Limbaje de programare Material de predare Domeniul: Informatică Calificarea: Analist programator Nivel 3 avansat

Tema 3. Opţiuni de instalare ale mediului de dezvoltare integrat utilizat

Fişa suport 3 - Inserare/eliminare biblioteci de clase/componente

Instalare software suplimentar (compilatoare, interpretoare, instrumente pentru vizualizare, generatoare de documentaţii, instrumente pentru arhive)

Interfeţe pentru acces la baze de date

Organizare resurse

Bibliotecile de clase: oferă o interfaţă comună şi consistentă de dezvoltare pentru toate mediile de dezvoltare integrate.

O biblioteca este o colecţie de rutine stocate într-un singur fişier (module, programe, texte etc.), rutine care sunt obţinute prin compilări sau asamblări separate. Fiecare set de instrucţiuni dintr-o biblioteca are un nume şi execută o anumită sarcină specifică.

 Rutina de bibliotecă este o procedură memorată într-o biblioteca a sistemului, putând fi apelată din programe scrise în limbaje de nivel înalt, de exemplu: funcţiile aritmetice standard, trigonometrice, grafice, ale programatorului.

Astfel de rutine simplifică munca şi împiedică multiplicarea efortului atunci când este nevoie să se execute de mai multe ori o aceeaşi sarcină. Programatorul poate identifica biblioteca programului (fişier care poartă un nume), apoi se poate referi la rutina dorită iar programul va îngloba în execuţie toate instrucţiunile pe care le conţine rutina prin simpla apelare a numelui acesteia.

Principalele avantaje pe care le prezintă un astfel de utilitar:
- siguranţa în lucru, oferită prin gestionarea automată a tuturor modificărilor asupra fişierelor pe care le conţine o bibliotecă;

- simplificarea activităţii de programare, prin apelarea din biblioteca a rutinei de care este nevoie;

- utilizare simplă, cu ajutorul unei linii de comanda, în mod conversaţional sau utilizând un fişier de răspunsuri;

- creşterea gradului de portabilitate.

Software suplimentar

Un mediu de dezvoltare integrat combină toţi paşii necesari creării unui program (ex.: editarea codului sursă, compilarea, depanarea, testarea, generarea de documentaţie) într-un singur soft, care, de regulă, oferă o interfaţă cu utilizatorul grafică, prietenoasă.

Mediile de dezvoltare integrate apelează compilatoare, sau interpretoare, care pot veni în acelaşi pachet cu mediul însuşi, sau pot fi instalate separat de către programator.

Interfeţe pentru acces la baze de date

Baza de date reprezintă o modalitate de stocare a unor informaţii (date) pe un suport extern, cu posibilitatea regăsirii acestora. Uzual, o bază de date este memorată într-unul sau mai multe fişiere. Modelul clasic de bază de date este cel relaţional, în care datele sunt memorate în tabele.

Crearea unei baze de date: se face cu aplicaţii specializate oferite de producătorul tipului respectiv de bază de date.

Accesul la o bază de date se face prin intermediul unui driver specific tipului respectiv de bază de date. Acesta este responsabil cu accesul efectiv la datele stocate, fiind legătura între aplicaţie şi baza de date.

- Exemplu: JDBC (Java Database Connectivity) este o interfaţă standard SQL de acces la baze de date. Cu alte cuvinte, nu este necesară scrierea un program pentru a accesa o bază de date Oracle, alt program pentru a accesa o bază de date Sybase. Este de ajuns scrierea un singur program folosind JDBC şi acesta va fi capabil să trimită secvenţe SQL bazei de date dorite. Bineînţeles, scriind codul sursa în Java, ne este asigurată portabilitatea programului.

Sugestii metodologice UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în: - laboratorul de informatică - sală de clasă dotată cu video-proiector CUM PREDĂM? Expunere Exemplificare Profesorul defineşte noţiuni legate de biblioteci de date şi apoi exemplifică o interfaţă pentru acces la bazele de date. Învăţare prin descoperire Practic: profesorul propune elevilor instalarea unui compilator. Ca materiale de evaluare se pot folosi: Probe orale şi practice

Tema 4. Limbaje de programare

Fişa suport 3 – Limbaje de programare

Program. Proiect. Pachete de programe. Categorii de limbaje de programare

• 
  algoritm: o metodă de soluţionare a unei clase de probleme, reprezentată de o succesiune finită de operaţii bine definite, numite instrucţiuni
  
• 
  program: soluţia unei probleme, din punct de vedere informatic, este dată printr-o mulţime de comenzi (instrucţiuni) explicite şi neambigue, exprimate într-un limbaj de programare. Aceasta mulţime de instrucţiuni prezentată conform anumitor reguli sintactice formează un program.
  
• 
  proiect: programe ale căror surse sunt împărţite în mai multe fişiere şi permite deschiderea unui proiect existent sau crearea unuia nou, închiderea proiectului curent, adăugarea unor fişiere la proiectul curent şi înlăturarea unor fişiere din componenta proiectului curent.
  
• 
  pachet de programe: un pachet conţine, în general, programul în forma sa binară plus informaţii despre locul în care va fi instalat pe sistem. În plus mai poate conţine informaţii despre alte pachete care trebuie instalate. Pentru a instala pachete, este nevoie de un manager de pachete. Acest program facilitează instalarea şi dezinstalarea pachetelor precum şi alte operaţii mult mai complexe care decurg din aceste acţiuni.
  
• 
  limbaje de programare: un limbaj artificial care prin exprimări simbolice descrie operaţiile de prelucrare automata a datelor, necesare pentru rezolvarea unei anumite probleme a utilizatorului.
  
• 
  categorii de limbaje de programare: limbajele de nivel înalt sunt de obicei procedurale şi neprocedurale sunt de nivel foarte înalt şi definesc scopul, fără a da detalii asupra modului în care acesta se atinge.
  

Categorii de limbaje de programare: Pascal, C++, Java

Sugestii metodologice UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în: - laboratorul de informatică - sală de clasă CUM PREDĂM? Metode: - Expunere - Comunicare - Conversaţie Profesorul discută cu elevii şi definesc noţiunile teoretice ale limbajelor de programare. Ca materiale de evaluare se pot folosi: Probe orale şi practice