Introducere în limbajul html

Elementul ILAYER

Elementul layer permite descrierea unui layer poziţionat în mod absolut. Pentru descrierea unui layer poziţionat relativ (în raport cu poziţia pe care ar avea-o în mod natural în document) se utilizează elementul HTML LAYER. Ca şi în cazul elementului LAYER, pentru poziţionare se utilizează atributele left şi TOP.

Exemplu Descriere

Urmatorul layer este pozitionat relativ

Observati ca layer-ul este plasat in-line!

BGCOLOR=aqua>

Acesta este al doilea layer pozitionat relativ. Observati modul de pozitionare a layer-ului si a continutului sau.



Efect

Elementul NOLAYER

In cazul în care un document care conţine layer-e este vizualizat cu ajutorul unui browser care nu admite această facilitate, conţinutul layer-elor este vizualizat fară poziţionare. Dar dacă documentul conţine şi script-un JavaScript care utilizează layer-ele, se vor produce erori. Pentru a evita aceste erori, se poate utiliza elementul HTML NOLAYER. Între eticheta de început şi cea de sfârşit se poate specifica un conţinut alternativ (care va fi vizualizat doar de browser-ele care nu suportă layer-e.

3. Utilizarea fonturilor

Utilizarea fonturilor a constituit întotdeauna o problemă pentru autorii de pagini Web, deoarece aspectul paginii putea fi total compromis pe un calculator pe care nu erau instalate fonturile utilizate de autor. Netscape Communicator de la versiunea 4.0+ permite încorporarea fişierelor ce conţin fonturile în documentele HTML, astfel încât să poată fi descărcate pe calculatorul utilizatorului asemenea unei imagini.

Fonturile sunt salvate în cache-ul browser-ului, prin urmare ele sunt pe calculatorul utilizatorului atât timp cât pagina Web respectivă există în cache. Utilizatorii care vizitează pagina nu îşi pot copia fonturile respective pentru a le utiliza ulterior, prin urmare drepturile de autor asupra fonturilor utilizate nu sunt periclitate.

Pentru a încorpora un font într-o pagină Web acesta trebuie să fie deja instalat pe calculatorul vostru. De asemenea, trebui să aveţi un utilitar care să permită crearea fişierelor de definire a fonturilor, cum ar fi Typograph, produs al firmei HexMac(se poate descărca de la adresa www.hexmac.com), sau Font Composer Plugin for Communicator.

Modul de creare a fişierelor de definire a fonturilor depinde de utilitarul pe care îl utiliza. În principiu, trebuie să deschideţi documentul şi să selectaţi din meniuri fonturile pe care doriţi să le aplicaţi diferitelor porţiuni de text. Prin salvare se obţine fişierul de definire a stilurilor dorit şi se creează o legătură în document către acest fişier.

Legătura dintre documentul HTML şi fişierele de definire a fonturilor se poate realiza şi direct, prin intermediul elementului HTML LINK sau cu ajutorul stilurilor CSS.

De exemplu, pentru a încorpora în document prin intermediul elementului LINK fişierul de defmire a fonturilor http : //home.netscape.com/fonts/sample.pfr vom scrie :

SRC=”http:/home.netscape.com/fonts/sample.pfr”>

Pentru a încorpora în document acelaşi fişier cu ajutorul stilurilor CSS vom scrie:


După încorporarea fişierului de definire a fonturilor, fonturile respective pot fi utilizate oriunde în document (de exemplu, ca valoare pentru atributul FACE al elementului HTML FONT sau pentru proprietatea CSS FONT-FAMILY).