Institutul de Politici Publice



Yüklə 430,35 Kb.
səhifə15/17
tarix29.07.2018
ölçüsü430,35 Kb.
#61930
1   ...   9   10   11   12   13   14   15   16   17

Concluzii


Republica Moldova are un avantaj deosebit faţă de celelalte state din regiune. În primul rând, deoarece a aderat recent la Procesul Bologna, ea deja are acces la o serie de politici şi programe publice educaţionale care au fost implementate în statele fondatoare ale Procesului Bologna şi în prezent ea îşi evaluează respectivele politici. Astfel, Republica Moldova câştigă multă experienţă, fiind capabilă de a diferenţia aspectele pozitive de cele negative. Prin aceasta ea va putea beneficia de transferul de know-how şi va evita implementarea anumitor politici care au avut un impact negativ.

Cumulând întregul spectru al acestor experienţe şi utilizând capacitatea societăţii civile autohtone în procesul de reformare a sistemului de învăţământ, Republica Moldova va putea trece mult mai uşor etapele modernizării, tehnologizării şi europenizării şi, de ce nu, a integrării în structurile Uniunii Europene. Acest ultim deziderat reprezintă o congruenţă între interesele societăţii civile şi cele ale mediului universitar autohton. Deci, actuala viziune a societăţii civile asupra instituţiilor de învăţământ superior este una de cooperare şi de dialog intersectorial, chiar dacă, din punct de vedere al distincţiei dintre spaţiul public şi privat, instituţiile de învăţământ superior sunt parte componentă a sferei societăţii civile. În acest caz, este de înţeles faptul că societatea civilă nu are cum să privească sistemul instituţiilor de învăţământ superior altfel decât printr-o prismă funcţionalistă.

De cealaltă parte spectrului vizionar este guvernarea, care în prezent pierde din ce în ce mai multă autoritate punitvă asupra sistemului de învăţământ superior. Aplicarea principiilor de autonomie şi guvernare universitară impune ca instituţiile guvernamentale să îşi modifice viziunea sa asupra universităţilor. Instituţiile de învăţământ superior private au trebuit să se descurce singure, pe baza valorificării resurselor financiare provenite de la beneficiarii serviciilor educaţionale prestate. Universităţile cu finanţare de la bugetul de stat, dependente în permanenţă de resursele alocate de la buget, au trebuit să accepte şi dependenţa politico-adminsitrativă faţă de guvernare. În schimb, odată cu accelerarea proceselor de reformă, guvernarea a conştientizat faptul că modernizarea şi europenizarea Republicii Moldova poate fi efectuată prin asigurarea unei educaţii de nivel superior, conform standardelor regionale de calitate. Dar, aceste procese pot fi implementate doar în cazul în care guvernarea cedează din controlul politic şi administrativ asupra sistemului de învăţământ, acceptând principiul guvernării autonome a instituţiilor de învăţământ superior.

Studiul în cauză a tins să sublinieze toate aceste aspecte şi să descrie anumite procese din sistemul de învăţământ superior care au marcat dezvoltarea etapizată a acestuia. Un rol deosebit în analiza aspectelor relevante l-a avut starea de fapt care persistă şi care trebuie modificată. Încercarea de a implementa o serie de modele şi bune practici ale statelor vest-europene poate fi utilă şi necesară. Însă nu trebuie uitat faptul că sistemul de învăţământ autohton promovează o serie de politici care, abia acum sunt supuse dezbaterilor publice în spaţiul vest european. Prin urmare, sistemul autohton de învăţământ superior poate fi îmbunătăţit la ce mai noi standarde educaţionale. Aspecte precum guvernarea universitară, calitatea actului educaţional, finanţarea învăţământului superior, mobilitatea academică, compatibilitatea curriculară, marketabilitatea academică, transparenţa decizională etc. pot fi implementate cu succes, în baza bunelor practici, de către instituţiile de învăţământ superior, fără ajutorul societăţii civile. În acest caz, reformele se vor petrece pe seama societăţii, în spatele ei, fără ca beneficiarul serviciilor educaţionale să-şi expună propriul punct de vedere. În acest sens este justificabilă participarea activă a componentelor societăţii civile interesate de modernizarea învăţământului superior autohton. Dar, contează mult capacitatea şi voinţa acesteia de a participa activ în acţiunile de racordare la prevederile Procesului Bologna. Desigur, „road map-ul” care necesită a fi parcurs reprezintă o înţelegere de cooperare şi de parteneriat care trebuie să fie realizată printr-o Chartă bilaterală în care trebuie să prevadă care sunt competenţele, responsabilităţile şi finalitatea acestui act cooperant.

În cazul în care reforma învăţământului superior se realizează în secret, la procesul de concepere şi implementare a acesteia beneficiarii nu au acces, atunci nici o schimbare legislativă sau sistemică nu va ajuta la redresarea situaţiei existente. Guvernarea are obligaţia de a transborda spaţiul de discuţii din aulele şi birourile instituţiilor guvernamentale în spaţiul proxim de acces pentru fiecare individ, fie că este beneficiar direct sau indirect. Pe de altă parte, societatea civilă nu trebuie să aştepte un bilet de participare la procesul de reformare a sistemului de învăţământ, ci trebuie să demonstreze capacitatea şi abilitatea de a face faţă noilor provocări.

Dat fiind faptul că domeniul de analiză este foarte vast am încercat să prezint principalele aspecte într-un mod mai analitic. Evidenţiind starea de fapt, am încercat să identific punctele pozitive şi negative ale acestei situaţii. Prin urmare, studiul în cauză prezintă anumite recomandări şi sugestii sectoriale în privinţa aspectelor abordate. De aceea, în unele pasaje sunt prezentate în detaliat contextele existente pentru care apoi sunt enunţate recomandări de politici capabile de a îmbunătăţi starea de fapte. În alte pasaje se prezintă doar o descriere sintetică, recomandările fiind deductibile. O mare parte din recomandări şi sugestii se referă expres la Proiectul Codului de Legi în domeniul educaţional care, la momentul elaborării prezentului studiu, se afla în proces de dezbatere publică. Este evident faptul că în acest studiu nu am avut posibilitatea să abordez toate aspectele ce ţin de situaţia din învăţământul superior autohton, însă în recomandările de politici sectoriale am ţinut să abordez aspectele ele mai concludente şi cele care necesită a fi implementate în mod prioritar.



În sinteză, principala idee a acestui studiu este că buna aplicarea a prevederilor reformatoare nu este posibilă dacă nu va exista un cadru cooperant dintre cele trei părţi. Guvernarea trebuie să renunţe la poziţia sa dominantă asupra sistemului de învăţământ superior, societatea civilă trebuie să-şi asume responsabilitatea şi disponibilitatea de a se implica în procesele de reformă, iar instituţiile de învăţământ superior trebuie să accepte noul context şi să implementeze aspectele reformatoare la nivel instituţional, cooperând în acelaşi mod cu ceilalţi doi actori, dar şi cu piaţa muncii. Implementarea prevederilor Procesului Bologna şi racordarea la Spaţiul European al Învăţământului Superior poate fi sustenabilă numai dacă toţi actorii enumeraţi anterior vor dezvolta un comportament cooperant şi coerent. Această cerinţă reprezintă doar una din condiţiile existente pentru potenţiala integrare a Republicii Moldova în structurile Uniunii Europene.

Yüklə 430,35 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   9   10   11   12   13   14   15   16   17




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin