Ioan PÂnzaru

Polonia

În Polonia există două regimuri ale acreditării, unul de stat, care este obligatoriu, şi unul supus autorităţii Conferinţei rectorilor, care este facultativ. În acesta din urmă, o precondiţie a declanşării procesului de acreditare este existenţa unui sistem intern de management al calităţii. Se face menţiune specială despre colectarea şi analiza evaluărilor studenţilor asupra procesului de predare.

Portugalia

Universităţile portugheze sunt evaluate de CNAVES (Consiliul Naţional pentru Evaluarea Învăţămîntului Superior), o dată la 5 ani. Fiecare program de studiu trebuie să elaboreze un raport de autoevaluare (Relatório de Auto-Avaliação). Acesta cuprinde date generale referitoare la program şi la resurse, informaţii evaluative obţinute de la studenţi şi de la alumni, precum şi un comentariu referitor la relevanţa programului, adecvarea lui, resursele şi procesele implicate⁷⁰. Modelul portughez este inspirat din acela olandez.

Aşa cum subliniază Pile şi Teixeira⁷¹, iau naştere două perspective diferite, aceea a ministerului care este cantitativă, urmărind indicatorii, măsurile, comaparţiile, controlul şi ierarhizările, şi perspectiva universităţilor, care sînt preocupate de natura educativă a procesului, de ameliorarea lui şi de identificarea propriilor limite. Guvernul doreşte ca universităţile să înmatriculeze cît mai mulţi studenţi, care să termine studiile în proporţie cît mai mare, în timp cît mai scurt, cu costuri cît mai mici. Universităţile doresc să existe o bună atmosferă de studiu, să se predea cunoştinţe de nivel cît mai înalt, şi să existe o legătură între predare şi cercetare. Studenţii, pe de altă parte, doresc să aibă mai multe opţiuni şi să aibă timp pentru dezvoltarea personală. Angajatorii doresc o standardizare a capacităţilor absolvenţilor la un nivel cît mai înalt. În această dinamică, se instituie un proces de sporire a calităţii pe baza ciclurilor de evaluare de 5 ani.