chişineu, într'o notiţă scrisă rusesce despre anticitaţile Besarabieî si publicată pe la a. 1850, ne mal comunică încă următorele date importante cu privire la acesta construc­ţiune megalitică: «Ca la trei verste maî în jos de Chişineu, scrie densul, se vede un şir în liniă dreptă de lespedi forte mari îngropate până la j u m ö ta te în p am en t, pe cari locuitorii le numesc Cheile rîuluî



') Cauteniirli Descriptio Moldáviáé (Ed. 1872) p. 15: Kissnou, ad flumcn Bicul non tnagni moment! urbecula. Haud procul ab ça conspicitur scries maximorum lapidum, ita in recta linia dispositorum, ac si humana industria 111 u c essent collocati. At hoc credere impcdit et ipsorum lapidum mag­nitúdó, et spatii per quod extenduntur, longitude. Continent enim atfqui trium aut quatuor ulnarum spatium in tetragono, eorumque series trans T y r a t e m Usquc ad Crime a m pcrgit. Vcrnacula lingua kieile Bycului vocant, diabolo-rurn °pus esse, rustica refert simplicitas, obstruerc amncm IJycul conjuratorum.

j 74

MONUMENTELE

Bac. Acest s'\r de petre se începe de la Prut, construit în chip de pă­rete, trece prin codriî Căprianeî şi taie în lat întregă Be s ar abia. Locui­torii însă din timp în timp desgropă acele petre, ast-fel că vechiul zid se distruge» ').

Ér căpitanul Zasöuk, în cea rnaî bună descriere statistică-geografică a Besarabieï, pe care o compusese din însărcinarea guvernului rusesc ca oficer de stat-major, ne spune următorele: «De la actualul Chisineü în direcţiune către Prut prin codriî Căprianeî se întindea o-dată un şir de lespedî pe jumëtate îngropate în pâment. Acele lespedî s'aü maî con­servat încă în unele locuri, ér despre altele mai povestesc ţeraniî, că le-aü luat rêndurï rêndurï pentru trebuinţele- lor. Nu cred, că cine-va se va apuca a dovedi, că acele petre formau ore-când un zid compact, din dosul căruia vechii locuitori se vor fi apărat în contra invasiuniî răpitorilor ve-cinî. Acele petre mergeau fără întrerupere prin pădurî, prin bălţi şi prin rîpe. După totă probabilitatea, de serviau, ca si şanţurile de pămont, drept semne de hotar». Căpitanul ZaSőuk maî adauge tot-o-dată în notă: «In delimitările posterióre ale unor mosiî mănăstirescl din Besarabia, maî ales ale celor din zona pădurosă a districtelor Chisineü, Orheiű si Iaşi, se men-ţioneză în acte şiruri de petre de lespedî, împlântate în păment şi rëmase din timpuri vechi» *).

In fine, într'o notiţă manuscriptă, patriotul român Alesandru Haşdeu din Besarabia, constată si densul, că a vëdut acele «blocuri de petră în­fipte în păment» aprópe de Chisineü pe moşiile Petricanl si Ghidighiş 3). Din aceste date positive, ce ne aü fost transmise de diferiţi autorî, mar­tori oculari, résulta, că acest monumental şir de lespedî împlântate ver­tical în păment, nu era alt-ceva de cât ceea ce în sciinţa archeologică pre­istorică se numesce o aliniare (alignement), însă de o lungime estra-or-dinară si care se întindea din Moldova pe lângă valea Bacului până de­parte spre resărit. . . către Crimea, cum dice Cantemir.

Insă o constatare este de lipsă se facem aici în ce privesce aspectul şi sistemul technic a acestei construcţiunî megalitice. Acesta gigantică serie de mal multe deci de miî de bolovani nu a avut nici o-dată caracterul unul mur séü construcţiunî de apărare. Nici Principele Cantemir, nici alţii, cari au vëdut, carï au esaminat şi aü descris acest uimitoriü monument al vc-



') Hasdcu, Dicţionarul limbeï istorice şi poporane, Tom. III. v. Bac, p. 2795. ') Ibid. III. p. 2795-6.

chimeï, nu afirmă, că lespcdile séü monolitele, ce compuneau acesta liniă megalitică, ar fi fost ast-fel dispuse şi atât de alipite unele de altele, în cât se formeze un mur compact şi impenetrabil. Principele Cantemir le numesce simplu numai «series maximorum lapidum». Constantin Stamati, «un şir în linie dreptă de lespedî forte marî», ér căpitanul Zascuk, destul de com­petent spre a cunósce caracterul fortificaţiunilor de apărare, declară forte precis: «nu cred ca cine-va se va apuca a dovedi, că acele petre formau ore când un zid compact; după tóté probabilităţile ele serviaü. . . drept semne de hotar.»

Atât după natura locurilor pe unde trecea, cât şi după direcţiunea sa de la apus spre resărit, acesta lungă înşirare de lespedî brute împlântate în păment prin pustietăţile cele sălbatice ale Sciţieî vcchî, nu era făcută ca se împedece o invnsiune.

Ni se presintă acum cestiunea cea importantă în istoria evenimentelor şi a civilisaţiuniî preistorice europene, care a fost originea şi care a fost destinaţiunea acestei miraculóse lucrări megalitice ?

O amintire forte preţiosă despre acest incomparabil monument al ve-chimeî preistorice o aflăm la Quint Curţiu Ruf, unul din istoricii romani, care trăise, probabil, sub împëratul Vespasian.

Pe basa fântânelor greccscî, din can o mare parte noi astădl nu Ic mat avem, Quint Curţiu Ruf, compusese o lucrare în dcce cărţi «De gestis Alexandri Magni», şi în care densul ne spune, că regele Alcsandru, în-curagiat de succesele sale în Asia, după ce supuse pe Perşi, pe Bactrianî şi alte populaţiunî barbare de lângă Marea Caspică, se hotărî a-şî estinde especliţiunca şi asupra Sciţilor din Europa; anume regele Alesandru era de parare, că până când Macedonenii nu vor supune pe Sciţii din Eu­ropa, consideraţi în aceste timpuri ca neînvinşi, până atunci imperiul ma-cedonian în Asia va ave o csistentă numai efemeră. Populaţiunile subjugate ale Asiei, din cari unele începuse a se revolta, vor despreţul pe Macedoneni; ér dacă vor supune si pe Sciţiî din Europa, Macedonenii se vor arăta cu mândria peste tot locul ca neînvinşi. Ast-fcl regele Alesandru sosesce cu trupele sale la Tanais (Don), rîul cel mare, care despărţia în aceste timpuri pe Bactrianî de Sciţiî Europei şi Europa de Asia. După ce regele Alesan­dru puse aicî fundamentele unui nou oraş, numit «Alexandria» şi făcu totc pregătirile necesare pentru un rősboiű cu Sciţii, dede ordin trupelor sale să trecă în Europa. Sciţii cercară a i se opune pe cel alalt ţermure al rîuluî Tanais. Insă regele Alesandru si trupele sale, pe lângă totă plóia de săgeţi a Sciţilor şi pe lângă totă impetuositatea cea mare a rîuluî Tanais, trecură

170 ftl>J1>^ -~~ ---

i luntrile la ţormurele european. Scutaşii Macedoneni părăsind luntrile înce-ă îndată lupta cu lăncile în contra cetelor călăreţe ale Sciţilor, ce ocupau x murele, ér cavaleria macedonenă vëdênd, că Sciţii încep a-şî întorce caiî, runcă asupra lor si le rupse şirurile. Sciţii ne maï putênd susţine atacul ciferările de rësboiu ale Macedonenilor, lăsară cailor frêncle libere şi în-ră a fugi, ér cavaleria macedonenă din ordinul luî Alesandru i persecută tot restul dilcî şi trecu chiar dincolo de Stâlpiî lui Liber Pater. Acestî Stâlpi aï lui Liber Pater, ne spune Quint Curţiu, «erau nisce mo­numente, ce consistau din bolovani seu lespedi marî aşedate în şir regulat la micî intervale unele de altele» *).

Avem aşa dar aici un text positiv şi precis din istoria luî Alesandru cel Mare1 text, care se raportă direct la acesta aliniarc megalitică din Scitia europeană.

Din acest important document istoric, résulta aşa dar, că acesta monu­mentală însirare de pctroie, al careï capët de rosărit ajungea până în apro­piere de Don, forma numai una şi aceeaşi construcfiune megalitică cu se­ries maximorum lapidum, care după Cantemir se întindea din Bcsa-rabia prin Rusia meridională către Crimea.

In vechia literatură istorică aşa dar acest grandios monument de la nordul MăreÎ negre, compus din un şir estra-ordinar de lung de monolite brute, împlântate în pămont, purta numele de Termini Liberi Patris.



*) Q. Curţii llufî lib. VII. cap. 7: Bactrianos Tanais ab Scythis, quos Euro­pa c o s vocant, dividit : idem A s ia m ct Europa m finis i n t e r f l u i t. — Ibid. c. 9: Ipsc rex cum delectis primus ratem solvit, ct in ripam (Tanais) dirigi jussit: cui S c y t h a e admotos ordines equitum in primo ripae margine opponunt .... Bar­bari ... ingéniera vim sagittarum ínfűdére ratibus .... Jamque tcrrac rales applica-banlur . . . acies clypcata consurgit . . . equilum dcinde turmac . . . pcrfrcgcre Barbaro-rum aciem . . . Tűm verő non óra, non arma, non clamorcm hostium Barbari tolerare potuerunt; omnesquc effusis habenis capessunt fugam: quos rex quamquam vexationem mvalidi corporis pâti non potcrat, per L XXX tame n stadia inse qui per­severa v i t. Jamque linquente animo suiş praccepit, ut, donec lucis aliquid superessct, fugientium tcrgis inhaererent ...Transierantjam Liberi patris terminos; quorum mon u menta lapides erant crebris intervallis dispositi, arborcsquc proccrae, quarum stipites hcdera contexerat. Şed Macedonas ira longius pro-vexit; quippe media fere nocte in castra redierunt, multis interfectis, pluribus captis equosque MDÇCC abcgere. — In anticitatea grecescă, unii autori erau de părere, că stolele (columnele) seu Termini legendari aï luî Liber Pater se aflau în părţile estrcme •de Indiei (Apollodori Bibi. [II. 5. 2.) Acestora le răspunde S t rab o (III. 5. 6), că "i India nime nu a vcdut, nici columnele lui Hercule, nicï ale Iul Dionysiu (Liber Pater).

Ér acest Liber Pater al Romanilor, dup! cum am vëdut şi în capitulul precedent, era una şi aceeaşi personalitate legendară cu Dionysos al Gre­cilor si cu Osiris al Egiptenilor J).

Aceeaşi perfectă identitate între Liber Pater şi Osiris o aflăm în tradiţiunile preistorice ale poporului român. După unele din aceste legende brasda cea uriaşă de plug, care tăia de Ia apus spre resărit câmpiile Românieî, ale Besarabieî şi Rusieî meridionale până la Don, ar fi tras'o împeratul Jido­vilor, Ostrea-Novac (Osiris), ér după alte tradiţiunî acesta brasda se atribue Iui Ler îm per at ui (Liber Pater), care venise cu oştî ncnumërat de multe şi rele asupra locuitorilor acestei teri !).

însă care a fost destinaţiunea primitivă a acestor faimosc monolite a-şedateîn şir, ce se întindeau de la Prut peste Besarabia şi Rusia meridională către Don, până în apropiere de punctul, unde din Asia se trecea în Europa ?

In anticitatca preistorică columnele de petră brută au m aï avut tot-o-dată şi o destinaţi une de utilitate publică. Ele serviaii în aceste timpuri depăr­tate spre a indica căletorilor direcţiunea drumurilor prin ţinuturile mai puţin populate si pe unde alte semne de orientare lipsiaü 3).

!) Herodoti lib. If. c. 144. — Intr'o inscripţi'une romană din Dalmaţia, I s i s şi Se-rapis (Osiris), divinităţile universale egiptene, ne apar interpretate în limba latină sub forma de Libera şi Liber (C. I. L. III. nr. 2903).

*) In descântecele nóstrc poporale Ler îm p C râtul apare ca un erou jăfuitoriu şi detestat (Marian, Descântece, p. 134). Ér în alt descântec:



Ér voî S t r i g ó i e, Voi M oro i e, (Se) vë duceţi La Ler împărat,

[ja al vostru palat,


Acolo se mergeţi,
Acolo se sedetï,
Acolo se periţî

Ibid. p, 141.

«Ler împeratuU (Osiris) din tradiţiunile poporale române este o simplă figură resboinică, care cutrieră lumea, însă cu totul distinctă de «L e r Domnul», fiul Maiceî sfinte, séü Apollo, din colindele nóstre religiose. Despre originea şi semnificaţiunea ar-chaică a cuvântului «ler> a se vedé capitulele relative la primul imperiu pelasg. — De asemenea mat notăm aici, că Liber Pater al Romanilor într'o inscripţiune descoperita laNarona în Dalmaţia, ne apare şi sub forma de Leiber Patrus (C. I. L. III. nr. 1784), numire forte apropiată de cea româncscă, Ler împăratul.

») Cartailhac, La France préhistorique, p. 315.—Lângă Tan ai s se mal aflau până în epoca romană şi Altarele consecrate lui Alesandru cel Mare, drept monu­mente ale espediţiuniî sale în aceste părţi. Aceste altare, 'AXtJávípou piu^oí, eraü, după Ptolemeü (III. 5. 12) din jos de cotiturile rîuluî Tanais. Tot lângă Tanais amintesce şi Orosiu, altarele şi stâlpii lui Alesandru cel Mare: Europa incipit ut


78

í 0£îă întinderea cea vastă a Scitici meridionale a format până târdiu

purile istorice, o regiune pastorală, nisce pustietăţi de păşuni, fără

• ' fără oraşe, fără sate J) şi fára pădurî 2), pe can retăciau necontenit

erate tribun de păstori, transportându-şî pe care dintr'un Ioc în altul

:asele şi familielc lor.

N î nu avem nici oraşe, nici câmpuri c ulti va t e, ca se ne temem,

r fi cuprinse şi devastate de inimici», rëspunde Idanthyrsus, regele

, . .. către Darie, regele Perşilor, când acesta i cerea, ca on se pri-

escă lupta, ori s O -Î aducă daruri, părnent şi apă, drept semne de su-

lunere


Grecii, după cum ne spune Cur ţ i u, numiau întregă regiunea geografică i Sarmaţieî europene, «solitudinile Sciţilor»"4), ér partea dintre gurile Dunărei, Nistru şi Pont, séü ţinuturile BesarabicI de jos, aü purtat în par-:icular numele de «deşertul Geţilor» s).

Prin aceste solitudini de la nordul Măreî negre se rătăcise Darie, regele 'ersilor, cu întregă sa armată 6); se rătăcise chiar şi cetele militante ale Sci-;ilor, cari urmăriau pe Darie 7).

în aceste timpuri depărtate istorice, singurul drum, care présenta mal pu­ţine dificultăţi pentru comunicafiunca dintre Carpaţî şi ţinuturile de lângă lacul Meotic, era pe valea Bacului clin Besarabia de astădî, si care apoi de la

dixi sub plaga scptentrionis a fiumine Tanai . . . qui (fluvius) praeteriens aras ac ter­min os Alexandri Ma»ni . . Maeotidas auget paudes (Histöriarum adversus pa-ganos, 1. 2).

') Herouotl lib. IV. 47.

a) Herodoti lib. IV. 61.

") Ibid. lib. IV. 327.



4) Quint C u r ţ i u ne infaţişeză pe unul din Sciţii europeni rostind următorele cuvinte către Alcsandru cel Mare: Scytharum solit u di n es Graecis etiam proverbiis audio eludi; at nos déserta et h u ra a n o cui t u vacua, magis quam urbes et opulentos agros sequimur. — A m m i a n M a r c e 11 i n (l. XXII c. 8), încă numesce ţinuturile Scitici : solitudines vastas nec stivam aliquando nec sementcm ex­pertes. Ér în «D i v i s i o o r b i s t erra rum» anterioră sec. IV. d. Chr., cetirn : Dacia. 1-initur ab oriente deserto Sarmatiae (R ies e, Geographi latini minores, Paf- 17).

6) Straboiiis Gcogr. lib. VII. 3. 14: Mi-aţi. 5È ţr,r. IIovTix-í),; »a).áttY,; ^ ixl "loip-îu "'- lupav xcil 4j Tu,v ["stiîiv tp-^idn. «póv.sitai. — Pe Tabula Peutingeriană re-gmnea cuprins! intre fl. Agalingus (Cogâlnic din Besarabia) şi H y p a ni s (Bug), este însemnată prin cuvintele :sors desertus.

') Herodoli lib. IV. c. 136.

') Ibid. lib. ív. c. 140.

Nistru se prelungia către Don. însă şi acesta liniă rëmasc numaï o simplă cale «per deşerta».

Pe aicî se operase în timpurile preistorice invasiunea cea puternica a tri­burile neolitice în Europa. Pe aici a fost până târdiu linia cea mare de comunicaţiune între resărit şi apus, între Asia tot-de-una lipsită şi între Europa cea opulentă.

«Termini Liberi P a tri s», aceste monumente ale vechime!, ce se în­tindeau în liniă dreptă de la Prut pe lângă Valea Bacului către Tanais, ni se presintă ast-fel din punct de vedere al intereselor publice, ca simple columne itinerare prin deserturile cele sălbatice ale Sciţiel, spre a indica că-letorilor şi comercianţilor linia drumului celui mare dintre Asia si Europa ').

Osiri s, regele Egiptenilor, seu Liber Pater după cumî-1 numiaü Romanii, cucerise de o-dată cu înfrângerea lui Typhon si ţinuturile din nordul Măreî negre. Lui Osiris i atribuiau tradiţiunile si legendele vechi înfiinţarea acestui uimitoriű şir de bolovani împlântaţi în pămont între Asia şi Carpaţii Daciei.

în vechile litanii ale Egiptenilor, redactate de preoţii din Teba şi din Memphis pentru divinisarea lui Osiris, se amintesce ca o bine-cuvîntare e-ternă, ca una din gloriile cele mari ale acestui monarch, că el a deschis drumurile din regiunea nordului, ér sub «regiunea nordului», geografia timpurilor antice înţelegea prin escelenţă tér a Sciţilor 2).

Chiar si Herodot ne spune, că stâlpii seu columnele lui Sesostris (acelaşi cu Osiris) mal esistaü şi în timpurile sale în ţinuturile Scitici 8).

') O importantă notiţă aflăm la PI i ni u, care ne spune, că Macedonenii în a-cestă espediţiune a lor aü umblat pe urmele lui Liber Pater şi ale lui Hercule, ori cu alte cuvinte, pe drumurile şi călăuziţi de resturile monumentelor acestor eroî. Haec est Macedonia, terrarum imperio potita quondam, haec Asiam, Armc-niam, Ibériám, Albániám . , . Caucasum transgressa ...per vestigia Liberi P a-tris atque Herculis vágata (Hist. Nat. IV. 17. 6). — Romanii încă aveau tradi-ţiunî vechi despre faptele cele mari de resboiu ale lui Liber Pater. Acesta résulta din un pasagiu al luî P l i n i u (Hist. Nat. lib. VII. .1.) relativ la Pompeiü cel Mare. Ve-rum ad decus imperii rom., non solum ad viri unius pertinet victoriam, Pompei Magni titulos omnes triumphosque hoc in loco nuncupari: aequato non modo Alexandri Magni rerum fulgore. şed etiam Herculis prope ac Liberi Patris.



!) Pierret, Le livre des morts des anciens Égyptiens. Ch. CXLII:

A, 12 — 13: Osiris dans la région du Sud.

Osiris dans la région du Nord . . .

D. 24—25 : Osiris . . . Ouvreur des chemins du sud, mailre de la double terre, Ouvreur des chemins du nord, maître du ciel.



3) Herodoti lib. II. 103.

Ér poetul Ovid, în cartea a III-a a Fastelor sale, face de asemenea amin­tire de căile triumfale ale lut Bach séü Liber Pater prin Sciţia J).

Acesta monumentală cale de gloria a lui Liber Pater ajunsese a fi le-rrendară în ţinuturile grecescî încă cu mult mai înainte de timpurile luî


Yüklə 5,29 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   21   22   23   24   25   26   27   28   ...   62




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin