James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

(Li se clatină coifurile pătate cu var. Se învîrtesc aşa, ologi, stropiţi de clei şi de var, mînjiţi ca nişte masoni în lojile lor, în jurul lui.)

BLOOM : Simplă coincidenţă. Lor li se pare nostim. Şi tocmai că nu era nostim de loc. Ziua-n amiaza mare. Eu îmi vedeam de drumul meu. Noroc că nu era nici o femeie pe acolo.

GURA-CASCĂ : Mă, ce chestie ! Cufureală. Ho ho în berea tipilor.

119

(Bloom trece mm departe. Tîrfe ieftine, singuratice, perechi, cu şaluri, despletite, strigă din alei, uşi, pe la colţuri.) ŢÎRFELE : Departe te'ci, mă famenule ?

Cum o duci cu picioru de la mijloc ?

N-ai f un chibrit pă la tine ?

He, fă-te-ncoace că ţi-o-ntăresc eu numaidecît !

(El se bălăceşte grăbit pe aici prin rigolă spre strada luminată de dincolo. Dintr-o perdea umflată la o fereastră nn gramofon îşi iţeşte o trompă de alamă cojită. în um-bră, patroana unei cîttiumi clandestine se ceartă cu mari­narul şi cei doi militari în tunică roşie.) MARINARUL (Icnind) : Unde dracu-i casa aia ? PATROANA : Strada Purdon. Sticla de bere-un şiling. Femeie respectabilă.

MARINARUL (Inşfăcindu-i de tunică pe cei doi îi trage după el bălăbănindu-se) ; Hai-ncoace, după mine armata britanică !

SOLDATUL CARR (In spatele lui) : Or că e beat ! SOLDATUL COMPTON (Ride) : Şi-ncă cum ! SOLDATUL CARR (Către marinar) : Cantina de la ca­zarma Portobello. Întrebi de Carr. Atîta. Carr. MARINARUL (Urlă) : Noi sîntem băieţii de la Wexford. SOLDATUL COMPTON : Stai ! Ce facem cu sergentu major ?

SOLDATUL CARR : Bennett ? E prietenu' meu. Eu ţin îa bătrînu' Bennett. MARINARUL (Urlă) :

Lanţul cel de-amărăciune

Şi să eliberăm ţărişoara noastră.

(Pleacă, nesigur pe picioare, tro,gîndu-i după el. Bloom se opreşte, descumpănit. Clinele se apropie, cu limba atîr-nîndu-i, gîfîind.)

BLOOM : Vînătoare de gîşte din astea sălbatice trecute peste mare. Case ale vieţii dezordonate. Dumnezeu ştie unde s-au dus. Cînd sînt beţi se mişcă de două ori mai

120

repede. Frumoasă amestecătură. Scena aia de la gara Westland. Şi pe-urmă îi vezi că sar în clasa întîi cu bilet de-a treia. Şi-odată te trezeşti c-ai mers prea departe. Tre­nul cu locomotiva în coadă. M-ar fi dus pînă la Malahide, sau pe-o linie moartă toată noaptea sau vreo ciocnire. Asta de la prea multă băutură. Să bei numai cît ţi-e bine. De ce m-oi mai ţine eu după el ? Totuşi el e cel mai bun din toată liota aia. Dacă n-aş fi auzit de doamna Beaufoy Purefoy nu m-aş fi dus şi nu l-aş fi întîlnit. Kismet. Are să-şi piardă banii ăia. Aici cu toţii se-nghesuie să te uşu­reze. Aici fac afaceri bune ăia cu preţuri mari la început, sau cămătarii. Ce-ţi lipseşte ? Cum îi ai, cum i-ai dat. Şi eu aş fi fost mort acum cu ăla cu tramvaiul cu gongul şi farul de te-ameţeşte dacă n-aş fi avut prezenţă de spirit. Dar asta nu te scapă întotdeauna. Dac-aş fi trecut atunci pe la vitrina lui Truelock doar cu două minute mai tîrziu m-ar fi împuşcat. Absenţa trupului. Totuşi, dacă glonţul mi-ar fi trecut numai prin haină aş fi putut să iau daune pentru spaimă, cinci sute de lire. Ce-a fost ăla ? Unul de la clubul din strada Kildare. Dumnezeu să-i ajute lui vă­taful iui.

(îşi ridică ochii şi citeşte o inscripţie mîzgălită cu creta pe zid — VISE UMEDE şi un desen falie.)

Nostim ! Molly cînd o desena pe geamul aburit al cupeului la Kingstown. Ce-i şi asta ? (Păpuşi ţipător vop­site se leagănă prin praguri luminate, pe la ferestre, fu-mînd ţigări noduroase. Mirosul dulceag de ierburi plu­teşte spre el în cununi de fum rotunde încet lărgindu-se, ovale.)

CUNUNILE : Dulci sînt plăcerile dulci. Plăcerile păcatu­lui.

BLOOM : Mi s-a cam muiat şira spinării. Să merg mai de­parte, să mă întorc ? Şi cu mîncarea asta ? O mânînc şi mă fac: tot lipicios de carne de porc. Absurd mai sînt şi eu. Bani aruncaţi. Un şiling şi opt pence risipiţi. (Clinele de pripas îşi împinge un bot rece şi lipicios în mina lui, dînd din coadă.) Ciudat cum se ataşează de mine. Chiar şi potaia aia oribilă astăzi. Mai bine să le spui tu ceva întîi. Ca femeile, le plac chestii din astea, cum ar veni rencon-tres. Pute ca un dihor. Chacun sou gout. S-ar putea să fie turbat. Fido. Nu prea e sigur pe picioare. Bun băiat!

121

Garryowen ! (Clinele lup se tăvăleşte pe spate bîţîind obscen din labele rugătoare, cu limba mare neagră atîr-nindu-i.) Influenţa mediului. Să-i dau ceva să scap de el. Numai să nu fie nimeni. (Cu cuvinte încurajatoare se trage îndărăt cu precauţii de braconier urmat de aproape de setter într-un colţ întunecos urît mirositor. Desface un pachet şi cînd e gata să-i arunce piciorul de porc, se opreşte şi pipăie piciorul de miel.) Mărişor pentru trei pence. Dar e-n mîna stingă. Efortul mai mare. De ce ? Mai mică pentru că nu-i folosită. O, dă-i drumul o dată. Doi şilingi şi şase.

(Cu regret, lasă să cadă piciorul de porc şi cel de miel nedesfăcut. Dogul cotrobăie stîngaci cu botul prin pa­chete şi hăpăie cu voracitate mîrîitoare, trosnind oasele în colţi. Doi varăişti înfăşuraţi în mantalele lor impermea­bile se apropie, tăcuţi, vigilenţi. Murmură laolaltă.) RONDUL DE NOAPTE : Bloom. Al lui Bloom. Lui Bloom. Pe Bloom.