Itul omului cules din sfintele scripturi

5. 7. Descoperiri ale lui Zisu Fasula

Descoperirea I-a

AM făcut rugăciuni către Dumnezeu, către Maica Domnului şi Sfântul Ioan Evanghelistul, ca să-mi arate ce sunt acestea, care mi s-au arătat. Şi, întorcându-mă să dorm, văd în aşternutul meu, încă fiind treaz, cum deodată toată lumea s-a prefăcut în mare. Şi, deasupra mării, venea o fiară mare ca scorpia, cu coada ridicată, şi în vârful cozii avea un ac mare; şi mergea pe deasupra apelor mării, din partea răsăritului spre apus, cu mare mânie. După aceasta, o altă fiară în chipul pisicii, pestriţă, s-a dus cu multă grăbire aproape de scorpie. Iar eu am rămas, mirându-mă de cele arătate. M-am uitat după aceea spre cer şi l-am văzut alb şi nou, ca o coală de hârtie. Şi am zis de trei ori: „Doamne, miluieşte,” şi îndată s-a deschis cerul acela nou şi a ieşit un vultur foarte alb şi ca un fulger a venit la mare. Şi cum s-au atins aripile lui de marginea mării, îndată s-au înecat acele două fiare (scorpia şi pisica) şi nu s-au mai văzut pe apă. Aripile vulturului erau drepte, cruciş, ca un chip de cântar, şi picioare nu avea, iar înăuntru, între aripi, era ca un cap de om tânăr şi foarte frumos, iar penele îi erau aurite pe margine, şi, îndată ce s-au atins de mare s-a făcut apa albă ca laptele, iar marea s-a liniştit, cu multă smerenie!

Tâlcuire

Acestea au să fie în vremea împăratului celui bun, care va fi pus de îngeri, marea însemnând lumea, iar apele însemnând popoarele.

Atuncea vor veni şi se vor boteza toate neamurile, adică se vor albi (se vor curăţi de păcate) cu Sfântul Botez şi se va face pace în toată lumea.

Descoperirea a II-a

După o vreme, când era puţin întunecat şi nu puteam să văd bine, a venit un om, în chip de ostaş, şi mi-a zis: să ştii că mulţi credincioşi nu vor crede în cărţile tale şi mulţi necredincioşi vor crede. Ostaşul acela era tânăr, cam de 18 sau 20 de ani şi foarte ales şi frumos. Hainele lui erau ca cerul de curate, picioarele lui nu se vedeau când călca, numele lui nu şi-l spunea, arme nu avea, numai o cruce ţinea în mâna dreaptă, pe jos nu umbla, iar crucea era mai înaltă decât capul său cu doi rupi. Nu era nici de fier, nici de lemn, ci se deosebea în felul ei. Acesta, mi se părea că după multă vreme venea de la crivăţ. Şi mi-a spus un cuvânt, dar eu nu am putut să-i răspund. El, ostaşul, mi-a zis: cu acest fel de haine mireneşti să fii îmbrăcat, ca să alergi pretutindinea pe la arhierei, şi la cei bisericeşti, la stăpânitori, dascăli şi la legiuitori.

Mi s-a arătat când ostaş, când slujitor oştii, cu toiag în mână, şi, mai înainte de fugirea lui Otanu, m-a lovit uşor cu toiagul, şi, deşteptându-mă, mi-a zis: aleargă şi propovăduieşte, şi să împlineşti degrabă această poruncă împărătească în timp scurt, ca să ajungă poporul unde sunt iscăliţi 150 de boieri şi de arhierei, începând de la Rumelia. Eu i-am zis: iată că eu sunt desculţ, însă, cu lovirea toiagului său, mi s-a părut că am mers ca la 40 de paşi şi am împlinit porunca. Apoi mi s-a mai arătat şi altădată. Iar acum, fiind ultima dată, mi-a zis: să ştii şi aceasta, că viţa cea din Sparta este tare, adică nu crede în cele spuse de tine şi asemenea oameni nu se scot, dar tu să protestezi şi a patra oară la arhiereu şi să pleci de aici şi să te duci în părţile crivăţului, căci acolo vei găsi un om, care să te sfătuiască şi să te ajute în orice nevoie vei avea, fiindcă cheile Eladei se ţin în mâinile acestui om, K.T.Z. Şi dacă omul acela va face ceva, este bine naţiei elineşti, iar de nu, atunci, se va prăpădi Elada.

Descoperirea a III-a

În altă noapte am făcut rugăciune şi nevoinţă şi m-am aflat spre părţile răsăritului soarelui. Şi era acolo un palat înalt şi curat, care nu era făcut de mâini omeneşti, şi avea o scară înaltă, şi mulţi se suiau şi se coborau.

Avea cetate înaltă de jur împrejur şi păzitori mulţi, iar în partea de jos a scării era un om căzut cu faţa spre pământ, tânăr şi de mare neam şi foarte ales, cu haine albe, foarte curate, că nu s-a mai văzut niciodată în lumea aceasta un astfel de om şi astfel de haine. Dar nici unul din cei ce se suiau şi se coborau, nu-l ridica. Şi am întrebat pe un slujitor al palatului: Ce om este acesta care zace jos şi pe care nu-l ridică nimenea? Şi el mi-a zis: Acesta, este mila lui Dumnezeu şi nu are pe nimenea ca să-l ridice şi pentru aceasta suntem toţi ai palatului întristaţi pentru el. Deci m-am dus eu şi l-am luat în braţele mele şi, ţinându-l, i-am zis: Ce ai frate? Stai pe picioarele tale! Şi l-am rugat pe el să-mi spuie ce are, şi numaidecât s-a sfârşit în mâinile mele, şi tot palatul era întristat de dânsul.

Descoperirea a IV-a

Am văzut multe ape, foarte tulburate, râuri care se coborau din partea Crivăţului şi treceau spre partea răsăritului, care, luând oamenii, îi duceau. Iar eu stăteam între râuri şi-i apucam, şi, scoţându-i şi dându-le curaj, le ziceam: nu vă temeţi, fraţilor, că nu vă vor îneca apele.

Iar generalul mi-a zis: ajută poporului cât vei putea!

Descoperirea a V-a

În altă noapte, a venit la mine un om negru şi fără de dar, păzitorul satului, şi mi-a zis: vei înceta a pomeni numele lui Hristos, sau te voi sfâşia? Iar eu i-am răspuns: nu, ci am să zic mereu. Şi mi-a dat un ghiont în coastă, şi mi s-a înegrit tot trupul meu ca de om ucis, şi am strigat: „Maica Domnului, miluieşte-mă!” Atunci, pentru cuvântul pe care l-am zis, s-a făcut nevăzut.

Descoperirea a VI-a

Asemenea, şi în altă noapte, am făcut rugăciuni, cu nevoinţă şi cu post. Şi mi s-a arătat generalul şi mi-a zis: ai îndrăzneală în cărţile tale şi nu te teme de rânduiala ta. Toată lumea va putea spune minciuni, însă cărţile tale nu vor minţi. Să mergi pe la toţi preoţii, şi la popor, să propovăduiască, strigând: pocăiţi-vă, ca să vă mântuiţi, căci, altfel, se va prăpădi naţiunea elenă.

Despre aceste cuvinte, scrise mai sus, am văzut vedenia aceasta: a venit un tânăr foarte luminat, care avea în mâinile lui

o carte, şi îmi arăta cele ce sunt scrise, fiindcă eu nu le scrisesem la sfârşitul cărţii mele. Şi mi-a zis: nu lipsesc alte cuvinte decât acestea, care trebuie să le pui la începutul cărţii tale, şi să nu le acoperi pe unde treci, ci să mărturiseşti: „Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Slavă lui Dumnezeu Celui ce pe pământ S-a arătat şi S-a văzut şi lumea a luminat; începutul pentru suflet şi trup. Pentru cinstea cea de acum şi pentru împărăţia şi slava viitoare. Cu Dumnezeu Cel Sfânt, începutul scrierii se binecuvintează.”

Pentru veacul al optulea

Mai bine să rămân mincinos de o mie de ori, decât să se facă acestea care se arată în acest veac: nici să le dea Dumnezeu în lume, să le vadă oamenii în vremea aceea, din veacul al optulea. Mulţi teologi renumiţi, vor învăţa poporul prin chipul învăţăturii lor, însă învăţătura, ce o vor da poporului nu va fi ascultată, fiindcă nu fac mai întâi ei acelea, pe care le învaţă. Pentru aceasta, vor fi mul ţi cuvântători de Dumnezeu făţarnici şi vor învăţa rătăcitele învăţături ale diavolului, adic ă francmasonii şi necredinţa, căci în gura lor va fi venin diavolesc şi trebuie să vă păziţi de unii ca aceştia, chiar cu preţul vieţii voastre.