FEDERATIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT
REVISTA PRESEI
www.fsli.ro
30 octombrie 2014
PREUNIVERSITAR
http://adevarul.ro/locale/focsani/Sicane-liderii-sindicatelor-educatie-privire-cei-160-euro-trebuie-sa-i-primeasca-profesorii-1_5450cc240d133766a8566e31/index.html
Şicane între liderii sindicatelor din educaţie cu privire la cei 160 de euro pe care trebuie să-i primească profesorii
Liderul FEN Vrancea îi acuză pe cei de la FSLÎ că manipulează cadrele didactice, cerându-le să justifice cu chitanţe cei aproximativ 700 de lei de care va beneficia fiecare cadru didactic prin OUG 58/2014.
Cele două sindicate din învăţământul vrâncean, Federaţia Educaţiei Naţionale şi Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ se au ca şoarecele şi pisica. Ultima dispută este legată de modalitatea de plată a sumei de 160 de euro de care va beneficia fiecare cadru didactic prin OUG 58/2014.
În timp ce lidera FEN spune că banii vor fi plătiţi în luna noiembrie, pe statul de plată, liderul de la FSLÎ are o altă opinie.
„În privinţa sumei forfetare din acest an personalul didactic şi cel didactic auxiliar trebuie să ştie că banii, 700 RON, le vor intra în cont la lichidarea din luna noiembrie. Au existat în unele şcoli liste cu personalul care solicită aceşti bani pe fondul unei manipulări demarate de liderii altui sindicat. Oamenii trebuie să ştie că Guvernul, prin intermediul unui program POS-DRU, a alocat aceşti bani fără să fie nevoie de vreo cerere în acest sens si că nu se vor cere justificări pentru cheltuirea acestor bani. Este falsă tensiunea creată anumiţi lideri de la alt sindicat. Să fie clar, vor primi banii cuveniţi tot personalul didactic cu cel puţin o jumătate de norma. Acordarea acestei sume forfetare este reglementată la art. 5 din OUG nr. 58 din 22 septembrie 2014 iar în Ordonanţa 49 sunt definite şi categoriile de personal care vor beneficia de aceşti bani. Este vorba de cadrele didactice şi personalul didactic auxiliar !”, a declarat Paulina Roşcan, preşedintele SIP-FEN Vrancea.
În replică, liderul FSLÎ , sindicat care reprezintă 80% din cadrele didactice din Vrancea, spune că nu au apărut deocamdată normele metodologice pentru aplicarea ordonanţei de guvern şi că cei 700 de lei de care se vorbeşte nu sunt bani impozitaţi şi nu au cum să fie daţi la lichidare,pentru că la lichidare sunt reţineri de CAS.
„Noi am avut mai multe discuţii cu ministrul Pricopie pe această temă. Ultima dată, pe 3 septembrie, discuţie concretizată apoi prin această ordonanţă de urgenţă. Aceşti bani vor fi plătiţi cadrelor didactice, dar fiind sumă forfetară nu se supune impozitării. Oamenii nu vor fi obligaţi să justifice banii, dar nu pot exista în statul de salarii, pentru că la salarii sunt reţineri la CAS. Vor fi trecuţi pe un decont separat. Important este că lucrul acesta se va întâmpla”, ne-a declarat Emil Tudor, liderul SLÎ Vrancea.
Ce spune ordonanţa de urgenţă 58/22 septembrie 2014?
"Art. V. - (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în anul şcolar/universitar 2014-2015 se poate acorda o subvenţie sub formă de sumă forfetară personalului didactic din învăţământul preuniversitar de stat şi universitar de stat, încadrat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată sau determinată pentru dezvoltare profesională.
(2) Fondurile necesare acordării subvenţiei prevăzute de prezentul articol în cuantum de echivalentul în lei a 50.000.000 euro se cuprind în bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, la capitolul 65.01 "Învăţământ", titlul 56 "Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare", după semnarea contractului de finanţare cu autoritatea de management.
(3) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (5) din Legea bugetului de stat pe anul 2014 nr. 356/2013, cu modificările şi completările ulterioare, modificările ce decurg din aplicarea prezentului articol în volumul şi în structura bugetului Ministerului Educaţiei Naţionale şi al altor ordonatori principali de credite pe anul 2014.
(4) Se autorizează Ministerul Educaţiei Naţionale şi ordonatorii principali de credite al căror buget se modifică potrivit alin. (3) să introducă în mod corespunzător modificările în anexele la bugetele proprii şi să le comunice la Ministerul Finanţelor Publice în termen de 5 zile."
http://adevarul.ro/educatie/scoala/analizA-preda-religia-alte-tari-interzisa-franta-1_545139a00d133766a8594487/index.html#
ANALIZĂ Cum se predă Religia în alte ţări. De ce este interzisă în Franţa
România nu este singura ţară unde Religia se predă la şcoală. Elevii din majoritatea statelor europene au un astfel de curs obligatoriu, dar studiază religiile lumii sau etica. În Franţa, studiul Religiei este interzis în preuniversitar.
Dacă în România, Religia predată în şcoală are un pronunţat caracter confesional, în alte ţări, predarea acesteia este fie interzisă total în clasă, cum este cazul Franţei, fie se predă sub forma unei materii care include studiul tuturor religiilor lumii, aşa cum au propus de altfel şi specialiştii „Adevărul“.
Desigur, sunt şi ţări unde Religia se predă ca la noi, însă trendul în Occident este să se treacă de la predarea unei singure confesiuni, a unei dogme, la predarea Istoriei religiilor, arată experţii în domeniu.
În Europa, există cazuri în care participarea la orele de Religie este obligatorie, fără posibilitatea de scutire, cum e Rusia, din 2013, sau Grecia, ţări de asemenea majoritar creştin-ortodoxe. Şi în Suedia este curs obligatoriu, însă acolo se studiază marile religii ale lumii. În alte ţări, ora de Religie este opţională, spre exemplu în Slovenia. Există şi situaţia în care Religia este interzisă, cum este cazul Franţei. În alte ţări, precum Germania, diferă în funcţie de regiuni.
17 ţări cu Religie în orar
„În Letonia, elevii trebuie să aleagă între Religie şi Etică, probabil de acolo a venit Remus Cernea cu ideea înlocuirii orei de religie cu «Etică şi cultură civică». În schimb, sunt şi ţări unde se predă religia ca la noi, spre exemplu, am o elevă venită din Austria care mi-a spus că acolo se studiază creştinismul catolic şi cei care sunt creştini de altă confesiune acceptă să se ducă la aceste ore“, a explicat profesorul de religie Cristian Alexa, de la Colegiul Naţional „George Coşbuc“ din Capitală. În total, religia se predă în 17 ţări membre ale Uniunii Europene, a spus la rândul său profesorul de istorie Corneliu Riegler, de la acelaşi liceu.
Expertul în educaţie Tincuţa Apăteanu, blogger adevarul.ro, explică faptul că în Germania predarea religiei diferă de la regiune la regiune, fiind un stat federal, însă spune că „e interesant că unele regiuni au început să ia în considerare introducerea religiei musulmane în oferta educaţională“, sprijinind ideea de diversitate şi toleranţă. În ceea ce priveşte Marea Britanie, „Religia este obligatorie, într-adevăr, însă elevii nu studiază o singură religie la şcoală. Ei învaţă despre toate religiile“, a explicat profesorul britanic Simon Parker, fost dascăl la Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc“.
Religia şi cultura lumii, legate istoric
Un astfel de curs nu trebuie să se raporteze însă la predarea de tip confesional, ca o dogmă, ci trebuie să fie mai degrabă o materie care ţine de cultura lumii, atrage atenţia expertul în istoria religiilor Eugen Ciurtin, de la Institutul de Istorie a Religiilor, fondat de Andrei Pleşu.
„În Occident există o tradiţie a predării religiei nonconfesionale în şcoli, în timp ce la noi religia se predă exclusiv confesional“, a explicat Ciurtin diferenţa dintre România şi Europa Occidentală. „Recent, în Germania a fost o dezbatere pentru înlocuirea orelor confesionale din şcolile confesionale, iar în Italia a fost deja propusă înlocuirea Religiei cu Istoria religiilor, la liceu“, a adăugat expertul.
În multe cazuri, statutul acestei ore de Religie a fost creionat de fapt de istoria ţării respective. În Franţa, susţine Ciurtin, religia a fost exclusă din şcoli pornind de la ideea de laicitate propagată de Republica Franceză. Expertul aminteşte că nu trebuie să uităm istoria religioasă tumultuoasă a acestei ţări, conflictele dintre hughenoţi şi catolici (masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu). “Practic, s-a trecut de la o extremă la alta, însă Franţa este şi printre primele ţări din lume unde s-a înfiinţat o Facultate de istoria religiilor, în 1886”, a mai spus acesta.
Religia în afara Europei
Dacă în Europa se predau, în general, diversele forme ale creştinismului, sau se studiază Istoria religiilor, în alte ţări, precum Turcia sau Indonezia, elevii studiază Coranul la şcoală. De altfel, Islamul este a doua mare religie a lumii după creştinism, cu peste un miliard de credincioşi. În Indonezia, spre exemplu, curriculumul şcolar nu este decis numai de Ministerul Educaţiei, ci şi de Ministerul Afacerilor Religioase, care are în subordinea sa toate şcolile islamice.
În Israel, şcolile publice predau istoria evreilor, materie care include şi studiul textelor religioase. „Această disciplină acoperă mai degrabă cultura şi tradiţiile evreieşti decât credinţa religioasă. Iar în şcolile în care studiază elevi arabi, se predau Coranul şi Biblia atât elevilor musulmani, cât şi celor creştini“, a explicat Tincuţa Apăteanu.
În ceea ce priveşte Statele Unite, ea spune că religia poate fi predată în şcoli numai nonconfesional. „Spre exemplu, Biblia poate fi abordată din perspectiva valorii ei culturale sau literare şi niciodată într-un sens devoţional sau care să încurajeze acceptarea Bibliei ca document religios. În plus, este încurajată şi studierea altor texte aparţinând altor religii, în paralel“, a mai spus Apăteanu.
Religia în şcolile româneşti
În ceea ce priveşte predarea Religiei în România de la clasa zero până la ultimul an de liceu, profesorul de filosofie Horia Pătraşcu, blogger adevarul.ro, spune că este şi o reacţie la interzicerea religiei, sub orice formă, în comunism.
Însă, spune el, problema este lipsa unui proiect clar.
„Ce fel de elevi vrem să avem, ce vrem să înveţe, cum vrem să-i formăm? Ce intenţionăm cu predarea Religiei în şcoli? Vrem să-i transformăm pe elevi în buni creştini, să-i informăm cu privire la creştinism sau să-i transformăm în nişte automate religioase? La o asemenea întrebare ar trebui să răspundă cei care au creat programele de Religie. Din punctul meu de vedere, disciplina Religie ar trebui transformată în Istoria şi Filosofia Religiilor, elevii ar trebui stimulaţi să pună întrebări, să problematizeze, dar şi să cunoască diferitele răspunsuri, organizate în doctrine religioase, la întrebările fundamentale ale omului“, a spus Pătraşcu.
Religia, opţional mai mult obligatoriu, de la pregătitoare până la clasa a XII-a
Religia se studiază în şcoala românească începând de la clasa pregătitoare şi până la clasa a XII-a, însă este singura materie din trunchiul comun care este opţională.
Asta înseamnă că dacă părinţii unui copil nu vor ca acesta să studieze religia la şcoală, ei pot să depună o cerere în care solicită retragerea de la acest curs sau pot alege un alt opţional. Religia a apărut în trunchiul comun în 1990, după ce în perioada comunismului a fost interzisă. Profesorii de religie au pregătire în Teologie şi primesc avizul Patriarhiei Române pentru a preda.
În luna mai a anului acesta, Ministerul Educaţiei şi Patriarhia Română au semnat un protocol de colaborare, care prevede, printre altele, că toate manualele de religie după care se predă în şcoli trebuie să fie avizate de Patriarhie şi că preoţii pot participa la inspecţiile şcolare.
Foreign Policy: Uşurel cu religia în şcoli. 7 argumentări din 14
O analiză Foreign Policy despre statutul Religiei în şcolile din România a pus pe tapet argumente pro şi contra, luând păreri de la 14 profesionişti şi cetăţeni, români – „dintre aceia care ar trebui consultaţi, şi ascultaţi, în stabilirea sau votarea politicilor publice”.
Ce valori – morale, sociale – trebuie inculcate copiilor, începând cu ciclul primar? Şi ce valori le inculcă, sau le poate inculca, acestor copii educaţia religioasă?, acestea sunt întrebările la care au răspuns aceştia.
http://adevarul.ro/educatie/scoala/24-licee-tehnologice-tabara-adopta-liceu-alaturi-companii-1_54511fb20d133766a85894b2/index.html
24 de licee tehnologice, în tabăra „Adoptă un liceu” alături de companii
Peste 120 de participanţi, din 24 licee tehnologice din ţară, dar şi oameni din mediul de afaceri şi autorităţi au participat la cea de-a doua ediţie a taberei „Adoptă un liceu" 2014, pentru a descoperi cum pot lucra mai bine împreună.
“Adoptă un liceu este o iniţiativă prin care ne-am propus să întărim colaborarea între liceele tehnologice şi mediul privat din România. Am pornit cu un proiect şi acum vorbim despre un spirit de colaborare prin care putem creşte calitatea absolvenţilor, iar mediul privat poate fi mult mai mulţumit de calitatea viitorilor angajaţi. Semnalele sunt foarte bune, dacă avem în vedere companiile care dezvoltă deja parteneriate cu diferite licee şi nenumăratele exemple prezentate şi în tabără, în cadrul galeriei realizate de către elevi şi profesori”, a declarat Ştefan Pălărie, preşedintele organizaţiei neguvernamentale Şcoala de Valori.
Evenimentul, aflat la cea de-a doua ediţie, a fost organizat de Şcoala de Valori şi Asociaţia ROI, cu sprijinul Ministerului Educaţiei Naţionale şi al Ministerului Tineretului şi Sportului.
Au fost prezenţi în tabără reprezentanţi ai liceelor din Alba, Argeş, Constanţa, Suceava, Galaţi, Timişoara, Sălaj, Vrancea, dar şi din Braşov, Călăraşi, Dâmboviţa, Prahova, Bucureşti.
“Ne bucurăm că atât de multe licee din întreaga ţară au răspuns invitaţiei noastre pentru a face schimb de bune practici. S-a discutat despre faptul că firmele doresc să vadă că şi şcoala este deschisă şi se implică - directorii, profesorii, elevii, părinţii – că nu aşteaptă pur şi simplu să vină alţii să le dea. A fost clarificat cadrul legislativ şi am văzut că adaptarea programei şcolare la cerinţele agenţilor economici se aplică în cazul şcolilor unde funcţionează modelul dual. Am avut câteva exemple – nu numai de la Şcoala Germană Kronstadt, partenerul nostru la acest eveniment, ci şi Şcoala Profesională Germană din Alba şi Colegiul Tehnic Energetic Timişoara, de la care s-au inspirat celelalte licee”, a adăugat Simona David-Crisbăşanu, preşedintele Asociaţiei ROI.
Liceul Auto Craiova, sprijinit de companii din Dolj
Liceul Tehnologic Auto Craiova, adoptat în 2013 de un grup de companii cu activitate în judeţul Dolj, a fost prezent la Buşteni cu delegaţia cea mai numeroasă: peste 30 de elevi, profesori şi reprezentanţi ai companiilor susţinătoare.
“Foarte multe firme din Craiova au considerat că a venit momentul să-şi unească forţele pentru a se forma şi în Craiova o şcoală profesională, o şcoală de buni meseriaşi. Este o mare bucurie şi onoare pentru noi că am fost adoptaţi în cadrul acestui proiect. Liceul nostru are specialităţi tehnice cerute pe piaţa muncii. Firmele îşi exprimă punctele de vedere cu privire la ceea ce au nevoie şi ne propunem să şcolarizăm ceea ce cer”, a explicat Viorica Cârstea, director adjuct al liceului.
Companiile sprijină liceul cu un program de intensiv de intervenţie şi dezvoltare personală, precum şi de pregătire tehnică prin practică şi dotarea atelierelor liceului.
Cum se implică firmele
Liviu Ungureanu, iniţiatorul Adoptă un liceu Craiova, a explicat că firmele s-au implicat în proiect pentru că, în primul rând, elevii pot deveni viitorii lor angajaţi, dar şi pentru că este important să sprijine comunitatea locală.
“Cu cât reuşim să ne implicam mai devreme în educaţia elevilor, cu atât vor fi mai bine pregătiţi. În acest proiect, pe lângă pregătirea tehnică pe care o asigură companiile, organizaţiile neguvernamentale partenere vin cu programe de educaţie non-formală pentru elevi, pentru a căpăta şi abilităţi de organizare, de comunicare, de lucru în echipă şi de coordonare. Pe lângă ceea ce realizăm noi, companiile, în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale, cu sprijinul autorităţilor putem avea un impact major în educaţia românească. Iar dacă acest lucru se întâmplă în cele peste 20 de licee din toată ţara prezente în tabără, putem spune ca devine un fenomen naţional”, a declarat Liviu Ungureanu, director de achiziţii pentru Europa de Est şi Germania în cadrul companiei Cummins, lider mondial în producţia de motoare Diesel, care are în prezent 750 de angajaţi la fabrica din Craiova.
Parteneriat public-privat pentru învăţământul profesional
Printre companiile care au prezentat exemple de parteneriate dezvoltate cu licee şi şcoli profesionale din întreaga ţară s-au aflat: Arcelor Mittal, Daewoo Heavy Mangalia Industries, Renault Romania, Zentiva Romania, SITCO Service, Kirchhoff Automotive Romania, precum şi Camera de Comerţ Dolj. Înntrebaţi, în cadrul unei sesiuni speciale moderate de Silvia Bogdan, de la Scoala de Valori, de ce se implică în educaţie, reprezentanţii companiilor au dat diverse răspunsuri: "cred în educaţie"; "sunt cetăţean al cetăţii"; "pentru a da ceva înapoi societăţii"; "pentru a le da aripi tinerilor"; "pentru că îmi place să mă implic", "pentru că vrem să lăsam ceva în urma noastră, ceva constructiv".
“Adoptă un liceu” este un proiect iniţiat de Şcoala de Valori şi Asociaţia ROI în 2013 pentru a aduce liceele tehnologice mai aproape de mediul privat. Obiectivul este ca elevii, profesorii, părinţii, reprezentanţii comunităţii de afaceri, ai organizaţiilor neguvernamentale şi autorităţilor locale să lucreze împreună pentru ca liceele să-şi îmbunătăţească performanţele şi să devină modele pentru alte şcoli.
http://adevarul.ro/educatie/universitar/despre-curs-psihologie-pozitiva-romania-adevarul-live-1300-1_5450bf290d133766a8561235/index.html
VIDEO Adevărul Live: Fericirea se învaţă. Primele cursuri în România
Românii care vor să înveţe cum să ajungă la fericire, de la micile lucruri care ne dau zilnic o stare de bine, până la modul în care ne stabilim şi reuşim să ne atingem ţelurile, pot urma cursuri practice de psihologie pozitivă, deja un trend peste hotare. Despre aceste cursuri am discutat miercuri la Adevărul Live.
România se aliniază trendului internaţional al psihologiei, care pune accent pe partea plină a paharului şi pe metodele clare, eficiente, prin care fericirea poate fi învăţată. Institutul pentru Fericire (IPF) a adus în ţară primele cursuri de Psihologie Pozitivă, după modelul celui mai frecventat curs de la Universitatea Harvard, iniţiat de Tal Ben-Shahar şi la care participă săptămânal peste 1.400 de studenţi.
„Fericirea este o chestiune care se practică. Toată Europa de Nord, Franţa, Germania, Marea Britanie, chiar şi America, toate aceste state au universităţi care încorporează astfel de cursuri despre fericire. Este un trend relativ nou, fac asta doar de 10 ani, aşa că va mai dura până va prinde şi la noi, dar ei deja au modele analizate şi care şi-au arătat eficienţa”, a explicat la Adevărul Live Mălina Chirea, cofondator al Institutului, şi de asemenea unul dintre „profesorii“ cu experienţă de trainer în dezvoltare personală.
Spune că în România nu este vorba despre un curs teoretic, cum e cel de un an, de la Harvard, ci mai degrabă un atelier practic, în care cursanţii învaţă care sunt tehnicile deja testate de specialiştii străini şi mai ales cum pot să le aplice zi de zi. La noi, începutul e firav: la primul curs, care a avut loc luni seară, au venit 12 doritori, din diferite domenii, de la programatori, până la oameni din resurse umane, cei mai mulţi mânaţi de nevoia de a afla răspunsul la aceeaşi întrebare: „Ce mă face fericit şi ce să fac în acest sens?“.
Fericirea, abandonată în cotidian
Mălina Chirea a explicat că sunt deja cunoscute cinci comportamente care influenţează fericirea şi la care se poate lucra. În primul rând este emoţia pozitivă şi gestionarea ei, mai exact lucrurile mici de zi cu zi care se întâmplă, tabieturile preferate, care generează emoţiile pozitive.
„Apoi, este partea de flow, adică acţiuni care ne motivează şi ne fac foarte mare plăcere - cum ar fi, de exemplu, gătitul. Sunt activităţi care sunt comune oamenilor şi care sunt uşor de pus în practică. Ulterior, e partea de relaţii pozitive, adică modul în care ne raportăm la ceilalţi. Noi avem o problemă cu coeziunea socială şi acesta este un motiv pentru care românii sunt nefericiţi. Apoi vorbim de scopurile pe care ni le fixăm, dacă ştim ce ne dorim. Ulterior, e partea de reuşită, care ţine de pasiunea şi de motivaţia pentru a reuşi”, a spus Chirea.
Nu este însă un demers facil, pentru că presupune o introspecţie şi o descoperire a sinelui, arată şi partenerul ei, Andrei Chirea, de asemenea trainer în Programare Neuro-Lingvistică, de peste 14 ani.
„Românii nu îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce fac. Acest curs ajută la conştientizare. Eu trebuie să învăţ să mă şi cunosc. Practic, cursurile arată un fel de anatomie a fericirii. Trebuie să am o relaţie cu fericirea, pentru că fericirea merge mână în mână cu identitatea fiecăruia”, a explicat acesta la Adevărul Live.
Principalele declaraţii din timpul emisiunii:
Potrivit Mălinei Chirea, fondator al Institutului pentru Fericire, cursul constă în module bilunare.
„Fericirea este o chestiune care se practică. Toată Europa de Nord, Franţa, Germania au universităţi care încorporează aceste cursuri despre fericire”, a explicat Chirea.
Tânăra a adus în discuţie cele cinci comportamente care influenţează fericirea: emoţia pozitivă reprezintă un prim punct, important este şi cum să le gestionezi, subliniază aceasta. „Lucruri extraordinare nu se întâmplă în fiecare zi, dar sunt tot felul de lucruri mici care se întâmplă şi de care ne putem lega şi care generează emoţiile pozitive”, a mai spus ea.
”Apoi, este partea de flow, adică acţiuni care ne motivează şi ne fac foarte mare plăcere - cum ar fi gătitul. Sunt activităţi care sunt comune oamenilor şi care sunt uşor de pus în practică. Ulterior, e partea de relaţii pozitive, adică modul în care ne raportăm la ceilalţi. Noi avem o problemă cu coeziunea socială şi acesta este un motiv pentru care românii sunt nefericiţi. Apoi, vorbim de scopurile pe care ni le fixăm. Ulterior, e partea de reuşită, care ţine de pasiunea şi de motivaţia pentru a reuşi”, a explicat Mălina Chirea.
„Românii nu îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce fac. Acest curs ajută la o conştientizare. Eu trebuie să învăţ să mă şi cunosc. Practic, cursurile arată un fel de anatomie a fericirii. Trebuie să am o relaţie cu fericirea. Fericirea merge mână în mână cu identitatea cuiva”, a explicat Andrei Chirea, co fondator al Institutului pentru Fericire din România.
"Toată lumea se aşteaptă să primescă iubire, dar dacă toată lumea aşteaptă, cine mai dă iubire? Trebuie să înceapă de undeva", spune Andrei.
"Problema noastră este că nu ştim să ne comportăm ca oameni cu o mentalitate bogată. Oamenii au dezvoltat o mentalitate de tip "da, boierul", nu îşi asumă responsabilitatea, aşteaptă să li se ofere oportunităţi. Studiile arată că pentru un om care are unde să doarmă şi ce să mănânce deja fericirea lui nu depinde de bani, ci de alte lucruri. Oamenii nu au, însă, o relaţie foarte bună cu banii", spune Mălina.
"Fericirea vine dintr-o stare de a fi în armonie cu viaţa, este o atitudine, nu un statut", a mai spus Andrei.
"E o lipsă de educaţie în ceea ce priveşte fericirea. Noi punem întrebarea cât de inteligent eşti să rezolvi probleme de matematică, dar nimeni nu te întreabă cât de inteligent emoţional eşti ca să fii fericit, să treci armonios în viaţă. Ca să aibă succes în viaţă, ai nevoie de inteligenţă emoţională", a spus Andrei.
Institutul pentru Fericire aduce şi în România primele cursuri de Psihologie Pozitivă, după modelul celui mai frecventat curs de la Universitatea Harvard, iniţiat de Tal Ben-Shahar în 2004 şi la care participă săptămânal peste 1400 de studenţi. Primul workshop Happy U a a vut loc luni seară.
Specialiştii Institutului pentru Fericire susţin că „psihologia pozitivă este ştiinţa care se află la baza studiului fericirii”, care „analizează trăiri umane precum bucuria, optimismul, mulţumirea”.
Este însă o ştiinţă care nu este studiată la şcoală la noi în România, deşi în alte state guvernele investesc masiv în programe prin care se asigură de starea de bine a cetăţenilor, aşa cum e cazul Marii Britanii.
Mai mult, în 2013, într-un studiu făcut de MindValley Academy, peste 20.000 de persoane au confirmat faptul că cea mai mare lacună din educaţia actuală este „Fericirea şi Starea de Bine”.
„Şcoala ne învaţă tot felul de lucruri interesante; pe unele dintre ele le folosim la maturitate, iar pe altele le uităm la puţin timp după ce le-am învăţat. Şcoala nu ne învaţă, însă, atitudini şi comportamente. Ea nu discută cu noi despre care ne sunt motivaţiile, ce ne dorim în viaţă, ce înseamnă leadership şi ce rost are să ne urmăm visele”, spune Mălina Chirea, co-fondator al Asociaţiei Iniţiativa pentru Fericire şi unul dintre facilitatorii cursului.
http://adevarul.ro/educatie/scoala/curs-digitaleco-elevii-gimnaziu-liceu-1_5450a3ba0d133766a8556781/index.html
Dostları ilə paylaş: |