Istoria Romei
Yüklə 3,8 Mb.
|
| Eugen Cizek
Roma este cu adevărat eternă. Coloseul nu a căzut în întregime. Aşadar nu a căzut nici Roma şi nici Lumea. Roma va dăinui până la sfârşitul veacurilor. Oare mesajele papale nu se adresează „Lumii şi Oraşului", Urbi et Orbii Lumea nu poate fi concepută fără strălucirea orbitoare a Romei. într-adevăr, toate drumurile Lumii duc la Roma. Care şi-a pierdut Imperiul, dar nu şi forţa intrinsecă, frumuseţea fără seamăn. Ce poate fi mai seducător decât să trăieşti ori măcar să vizitezi Roma? Ce poate fi mai captivant decât să sorbi bogăţia culorilor, panorama atâtor monumente, care te întâmpină la tot pasul în Roma Aeternal Pe 21 aprilie, ziua legendară a întemeierii Romei, ca şi în orice zi a anului, sub cerul clement al capitalei culturii universale. „Roma, una cittâ meravigliosa". Bucureşti, 2ffebruarie 2001 Note
1 Bibliografia referitoare la Roma postantică este imensă. Am utilizat în mod special L. Duret - J.-P. Neraudau, op. cit., pp. 365-408. A se vedea printre alţii, A. Graf, Roma nella memoria del Medio Evo, Torino, 1923. Roma era.oraşul cel mai îndrăgit de acest maestru al studierii antichităţii, de cel pe care odinioară l-am definit ca princeps philologorum, adică regretatul Pierre Grimal. Desigur Parisul exercită o altfel de fascinaţie decât Roma. Parisul sau chiar Lyonul. în legătură cu Fellini, autorul acestor rânduri, lucra în Franţa, când s-a anunţat decesul lui. Reacţia radioteleviziunii franceze a fost stupefiantă. într-o ţară în care marii maeştri ai culturii străine sunt destul de puţin glorificaţi, numeroase emisiuni au prezentat, timp de mai multe zile, opera şi personalitatea lui Fellini. Numai Picasso, care a trăit mai ales în Franţa, a fost mai intens elogiat. Bibliografie Selectivă 663
Nu am reţinut în această bibliografie selectivă decât o parte modestă dintre lucrările moderne utilizate de noi pentru întocmirea cărţii şi eventual citate în note. Reiterăm observaţia că, în privinţa exegezei moderne, documentarea noastră s-a încheiat în februarie 2000. Contribuţiile apărute după această dată nu au fost folosite şi, prin urmare, nu au fost menţionate de noi. în ce priveşte autorii antici, consemnaţi mai ales în textul cărţii, am recurs de preferinţă la ediţiile apărute la Editura „Les Belles Lettres" din Paris, în colecţia universităţilor Franţei, publicată sub auspiciile Asociaţiei Guillaume Bude. Abrevierile numelor şi ale operelor autorilor antici sunt conforme uzanţelor statornicite de către dicţionarele Felix Gaffiot (latin-francez) şi Bailly (grec-francez). S-a urmat de asemenea tradiţia pentru citarea abreviativă a culegerilor de inscripţii şi de mărturii numismatice. Generalităţi Eugen Cizek, Essai sur une theorie de l'histoire, Bucureşti, 1998 Faire de l'histoire. Nouveauxproblemes, lucrare de echipă, coordonată de Jacques Le Goff-Pierre Nora, 3 voi, Paris, 1974 Alain Michel, La parole et la beaute. Rhetorique et esthetique dans la tradition occidentale, ed. nouă, Paris, 1994 Alex Mucchielli, Les mentalites, Paris, 1985 Lucia Wald-Dan Sluşanschi, în colaborare cu Francisca Băltăceanu, Introducere în studiul limbii si culturii indo-europene, Bucureşti, 1987 Istoria Romei Guy Achard, Neron, Paris, 1995 K. Aland, „Die religiose Haltung Kaiser Konstantins", Studia Patristica, 2, Oxford, 1957, pp. 549 şi urm. Andras Alfoldi, A Conflict ofldeas in the Late Ernpire: the Clash between the Senate
Geza Alfoldy, Die Rolle des Einzelnen in der Geselschaft der romischen Kaiserreiches. Erwartungen und Wertmasstabe, Heidelberg, 1980 Jean-Marie Andre, Le siecle d 'Auguste, Paris, 1974; La villegiature romaine, Paris, 1993 M.T.W. Arnheim, The Senatorial Aristocracy în the Later Ernpire, Oxford, 1972 J.P.V.D. Baldson, The Emperor Calus (Caligula), ed. a 2-a, Oxford, 1954 Ion Barnea-Octavian Iliescu, Constantin cel Mare, Bucureşti, 1982 A. Benoît-M. Simon, Le judal'sme et le christianisme antique, Paris, 1968 Jean Beranger, Recherches sur l 'aspect idiologique du Principat, Bale, 1953;
Yüklə 3,8 Mb. Dostları ilə paylaş:
|