Leonardo da Vinci
Yüklə 196,5 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Prima lucrare a artistului din galeria virtuală
- Următoarea pictură a artistului
- Lecţia de anatomie a doctorului Tulp
Există numeroase domenii în care descompunerea textelor se realizează după regulile liniarităţii:
Textul T şi textele T1, T2, …, Tn se constituie în secvenţa liniară dată în Fig. 5.1.. Fig. 5.1. – Structură liniară de nivel 1 Textul Ti se descompune, de asemenea, în structura liniară dată în Fig. 5.1.. Fig. 5.1. – Structură liniară de nivel 2 Se obţine în final o structură liniară de structuri liniare, ca în Fig. 5.1.. Fig. 5.1. – Listă liniară de liste liniare de text Dacă se construieşte o galerie de pictori moderni P1, P2, …, Pn şi pentru fiecare pictor Pi se includ reproducerile Pi1, Pi2, …, Pi mi, rezultă o construcţie sub forma unei liste de liste. La nivelul unui element Pi de pe primul nivel se află:
La adresa www.muzeulvirtual.org/listasimpla se află implementată o aplicaţie cu această structură, al cărei text este dat în Fig. 5.1.. Fişier HTML 1 (index.html) Leonardo da Vinci
Leonardo da Vinci a fost un pictor, sculptor, arhitect şi om de ştiinţă italian (Vinci, 1452 - Amboise, 1519). Om de spirit universal, în acelaşi timp artist, om de ştiinţă, inventator şi filozof, Leonardo încarnează spiritul universalist al Renaşterii şi rămâne unul dintre oamenii cei mai importanţi din epoca aceea. În anul 1466, tânărul Leonardo, în vârstă de patrusprezece ani, îşi începe ucenicia în atelierul pictorului Verrocchio din Florenţa. A intrat la două zeci de ani în breasla pictorilor (Corporazione dei pittori) şi şi-a început cariera de pictor cu opere imediat remarcate ca Buna Vestire (1473). El a îmbunătăţit tehnica sfumato (imprimarea negurei) până la un punct de rafinament atins niciodată înaintea sa. În 1481, mănăstirea San Donato îl însărcinează să picteze Închinarea magilor, dar Leonardo, supărat că nu a fost ales pentru decorarea Capelei Sixtine din Roma, nu va termina niciodată acest tablou şi se mută din Florenţa la Milano. După realizarea Fecioarei de pe stânci, pentru capela San Francesco Grande, şi a statuii ecvestre a lui Francesco Sforza, el şi-a găsit gloria în întreaga Italie. În 1495, Dominicanii din mănăstirea Sainta Maria delle Grazie i-au comandat Cina cea de Taină, pictură a fresco, restaurată în 1977. În 1498, realizează decorarea tavanului Palatului Sforza. Din acea epocă datează şi Gioconda şi Bătălia din Anghiari. Leonardo a realizat şi multe studii despre zoologie, botanică, anatomie şi geologie. El şi-a imaginat diverse aparate şi maşini, printre care şi prima maşină zburătoare, care vor rămâne în stadiul desenului. În 1516, s-a alăturat curţii lui Francisc I, unde a participat la proiecte urbanistice. El a fost înfrânt de o boală pe 2 mai 1519. Din păcate, o parte din operele sale a dispărut. Astăzi există 7000 de note şi desene şi 40 de opere atestate. (Sursa: www.wikipedia.org)
Următorul artist din galeria virtuală:Rembrandt van Rijn Gioconda
Gioconda este o pictură celebră a lui Leonardo da Vinci. Este portretul Giocondei (1479-1528), cunoscută şi ca Mona Lisa, măritată după Francesco del Giocondo. Această pictură este faimoasă datorită asemănării dintre pictură cu Mona Lisa, dar şi pentru faptul că nu a fost terminată de către autor. Leonardo a început-o în secolul XVI, folosind o tehnică îmbunătăţită pentru sfumato (imprimarea cu negură). Opera se găseşte în Muzeul Luvru din Paris. "Gioconda" se încadrează în dimensiunile 77 x 53 cm. (Sursa: www.wikipedia.org)
Cina cea de taină
Cina cea de Taină (în italiană, Il Cenacolo sau La Ultima Cena) este o pictură a lui Leonardo da Vinci pentru ducele său patron, Lodovico Sforza. Reprezintă scena Ultimei Cine din zilele finale ale lui Isus Cristos aşa cum este descrisă în Biblia creştină. Pictura este bazată pe scena din Ioan 13:21, în care Isus a anunţat că unul dintre discipoli îl va trăda. Opera măsoară 460 x 880 cm şi poate fi găsită în Mănăstirea Santa Maria alle Grazie din Milano. Leonardo a început lucrul la Cina cea de Taină (literal: Ultima Cină) în 1495 şi a terminat în 1498. (Sursa: www.wikipedia.org)
Rembrandt van Rijn
Rembrandt Harmensz van Rijn (15 iulie 1606, Leiden - 4 octombrie 1669, Amsterdam), pictor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru şi pentru desenele şi gravurile sale. A trăit în epoca ce s-a numit vârsta de aur olandeză, timp în care cultura, ştiinţa, comerţul şi influenţa politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a ca. 600 picturi, 300 gravuri şi peste 2000 desene. Maestru al tehnicii de clar-obscur, Rembrandt a fost "singurul pictor care şi-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenuşa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis" (Élie Faure). (Sursa: www.wikipedia.org) Prima lucrare a artistului din galeria virtuală:href=”rembrandt_anatomie.html”>Lecţia de anatomie a doctorului Tulp Următorul artist din galeria virtuală:Vincent Van Gogh Lecţia de anatomie a doctorului Tulp
Tabloul Lecţia de anatomie, pictat în 1632, l-a făcut celebru pe Rembrandt. Lucrarea este o operă care se încadrează în genul pictural de grup tradiţional (în cazul de faţă este vorba de breasla chirurgilor). Rembrandt, însă, nu numai că nu respectă regulile unor asemenea compoziţii, dar le şi perfecţionează în chip strălucit. Pentru a prezenta prelegerea doctorului Tulp, care execută disecţia unui cadavru, artistul se comportă ca un regizor. Alege o construcţie tip piramidă, care înviorează scena prezentată, dându-i o tentă teatrală. După mai bine de două decenii, artistul înregistrează un nou succes, de data aceasta cu tabloul intitulat Lecţia de anatomie a lui Johan Deyman. (Sursa: www.wikipedia.org) Următoarea pictură a artistului:Ospăţul lui Baltazar Ospăţul lui Baltazar
În tabloul Ospăţul lui Baltazar (ca.1635), Rembrandt înfăţişează spaima lui Nabucodonosor în clipa în care mâna lui Dumnezeu lasă următorul mesaj în ebraică: mane, tekel,fares ("numărat, cântărit, împărţit"), ceea ce el nu înţelege, simţindu-i însă sensul tragic (regatul său va fi divizat mai târziu între mezi şi perşi). Acest episod din cartea profetului Daniel se desfăşoară în timpul unui ospăţ al lui Baltazar. Oaspeţii beau din cupele de aur jefuite din templul de la Ierusalim. Spaima de pe chipul comesenilor este evidentă la femeia şi la bărbatul din partea stângă a tabloului. (Sursa: www.wikipedia.org) Următoarea pictură a artistului:Rondul de noapte Rondul de noapte
Tabloul Rondul de noapte (1642), considerat astăzi o capodoperă, a constituit la vremea sa un scandal. Comandantul Frans Banning Cock ar fi dorit să iasă mai mult în evidenţă în acest uriaş tablou. Or, Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra acţiunii înseşi, decât asupra înfăţişării figurilor; pentru el tema este defilarea, mişcarea, acţiunea neobişnuită, şi nu tabloul colectiv tradiţional al unui grup. Puternicele contraste de lumină şi culoare, jocul fin al mişcării trupurilor, umbrelor şi rechizitelor înviorează excepţional scena, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziţie de lumini. "Vrăjitor, Rembrandt e capabil să facă din noapte zi." (Eugène Fromentin). Prin analiza cu raze Roentgen realizată în 1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfăţişează o acţiune care se desfăşoară la lumina unei după-amiezi târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluzia unei scene nocturne. (Sursa: www.wikipedia.org) Vincent Van Gogh
Vincent Van Gogh (23 martie 1853 la Groot Zundert, Olanda - 27 iulie, Auvers, Franţa) a fost un pictor olandez. Tatăl lui era preot protestant, iar mama provenea dintr-o familie de pictori şi negustori de artă. La vârsta de 16 ani, mama lui i-a găsit primul loc de muncă, în Haga, la un unchi care era negustor de artă. Părea că viaţa lui a intrat pe un făgaş normal, dar în 1874 este transferat la Londra, unde se îndrăgosteşte de fiica gazdei şi îşi neglijează munca. A fost concediat şi trimis acasă. În 1876 se întoarce în Anglia şi lucrează ca colector de impozite într-o şcoală londoneză. Mizeria oraşului îl afectează atât de puternic încât refuză colectarea impozitelor, motiv pentru care se trezeşte iar pe străzi. Se întoarce acasă şi de decide, urmându-şi tatăl, să devină preot, dar studiile teologice i se par prea dificile şi se dedică activităţilor caritabile. Aşa ajunge în 1878 în Belgia, în zona minieră Borinage. Sărăcia regiunii este impresionantă chiar şi faţă de mizeria cartierelor londoneze; îşi vinde lucrurile şi se mută într-o colibă sărăcăcioasă, aproape de "ai săi". Patronii, uimiţi, îl concediază în 1880. În 1881, Van Gogh îşi împarte timpul între Haga şi Antwerpen hotărăt să devină pictor. În 1885 pleacă la Paris. Cu ocazia primului sejur în acest oraş, înainte cu 11 ani, fusese fascinat de prima şi unica expoziţie impresionistă, iar acum îşi dorea să fie aproape de artiştii săi idolarizaţi. Van Gogh era îndeosebi ataşat de Gauguin, având în vedere că ambii artişti considerau că picturile trebuie să reflecte trăirile interioare. În următorii ani, Van Gogh are accese de furie la beţie şi se ceartă din ce în ce mai des cu Gauguin. În urma unei certe aprige între cei doi, Van Gogh îl atacă pe Gauguin cu briciul. Gauguin fuge speriat, iar Van Gogh îşi taie o bucată din urechea dreaptă. Cu această ocazie realizează cât de aproape este de demenţă. În 1889 se internează voluntar în ospiciul din Saint-Rémy. În perioadele de calm este lăsat acasă să picteze. În decurs de mai puţin un an pictează 200 de tablouri. În 1890 se stabileşte în Auvers, la nord-vest de Paris, un orăşel foarte popular în rândul artiştilor. Se refugiază într-o cămăruţă deasupra unei cafenele şi se dedică exclusiv picturii. Pictează 70 tablouri în tot atâtea zile. Însă nu a rezistat mult timp în acest ritm fanatic. La 27 iulie 1890 iese din orăşel şi se împuşcă în piept, după care se retrage în camera lui, unde îşi petrece noaptea fumându-şi pipa. Marţi, la ora unu noaptea, Van Gogh în vârstă de 37 ani, moare din cauza rănii. (Sursa: www.wikipedia.org) Prima lucrare a artistului din galeria virtuală:Terasa Cafenelei Noaptea Terasa Cafenelei Noaptea
Terasa Cafenelei Noaptea este o pictură în ulei pe pânză de 70 cm x 89 cm realizată în 1888 de pictorul Vincent Van Gogh. Este păstrată la Universitatea Galeria de Artă din Yale. (Sursa: www.wikipedia.org) Leonardo da Vinci
Leonardo da Vinci a fost un pictor, sculptor, arhitect şi om de ştiinţă italian (Vinci, 1452 - Amboise, 1519). Om de spirit universal, în acelaşi timp artist, om de ştiinţă, inventator şi filozof, Leonardo încarnează spiritul universalist al Renaşterii şi rămâne unul dintre oamenii cei mai importanţi din epoca aceea. În anul 1466, tânărul Leonardo, în vârstă de patrusprezece ani, îşi începe ucenicia în atelierul pictorului Verrocchio din Florenţa. A intrat la două zeci de ani în breasla pictorilor (Corporazione dei pittori) şi şi-a început cariera de pictor cu opere imediat remarcate ca Buna Vestire (1473). El a îmbunătăţit tehnica sfumato (imprimarea negurei) până la un punct de rafinament atins niciodată înaintea sa. În 1481, mănăstirea San Donato îl însărcinează să picteze Închinarea magilor, dar Leonardo, supărat că nu a fost ales pentru decorarea Capelei Sixtine din Roma, nu va termina niciodată acest tablou şi se mută din Florenţa la Milano. După realizarea Fecioarei de pe stânci, pentru capela San Francesco Grande, şi a statuii ecvestre a lui Francesco Sforza, el şi-a găsit gloria în întreaga Italie. În 1495, Dominicanii din mănăstirea Sainta Maria delle Grazie i-au comandat Cina cea de Taină, pictură a fresco, restaurată în 1977. În 1498, realizează decorarea tavanului Palatului Sforza. Din acea epocă datează şi Gioconda şi Bătălia din Anghiari. Leonardo a realizat şi multe studii despre zoologie, botanică, anatomie şi geologie. El şi-a imaginat diverse aparate şi maşini, printre care şi prima maşină zburătoare, care vor rămâne în stadiul desenului. În 1516, s-a alăturat curţii lui Francisc I, unde a participat la proiecte urbanistice. El a fost înfrânt de o boală pe 2 mai 1519. Din păcate, o parte din operele sale a dispărut. Astăzi există 7000 de note şi desene şi 40 de opere atestate. (Sursa: www.wikipedia.org)
Prima lucrare a artistului din galeria virtuală:Gioconda Următorul artist din galeria virtuală:Rembrandt van Rijn Gioconda
Gioconda este o pictură celebră a lui Leonardo da Vinci. Este portretul Giocondei (1479-1528), cunoscută şi ca Mona Lisa, măritată după Francesco del Giocondo. Această pictură este faimoasă datorită asemănării dintre pictură cu Mona Lisa, dar şi pentru faptul că nu a fost terminată de către autor. Leonardo a început-o în secolul XVI, folosind o tehnică îmbunătăţită pentru sfumato (imprimarea cu negură). Opera se găseşte în Muzeul Luvru din Paris. "Gioconda" se încadrează în dimensiunile 77 x 53 cm. (Sursa: www.wikipedia.org)
Următoarea pictură a artistului:Cina cea de taină Cina cea de taină
Cina cea de Taină (în italiană, Il Cenacolo sau La Ultima Cena) este o pictură a lui Leonardo da Vinci pentru ducele său patron, Lodovico Sforza. Reprezintă scena Ultimei Cine din zilele finale ale lui Isus Cristos aşa cum este descrisă în Biblia creştină. Pictura este bazată pe scena din Ioan 13:21, în care Isus a anunţat că unul dintre discipoli îl va trăda. Opera măsoară 460 x 880 cm şi poate fi găsită în Mănăstirea Santa Maria alle Grazie din Milano. Leonardo a început lucrul la Cina cea de Taină (literal: Ultima Cină) în 1495 şi a terminat în 1498. (Sursa: www.wikipedia.org)
Rembrandt van Rijn
Rembrandt Harmensz van Rijn (15 iulie 1606, Leiden - 4 octombrie 1669, Amsterdam), pictor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru şi pentru desenele şi gravurile sale. A trăit în epoca ce s-a numit vârsta de aur olandeză, timp în care cultura, ştiinţa, comerţul şi influenţa politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a ca. 600 picturi, 300 gravuri şi peste 2000 desene. Maestru al tehnicii de clar-obscur, Rembrandt a fost "singurul pictor care şi-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenuşa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis" (Élie Faure). (Sursa: www.wikipedia.org) Prima lucrare a artistului din galeria virtuală:_anatomie.html”>Lecţia de anatomie a doctorului Tulp Artistul anterior:Leonardo da Vinci Artistul următor:Vincent Van Gogh Lecţia de anatomie a doctorului Tulp
Tabloul Lecţia de anatomie, pictat în 1632, l-a făcut celebru pe Rembrandt. Lucrarea este o operă care se încadrează în genul pictural de grup tradiţional (în cazul de faţă este vorba de breasla chirurgilor). Rembrandt, însă, nu numai că nu respectă regulile unor asemenea compoziţii, dar le şi perfecţionează în chip strălucit. Pentru a prezenta prelegerea doctorului Tulp, care execută disecţia unui cadavru, artistul se comportă ca un regizor. Alege o construcţie tip piramidă, care înviorează scena prezentată, dându-i o tentă teatrală. După mai bine de două decenii, artistul înregistrează un nou succes, de data aceasta cu tabloul intitulat Lecţia de anatomie a lui Johan Deyman. (Sursa: www.wikipedia.org) Următoarea pictură a artistului:Ospăţul lui Baltazar Ospăţul lui Baltazar
În tabloul Ospăţul lui Baltazar (ca.1635), Rembrandt înfăţişează spaima lui Nabucodonosor în clipa în care mâna lui Dumnezeu lasă următorul mesaj în ebraică: mane, tekel,fares ("numărat, cântărit, împărţit"), ceea ce el nu înţelege, simţindu-i însă sensul tragic (regatul său va fi divizat mai târziu între mezi şi perşi). Acest episod din cartea profetului Daniel se desfăşoară în timpul unui ospăţ al lui Baltazar. Oaspeţii beau din cupele de aur jefuite din templul de la Ierusalim. Spaima de pe chipul comesenilor este evidentă la femeia şi la bărbatul din partea stângă a tabloului. (Sursa: www.wikipedia.org) Următoarea pictură a artistului:Rondul de noapte Rondul de noapte
Tabloul Rondul de noapte (1642), considerat astăzi o capodoperă, a constituit la vremea sa un scandal. Comandantul Frans Banning Cock ar fi dorit să iasă mai mult în evidenţă în acest uriaş tablou. Or, Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra acţiunii înseşi, decât asupra înfăţişării figurilor; pentru el tema este defilarea, mişcarea, acţiunea neobişnuită, şi nu tabloul colectiv tradiţional al unui grup. Puternicele contraste de lumină şi culoare, jocul fin al mişcării trupurilor, umbrelor şi rechizitelor înviorează excepţional scena, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziţie de lumini. "Vrăjitor, Rembrandt e capabil să facă din noapte zi." (Eugène Fromentin). Prin analiza cu raze Roentgen realizată în 1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfăţişează o acţiune care se desfăşoară la lumina unei după-amiezi târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluzia unei scene nocturne. (Sursa: www.wikipedia.org) Vincent Van Gogh
Vincent Van Gogh (23 martie 1853 la Groot Zundert, Olanda - 27 iulie, Auvers, Franţa) a fost un pictor olandez. Tatăl lui era preot protestant, iar mama provenea dintr-o familie de pictori şi negustori de artă. La vârsta de 16 ani, mama lui i-a găsit primul loc de muncă, în Haga, la un unchi care era negustor de artă. Părea că viaţa lui a intrat pe un făgaş normal, dar în 1874 este transferat la Londra, unde se îndrăgosteşte de fiica gazdei şi îşi neglijează munca. A fost concediat şi trimis acasă. În 1876 se întoarce în Anglia şi lucrează ca colector de impozite într-o şcoală londoneză. Mizeria oraşului îl afectează atât de puternic încât refuză colectarea impozitelor, motiv pentru care se trezeşte iar pe străzi. Se întoarce acasă şi de decide, urmându-şi tatăl, să devină preot, dar studiile teologice i se par prea dificile şi se dedică activităţilor caritabile. Aşa ajunge în 1878 în Belgia, în zona minieră Borinage. Sărăcia regiunii este impresionantă chiar şi faţă de mizeria cartierelor londoneze; îşi vinde lucrurile şi se mută într-o colibă sărăcăcioasă, aproape de "ai săi". Patronii, uimiţi, îl concediază în 1880. În 1881, Van Gogh îşi împarte timpul între Haga şi Antwerpen hotărăt să devină pictor. În 1885 pleacă la Paris. Cu ocazia primului sejur în acest oraş, înainte cu 11 ani, fusese fascinat de prima şi unica expoziţie impresionistă, iar acum îşi dorea să fie aproape de artiştii săi idolarizaţi. Van Gogh era îndeosebi ataşat de Gauguin, având în vedere că ambii artişti considerau că picturile trebuie să reflecte trăirile interioare. În următorii ani, Van Gogh are accese de furie la beţie şi se ceartă din ce în ce mai des cu Gauguin. În urma unei certe aprige între cei doi, Van Gogh îl atacă pe Gauguin cu briciul. Gauguin fuge speriat, iar Van Gogh îşi taie o bucată din urechea dreaptă. Cu această ocazie realizează cât de aproape este de demenţă. În 1889 se internează voluntar în ospiciul din Saint-Rémy. În perioadele de calm este lăsat acasă să picteze. În decurs de mai puţin un an pictează 200 de tablouri. În 1890 se stabileşte în Auvers, la nord-vest de Paris, un orăşel foarte popular în rândul artiştilor. Se refugiază într-o cămăruţă deasupra unei cafenele şi se dedică exclusiv picturii. Pictează 70 tablouri în tot atâtea zile. Însă nu a rezistat mult timp în acest ritm fanatic. La 27 iulie 1890 iese din orăşel şi se împuşcă în piept, după care se retrage în camera lui, unde îşi petrece noaptea fumându-şi pipa. Marţi, la ora unu noaptea, Van Gogh în vârstă de 37 ani, moare din cauza rănii. (Sursa: www.wikipedia.org) Prima lucrare a artistului din galeria virtuală:Terasa Cafenelei Noaptea Artistul anterior:Rembrandt van Rijn Terasa Cafenelei Noaptea
Terasa Cafenelei Noaptea este o pictură în ulei pe pânză de 70 cm x 89 cm realizată în 1888 de pictorul Vincent Van Gogh. Este păstrată la Universitatea Galeria de Artă din Yale. (Sursa: www.wikipedia.org) Leonardo da Vinci
Leonardo da Vinci a fost un pictor, sculptor, arhitect şi om de ştiinţă italian (Vinci, 1452 - Amboise, 1519). Om de spirit universal, în acelaşi timp artist, om de ştiinţă, inventator şi filozof, Leonardo încarnează spiritul universalist al Renaşterii şi rămâne unul dintre oamenii cei mai importanţi din epoca aceea. În anul 1466, tânărul Leonardo, în vârstă de patrusprezece ani, îşi începe ucenicia în atelierul pictorului Verrocchio din Florenţa. A intrat la două zeci de ani în breasla pictorilor (Corporazione dei pittori) şi şi-a început cariera de pictor cu opere imediat remarcate ca Buna Vestire (1473). El a îmbunătăţit tehnica sfumato (imprimarea negurei) până la un punct de rafinament atins niciodată înaintea sa. În 1481, mănăstirea San Donato îl însărcinează să picteze Închinarea magilor, dar Leonardo, supărat că nu a fost ales pentru decorarea Capelei Sixtine din Roma, nu va termina niciodată acest tablou şi se mută din Florenţa la Milano. După realizarea Fecioarei de pe stânci, pentru capela San Francesco Grande, şi a statuii ecvestre a lui Francesco Sforza, el şi-a găsit gloria în întreaga Italie. În 1495, Dominicanii din mănăstirea Sainta Maria delle Grazie i-au comandat Cina cea de Taină, pictură a fresco, restaurată în 1977. În 1498, realizează decorarea tavanului Palatului Sforza. Din acea epocă datează şi Gioconda şi Bătălia din Anghiari. Leonardo a realizat şi multe studii despre zoologie, botanică, anatomie şi geologie. El şi-a imaginat diverse aparate şi maşini, printre care şi prima maşină zburătoare, care vor rămâne în stadiul desenului. În 1516, s-a alăturat curţii lui Francisc I, unde a participat la proiecte urbanistice. El a fost înfrânt de o boală pe 2 mai 1519. Din păcate, o parte din operele sale a dispărut. Astăzi există 7000 de note şi desene şi 40 de opere atestate. (Sursa: www.wikipedia.org)
Prima lucrare a artistului din galeria virtuală:Gioconda Următorul artist din galeria virtuală:Rembrandt van Rijn Gioconda
Gioconda este o pictură celebră a lui Leonardo da Vinci. Este portretul Giocondei (1479-1528), cunoscută şi ca Mona Lisa, măritată după Francesco del Giocondo. Această pictură este faimoasă datorită asemănării dintre pictură cu Mona Lisa, dar şi pentru faptul că nu a fost terminată de către autor. Leonardo a început-o în secolul XVI, folosind o tehnică îmbunătăţită pentru sfumato (imprimarea cu negură). Opera se găseşte în Muzeul Luvru din Paris. "Gioconda" se încadrează în dimensiunile 77 x 53 cm. (Sursa: www.wikipedia.org)
Următoarea pictură a artistului:Cina cea de taină Cina cea de taină
Cina cea de Taină (în italiană, Il Cenacolo sau La Ultima Cena) este o pictură a lui Leonardo da Vinci pentru ducele său patron, Lodovico Sforza. Reprezintă scena Ultimei Cine din zilele finale ale lui Isus Cristos aşa cum este descrisă în Biblia creştină. Pictura este bazată pe scena din Ioan 13:21, în care Isus a anunţat că unul dintre discipoli îl va trăda. Opera măsoară 460 x 880 cm şi poate fi găsită în Mănăstirea Santa Maria alle Grazie din Milano. Leonardo a început lucrul la Cina cea de Taină (literal: Ultima Cină) în 1495 şi a terminat în 1498. (Sursa: www.wikipedia.org)
Rembrandt van Rijn
Rembrandt Harmensz van Rijn (15 iulie 1606, Leiden - 4 octombrie 1669, Amsterdam), pictor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru şi pentru desenele şi gravurile sale. A trăit în epoca ce s-a numit vârsta de aur olandeză, timp în care cultura, ştiinţa, comerţul şi influenţa politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a ca. 600 picturi, 300 gravuri şi peste 2000 desene. Maestru al tehnicii de clar-obscur, Rembrandt a fost "singurul pictor care şi-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenuşa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis" (Élie Faure). (Sursa: www.wikipedia.org) Prima lucrare a artistului din galeria virtuală:Lecţia de anatomie a doctorului Tulp Artistul anterior:Leonardo da Vinci Artistul următor:Vincent Van Gogh Lecţia de anatomie a doctorului Tulp
Tabloul Lecţia de anatomie, pictat în 1632, l-a făcut celebru pe Rembrandt. Lucrarea este o operă care se încadrează în genul pictural de grup tradiţional (în cazul de faţă este vorba de breasla chirurgilor). Rembrandt, însă, nu numai că nu respectă regulile unor asemenea compoziţii, dar le şi perfecţionează în chip strălucit. Pentru a prezenta prelegerea doctorului Tulp, care execută disecţia unui cadavru, artistul se comportă ca un regizor. Alege o construcţie tip piramidă, care înviorează scena prezentată, dându-i o tentă teatrală. După mai bine de două decenii, artistul înregistrează un nou succes, de data aceasta cu tabloul intitulat Lecţia de anatomie a lui Johan Deyman. (Sursa: www.wikipedia.org) Următoarea pictură a artistului:Ospăţul lui Baltazar Ospăţul lui Baltazar
În tabloul Ospăţul lui Baltazar (ca.1635), Rembrandt înfăţişează spaima lui Nabucodonosor în clipa în care mâna lui Dumnezeu lasă următorul mesaj în ebraică: mane, tekel,fares ("numărat, cântărit, împărţit"), ceea ce el nu înţelege, simţindu-i însă sensul tragic (regatul său va fi divizat mai târziu între mezi şi perşi). Acest episod din cartea profetului Daniel se desfăşoară în timpul unui ospăţ al lui Baltazar. Oaspeţii beau din cupele de aur jefuite din templul de la Ierusalim. Spaima de pe chipul comesenilor este evidentă la femeia şi la bărbatul din partea stângă a tabloului. (Sursa: www.wikipedia.org) Următoarea pictură a artistului:Rondul de noapte Rondul de noapte
Tabloul Rondul de noapte (1642), considerat astăzi o capodoperă, a constituit la vremea sa un scandal. Comandantul Frans Banning Cock ar fi dorit să iasă mai mult în evidenţă în acest uriaş tablou. Or, Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra acţiunii înseşi, decât asupra înfăţişării figurilor; pentru el tema este defilarea, mişcarea, acţiunea neobişnuită, şi nu tabloul colectiv tradiţional al unui grup. Puternicele contraste de lumină şi culoare, jocul fin al mişcării trupurilor, umbrelor şi rechizitelor înviorează excepţional scena, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziţie de lumini. "Vrăjitor, Rembrandt e capabil să facă din noapte zi." (Eugène Fromentin). Prin analiza cu raze Roentgen realizată în 1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfăţişează o acţiune care se desfăşoară la lumina unei după-amiezi târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluzia unei scene nocturne. (Sursa: www.wikipedia.org) Revenire la pagina principală Vincent Van Gogh
Vincent Van Gogh (23 martie 1853 la Groot Zundert, Olanda - 27 iulie, Auvers, Franţa) a fost un pictor olandez. Tatăl lui era preot protestant, iar mama provenea dintr-o familie de pictori şi negustori de artă. La vârsta de 16 ani, mama lui i-a găsit primul loc de muncă, în Haga, la un unchi care era negustor de artă. Părea că viaţa lui a intrat pe un făgaş normal, dar în 1874 este transferat la Londra, unde se îndrăgosteşte de fiica gazdei şi îşi neglijează munca. A fost concediat şi trimis acasă. În 1876 se întoarce în Anglia şi lucrează ca colector de impozite într-o şcoală londoneză. Mizeria oraşului îl afectează atât de puternic încât refuză colectarea impozitelor, motiv pentru care se trezeşte iar pe străzi. Se întoarce acasă şi de decide, urmându-şi tatăl, să devină preot, dar studiile teologice i se par prea dificile şi se dedică activităţilor caritabile. Aşa ajunge în 1878 în Belgia, în zona minieră Borinage. Sărăcia regiunii este impresionantă chiar şi faţă de mizeria cartierelor londoneze; îşi vinde lucrurile şi se mută într-o colibă sărăcăcioasă, aproape de "ai săi". Patronii, uimiţi, îl concediază în 1880. În 1881, Van Gogh îşi împarte timpul între Haga şi Antwerpen hotărăt să devină pictor. În 1885 pleacă la Paris. Cu ocazia primului sejur în acest oraş, înainte cu 11 ani, fusese fascinat de prima şi unica expoziţie impresionistă, iar acum îşi dorea să fie aproape de artiştii săi idolarizaţi. Van Gogh era îndeosebi ataşat de Gauguin, având în vedere că ambii artişti considerau că picturile trebuie să reflecte trăirile interioare. În următorii ani, Van Gogh are accese de furie la beţie şi se ceartă din ce în ce mai des cu Gauguin. În urma unei certe aprige între cei doi, Van Gogh îl atacă pe Gauguin cu briciul. Gauguin fuge speriat, iar Van Gogh îşi taie o bucată din urechea dreaptă. Cu această ocazie realizează cât de aproape este de demenţă. În 1889 se internează voluntar în ospiciul din Saint-Rémy. În perioadele de calm este lăsat acasă să picteze. În decurs de mai puţin un an pictează 200 de tablouri. În 1890 se stabileşte în Auvers, la nord-vest de Paris, un orăşel foarte popular în rândul artiştilor. Se refugiază într-o cămăruţă deasupra unei cafenele şi se dedică exclusiv picturii. Pictează 70 tablouri în tot atâtea zile. Însă nu a rezistat mult timp în acest ritm fanatic. La 27 iulie 1890 iese din orăşel şi se împuşcă în piept, după care se retrage în camera lui, unde îşi petrece noaptea fumându-şi pipa. Marţi, la ora unu noaptea, Van Gogh în vârstă de 37 ani, moare din cauza rănii. (Sursa: www.wikipedia.org) Prima lucrare a artistului din galeria virtuală:Terasa Cafenelei Noaptea Artistul anterior:Rembrandt van Rijn Terasa Cafenelei Noaptea
Terasa Cafenelei Noaptea este o pictură în ulei pe pânză de 70 cm x 89 cm realizată în 1888 de pictorul Vincent Van Gogh. Este păstrată la Universitatea Galeria de Artă din Yale. (Sursa: www.wikipedia.org) Revenire la pagina principală Yüklə 196,5 Kb. Dostları ilə paylaş:
|
