La protezele parţiale acrilice, cauzele care duc la deteriorarea lor şi impun necesitatea reparaţiei pot fi împărţite în

Rebazarea presupune înlocuirea în totalitate a bazei protezei cu material nou, permiţând reproducerea corectă nu doar a feţei mucozale ci şi a suprafeţelor lustruite, cu repoziţionarea optimă a dinţilor artificiali.

• Rebazarea presupune înlocuirea în totalitate a bazei protezei cu material nou, permiţând reproducerea corectă nu doar a feţei mucozale ci şi a suprafeţelor lustruite, cu repoziţionarea optimă a dinţilor artificiali.

Se poate clasifica în funcţie de mai mulţi factori:

• Se poate clasifica în funcţie de mai mulţi factori:

• 1. În funcţie de metoda de lucru poate fi:

• Directă – rolul esenţial îi revine medicului, majoritatea procesului executându-se în cabinet;

• Indirectă – implică o colaborare între medic şi tehnicianul dentar.

2. În funcţie de materialul utilizat:

• 2. În funcţie de materialul utilizat:

• Dură;

• Rezilientă.

• 3. În funcţie de timp:

• Temporară;

• De durată.

Îmbunătăţirea menţinerii protezei prin creşterea adeziunii şi folosirea retentivităţilor câmpului protetic;

• Îmbunătăţirea menţinerii protezei prin creşterea adeziunii şi folosirea retentivităţilor câmpului protetic;

• Stabilizarea protezelor prin frânarea deplasărilor orizontale;

• Obţinerea unui sprijin echilibrat pe dinţii restanţi şi suportul muco-osos;

• Redistribuirea echilibrată a forţelor de presiune masticatorii pe dinţii restanţi.

Atrofia avansată a zonei de sprijin osteo-mucoase cu înfundarea protezei;

• Atrofia avansată a zonei de sprijin osteo-mucoase cu înfundarea protezei;

• Îmbunătăţirea menţinerii la o proteză subextinsă;

• În caz de basculare pe un torus proeminent;

• În deficienţele clinico-tehnice ale protezei parţiale;

• În cazul protezărilor imediate urmate de rezorbţii marcate a câmpului protetic;

• Pentru profilaxia ţesuturilor sensibile la presiunile masticatorii la care despovărarea se face cu materiale reziliente.

Migrări ale dinţilor stâlpi către spaţiile edentate cu pierderea punctelor de contact;

• Migrări ale dinţilor stâlpi către spaţiile edentate cu pierderea punctelor de contact;

• Mobilitatea dinţilor restanţi cu afectare parodontală;

• Dezechilibru ocluzal care nu poate fi corectat;

Dimensiune verticală de ocluzie supraevaluată;

• Dimensiune verticală de ocluzie supraevaluată;

• Dinţi laterali montaţi în afara crestei;

• Proteze cu reparaţii multiple;

• Proteze cu dinţi degradaţi anatomic şi cromatic.

Avantajele metodei sunt:

• Avantajele metodei sunt:

• Nu există riscul de iritaţie pentru mucoasa bucală, fiind mai comodă pentru pacient;

• După căptuşire materialul este mai omogen, fără porozităţi;

• În caz de nereuşită, faza clinică (amprenta) se poate repeta.

Dezavantajele metodei sunt reprezentate de:

• Dezavantajele metodei sunt reprezentate de:

• Timpul de lucru, prin implicarea laboratorului, este mai mare;

• Pacientul stă o perioadă de timp fără proteza parţială;

• Preţ de cost mai mare.

În cabinet:

• În cabinet:

• Se îndepărtează un strat de un milimetru de acrilat de pe faţa mucozală a protezei;

În edentaţiile termino-terminale (clasa a I-a Kennedy) se aplică în zona distală un strat de material termoplastic (Stents sau Kerr) care se ramoleşte, se introduce în cavitatea bucală şi se aşează proteza pe câmpul protetic, unde se menţine cu o uşoară presiune, executând mişcări ca pentru amprenta funcţională;

• În edentaţiile termino-terminale (clasa a I-a Kennedy) se aplică în zona distală un strat de material termoplastic (Stents sau Kerr) care se ramoleşte, se introduce în cavitatea bucală şi se aşează proteza pe câmpul protetic, unde se menţine cu o uşoară presiune, executând mişcări ca pentru amprenta funcţională;

După priza materialului termoplastic, se face testul de rotaţie al protezei care trebuie să fie negativ;

• După priza materialului termoplastic, se face testul de rotaţie al protezei care trebuie să fie negativ;

• În vederea amprentării se aplică prin pensulare un strat de ceară bucoplastică pe faţa mucozală a protezei sau un elastomer de sinteză (siliconi de consistenţă medie);

Se introduce proteza în cavitatea bucală, se aplică pe câmpul protetic şi se închide gura în intercuspidare maximă;

• Se introduce proteza în cavitatea bucală, se aplică pe câmpul protetic şi se închide gura în intercuspidare maximă;

• Se fac mişcări de modelare de către medic şi pacient timp de 5 minute;

• Se îndepărtează proteza cu amprenta de pe câmpul protetic după o prealabilă răcire cu apă;