Introducere generală

Conceptia ortodoxă a mântuirii

Mântuirea implică taine care sunt mai presus de o întelegere simplistă. Pentru a o întelege, noi oamenii folosim o serie de metafore, care uneori sunt mai elocvente decât expunerile sistematice. Însusi Hristos a folosit astfel de metafore în pilda fiului risipitor sau în pilda celor zece fecioare. Aceste metafore ne ajută să ne formăm anumite modele mintale, fără ca nici unul dintre ele să epuizeze realitatea divină. Problema este dacă alegem acele metafore care ne apropie de adevăr sau dacă recurgem la scheme reductioniste care ne duc la conceptii gresite.

După cum am văzut, atât catolicii cât si protestantii folosesc metafora Judecătorului care tine socoteala vinovătiei si aplică iertarea în urma consimtământului constient al individului, prin “transferul” de neprihănire din contul lui Hristos în contul lui. Dar Scriptura si Biserica ne prezintă alte metafore, mai profunde si mai apropiate de adevăr.

Conceptia ortodoxă a mântuirii este în mod esential ontologică (ontos “ fiintă, existentă). Conflictul nu este atât între vinovătie si justificare, cât între moarte si viată. În conceptia juridică, Dumnezeu apare ca un Suveran care se supără pentru că niste fiinte create de El I-au călcat legea. În conceptia ontologică, Dumnezeu este sursa vietii si părăsirea Lui înseamnă în mod implicit moartea, văzută nu ca o pedeapsă, ci ca o lipsă a vietii.