Institutul de Politici Publice

Institutul de Politici Publice Statutul instituţiilor de învăţământ superior din Republica Moldova în viziunea guvernării şi a societăţii civile Studiu Drd. Nicolae TODERAŞ Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative - SNSPA Bucureşti, octombrie 2005

Cuprins

Introducere 4

Partea I. Aspecte de constatare. 6

Capitolul 1. Procesul de la Bologna şi implicaţiile sale pentru Republica Moldova: percepţii asupra guvernării şi societăţii civile 7

1.1. Contextul actual al Republicii Moldova în ceea ce priveşte învăţământul superior. 7

1.2. Pentru Republica Moldova Procesul Bologna este un imperativ politic sau o necesitate socială? 12

1.2.1. Modelul de relaţionare a cererii educaţionale în învăţământul superior. 13

1.2.2. Traseul sinuos al reformei învăţământului superior din Republica Moldova. 15

1.2.3. Provocările Procesului Bologna. 24

1.3. O nouă dimensiune a societăţii civile: participarea şi cooperarea cu instituţiile de învăţământ superior din Republica Moldova şi din alte state 28

1.3.1. Teoretizarea conceptului de „societate civilă” şi poziţionarea sistemului educaţional în spaţiul public 28

1.3.2. Spectrul autohton al societăţii civile şi relaţionarea acesteia cu sistemul instituţiilor de învăţământ superior 32

Partea A II-a. Recomandări sectoriale de Politici Publice Educaţionale 37

Capitolul 2. Statutul Actual al Instituţiilor de Învăţământ Superior din Republica Moldova 38

2.1. Aspectele modificării cadrului legislativ: noi reforme pentru racordarea eficientă la Spaţiul European al Învăţământului Superior 38

2.2. Demarcaţii între guvernare şi sistemul universitar: realităţi şi perspective 42

2.3. Spectrele autonomiei universitare: ce pierde guvernarea şi ce câştigă instituţiile de învăţământ superior şi componentele societăţii civile 45

Capitolul 3. Calitatea învăţământului superior ca program al guvernării şi al societăţii civile 49

3.1. Posibilităţi şi necesităţi ale sistemului universitar din Republica Moldova 49

3.2. Care este şi cum ar trebui să fie punctul de vedere al instituţiilor guvernamentale 52

3.3. Opinii şi rezultate ale societăţii civile. Cum ar trebui să se implice societatea civilă în managementul calităţii în învăţământul superior 54

3.4. Mobilitatea educaţională europeană: aspecte ale calităţii educaţionale asigurate de sistemul universitar autohton 58

Capitolul 4. Este oare societatea civilă pregătită pentru un parteneriat strategic cu mediul universitar? 62

4.1. Nivelul de încredere al instituţiilor de învăţământ superior faţă de societatea civilă din Republica Moldova 62

4.2. Educaţia continuă a individului ca prerogativă a societăţii civile 64

4.3. Participarea societăţii civile la procesul de reformare a sistemului de învăţământ superior. Rezultate şi efecte în sinteză 66

Concluzii 69

Bibliografie 71

Introducere

De mai mult de şapte ani întregul sistem european de învăţământ superior se află într-un continuu şi profund proces de schimbare atât la nivel instituţional cât şi la nivel conceptual. Acest proces a fost numit simbolic „Procesul Bologna” şi, odată aplicat, dezvoltă multiple posibilităţi de schimbare a viziunilor (unele dintre ele fiind fundamentale) în ceea ce priveşte managementul şi marketingul învăţământului superior, cooperarea cu ceilalţi actori ai spaţiului public, acceptarea dialogului şi a cooperării cu beneficiarii direcţi ai serviciilor educaţionale, acceptarea mobilităţii interne şi externe, recunoaşterea şi echivalarea diplomelor conform unui mecanism unic ş.a. Republica Moldova a acceptat să facă parte din acest spaţiu şi participă activ deja la implementarea prevederilor Declaraţiei de la Bologna şi a tuturor actelor ulterioare acesteia. Dezideratul de a face parte din Spaţiul European al Învăţământului Superior (SEIS) s-a materializat prin acceptarea la 19 mai 2005 a Republicii Moldova în calitate de membru al Grupului de Implementare al Procesului Bologna din care mai fac parte alte 44 de state europene şi o serie de instituţii internaţionale şi europene cu profil educaţional.

Astfel, odată ce s-a angajat să respecte obiectivele Procesului Bologna Republica Moldova este pusă în situaţia de a accepta unele prevederi şi acţiuni cu caracter radical privind sistemul naţional de învăţământ superior şi relaţionarea cu alţi actori din spaţiul public. Acest proces reformator care implică acţiuni de schimbare de mentalitate, transparenţă, participare activă, cooperare şi nu în ultimul rând promovare a antreprenoriatului universitar este definit prin conceptul de „modernizare”. Iată de ce implementarea Procesului Bologna nu este o cerinţă a instituţiilor de învăţământ superior (de stat sau private), ci a întregului sistem educaţional, a instituţiilor guvernamentale, a instituţiilor pentru profit, şi nu în ultimul rând al societăţii civile. Este esenţial ca toate componentele societăţii să participe activ la înţelegerea, promovarea şi implementarea obiectivelor enunţate în toate actele fundamentale ale Procesului Bologna. Dar nu se poate vorbi de participarea activă dacă nu apar dezbateri, convergenţe şi divergenţe, idei, alternative şi soluţii. Prin urmare, pentru a face parte din SEIS este necesar să se implementeze practici şi soluţii novatoare pentru sistemul educaţional al Republicii Moldova.

Încep acest demers cu o problemă fundamentală şi anume să definesc: „Ce este instituţia de învăţământ superior şi care este misiunea ei”. Desigur, prima percepţie asupra acestei noţiuni se conturează în cadrul legislativ al domeniului educaţional şi al altor domenii conexe acestuia. Evident este faptul că acesta a fost supus unor modificări / rectificări de compatiblizare în perioada premergătoare aderării la Procesul Bologna, iar în perioada post aderare se observă o tendinţă de modificare integrală a acestui cadru incorporat într-un cod de legi din domeniul educaţional. Certitudinea precum că acesta va reglementa integral toate aspectele este o iluzie, deoarece sistemul educaţional este interdependent de întregul spectru instituţional din cadrul societăţii (guvernamental, non-profit¹ şi pentru profit). Focalizând ideia asupra instituţiilor de învăţământ superior , consideraţia precum că „statul le va rezolva pe toate” este în contradicţie totală cu prevederile la care se aspiră atât de mult. Acceptarea altor actori societali este obligatorie şi inevitabilă. În acest caz, misiunea actorilor guvernamentali este să asigure cadrul legal şi să monitorizeze respectarea acestuia. Pe când, responsabilitatea implementării respectivului cadru este transferată instituţiilor prestatoare de servicii educaţionale (care, de altfel, pot fi atât instituţii guvernamentale, cît şi non-guvernamentale) şi componentelor societăţii civile. Astfel, se produce un transfer de responsabilităţi dinspre mediul guvernamental spre cel al societăţii civile şi în acest caz apare, o importantă dilemă: dacă această componentă societală este capabilă să răspundă prin acţiuni, soluţii şi strategii viabile la „provocarea” în cauză.

Pornind de la aceste idei, în prezentul studiu mi-am propus să identific şi să analizez care este viziunea mediului guvernamental şi al societăţii civile (mediul non-guvernamental) asupra statutului instituţiilor de învăţământ superior din Republica Moldova. Sper ca prezentul demers să reprezinte un punct de plecare pentru elaborarea unor politici publice relevante racordării sustenabile la SEIS, şi pentru o dezvoltare durabilă a comunităţilor şi societăţii per ansamblu. De aceea, prezentul studiu a fost elaborat dintr-o perspectivă cumulativă: ceea ce trebuie să fie conform prevederilor legislative şi a altor prevederi interne şi externe de recomandare în domeniul sistemului de învăţământ superior şi propria-mi perspectivă ca participant activ în mediul societăţii civile din Republica Moldova şi România.

Studiul este structurat în două părţi. Prima parte are o pondere mult mai mare faţă de cea de a doua. Cuprinzând primul capitol, prima parte are rolul de a radiografia întregul sistem al învăţământului superior din Republica Moldova şi de a evidenţia care este starea de lucruri. Identificarea viziunii guvernării şi a societăţii civile este miza acestei prime părţi, apelând la metode descriptive şi analitice, iar uneori propunând şi unele recomandări.

Cea de a doua parte cuprinde trei capitole şi reprezintă propuneri şi recomandări sectoriale de politici educaţionale. Acestea rezidă din prima parte a studiului. Totodată, sectorialitatea recomandărilor este efectuată conform mediului guvernamental şi non-guvernamental şi după domeniile de competenţă: cadrul normativ, cadrul managerial, cadrul calitativ şi cadrul parteneriatului intersectorial.

Pe lângă abordarea teoretică, pe măsura posibilităţilor, în cadrul studiului am prezentat câteva modele de succes – bune practici – în ceea ce priveşte participarea societăţii civile în procesul educaţional din cadrul sistemului de învăţământ superior. Majoritatea exemplelor enunţate reprezintă iniţiative ale anumitor structuri non-guvernamentale care şi-au propus să participe activ la reformarea, modernizarea şi europenizarea sistemului autohton de învăţământ superior.

În final, ţin să mulţumesc pentru sprijinul moral şi informaţional acordat în vederea realizării prezentului studiu profesorilor şi colegilor mei fără sprijinul cărora anumite aspecte rămâneau neabordate sau tratate laconic. Astfel, sunt profund recunoscător Domnilor prof. univ. dr. Adrian Miroiu, prof. univ. dr. Cezar Bîrzea, prof. univ. dr. hab. Anatol Gremalschi care mi-au acordat o îndrumare teoretică şi metodologică relevantă pentru realizărea acestui studiu. Sincerele mele mulţumiri îi sunt adresate lui Richard Simioniuc şi lui Marian Crăciun cu care am discutat multiple aspecte din domeniul practicilor educaţiei non-formale şi rolul societăţii civile în spaţiul central şi est-european, Antoniei-Alinei Ciobanu şi lui George Mindirigiu pentru curajul şi motivarea cu care mă inspiră în aplicarea practicilor de educaţie non-formală în mediul educaţional formativ - dezvoltativ pre-universitar. Totodată, recunoştinţa mea este îndreptată şi către colegii mei din mediul asociativ studenţesc şi de tineret din Republica Moldova şi România, precum şi studenţilor care participă activ la seminare sau în timpul programului de tutoriat din instituţia în care activez. Nu în ultimul rând, ţin să mulţumesc Institutului de Politici Publice din Republica Moldova pentru încrederea acordată.