Lista acronimelor şi abrevierilor

Reabilitarea infrastructurii sociale, inclusiv a locuinţelor sociale şi îmbunătăţirea serviciilor sociale
În anii ’70 şi ’80, pentru a satisface cererea mare pentru locuinţe, în majoritatea oraşelor s-au construit cartiere de locuinţe multi-familiale. Lipsa investiţiilor ulterioare a determinat un proces continuu de degradare a acestora, astfel încât în prezent se caracterizează printr-o stare avansată de uzură, inclusiv pierderi energetice mari, cu consecinţe negative asupra sănătăţii populaţiei. În acest sens, activităţile sprijinite vor fi în concordanţă cu acţiunile incluse în art. 47 al Regulamentului Comisiei Nr. 1828/2006.
Satisfacerea nevoilor sociale specifice revine sectorului public, fiind o atribuţie fundamentală a acestuia. Satisfacerea acestor nevoi s-a dovedit a fi o importantă sursă de creştere a gradului de ocupare şi a calităţii vieţii locuitorilor, precum şi un real sprijin în încercarea de a asigura egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei, prin oferirea de servicii care îi ajută să-şi satisfacă atât îndatoririle lor profesionale cât şi cerinţele familiale.

Activităţile sprijinite pentru îmbunătăţirea infrastructurii şi serviciilor sociale vor viza reabilitarea infrastructurii sociale (centre de îngrijire a copiilor, centre pentru bătrâni şi centre de asistenţă pentru persoanele cu deficienţe, centre pentru tineret, centre culturale şi comunitare, etc) şi achiziţionarea de echipamente necesare pentru creşterea siguranţei si prevenirea criminalităţii (sisteme de supraveghere etc.).

Sprijinirea investiţiilor în eficienţa energetică a clădirilor de locuit

Obiectivul acestui domeniu de intervenţie îl reprezintă crearea de locuri de muncă şi promovarea coeziunii sociale, prin sprijinirea îmbunătăţirii eficienţei energetice a clădirilor rezidenţiale din România, în conformitate cu obiectivele Strategii Europa 2020, ceea ce va conduce la rate de ocupare mai mari şi consum redus de energie.

Îmbunătăţirea eficienţei energetice a clădirilor este un obiectiv politic important la nivelul UE, având în vedere proporţia însemnată de energie consumată pentru încălzire. Acest lucru este important cu precădere în multe dintre ţările UE-12 şi de asemenea, în cazul României, care are un patrimoniu imobiliar construit la standarde scăzute în perioada comunistă, mai ales sub forma blocurilor de apartamente.
Clădirile rezidenţiale domină totalul clădirilor din România, reprezentând aproximativ 95,4% din totalul clădirilor. Clădirile rezidenţiale existente sunt, în general, vechi, peste jumătate din clădiri rezidenţiale fiind construite înainte de 1970. Aceste clădiri au proprietăţi termice slabe, având cerinţele medii pentru încălzire anuale cuprinse între 137-220 kWh/m2. Consumul de energie termică pentru încălzire şi apă caldă în gospodării reprezintă aproximativ 80% din consumul de energie al clădirilor. În medie, potenţialul de economisire a energiei în clădirile rezidenţiale este estimat la aproximativ 38%, ceea ce ar reprezenta economii de petrol de circa 600.000 de tone pe an. Totodată, trebuie menţionat că, spre deosebire de Europa de Vest, consumul specific de căldură şi apă caldă în clădirile din România este dublu, ceea ce conduce la o rată înaltă a emisiilor de poluare.
Cele mai multe locuinţe au fost trecute în proprietate privată începând cu anul 1995 (un proces care a început după 1989). La data de 31 decembrie 2009, în proprietatea statului mai erau doar 3,2% din locuinţe în mediul urban şi doar 1,2% în zonele rurale (comune). Proprietatea privată este de 97,7% la nivel naţional. Marea majoritate a locuinţelor noi în România sunt construite cu resurse private şi sunt în proprietate privată. Aproximativ 95% din patrimoniul de locuinţe din România este ocupat de proprietar, astfel încât majoritatea gospodăriilor acţionează simultan ca proprietari şi utilizatori.
Îmbunătăţirea eficienţei energetice în clădirile rezidenţiale contribuie la crearea şi menţinerea locurilor de muncă, cu efect asupra contracarării recesiunii economice, prin acordarea de sprijin direct şi imediat pentru industria de construcţii, precum şi industriile conexe extrem de afectate de criza economică. Este important de menţionat că, investiţiile în reabilitarea termică a clădirilor rezidenţiale conduc la creşterea numărului de locuri de muncă de 9 ori, în comparaţie cu investiţiile în capacitatea de generare de energie termică.
Investiţiile în eficienţa energetică în clădirile rezidenţiale vor contribui la reducerea sărăciei energetice (fuel poverty) în România, prin reducerea costurilor cu încălzirea ale populaţiei şi în special a celor cu venituri reduse ceea ce va ajuta la îmbunătăţirea puterii de cumpărare a categoriilor sociale defavorizate. Acest domeniu major de intervenţie va contribui la coeziunea socială, acordând o atenţie deosebită pentru grupurile cele mai vulnerabile ale populaţiei. Va fi stabilit un mecanism pentru a se asigura că toate categoriile de populaţie vor beneficia de implementarea acestor investiţii, în special pentru grupurile vulnerabile. De asemenea, ratele de co-finanţare vor fi stabilite în conformitate cu capacitatea şi disponibilitatea populaţiei pentru a co-finanţa astfel de investiţii.
Implementarea măsurilor de eficienţă energetică în clădiri rezidenţiale va duce la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei, prin reducerea costurilor cu încălzirea, a emisiilor de CO2 şi / sau utilizarea raţională a resurselor de energie, în conformitate cu Strategia Europa 2020.
Categoriile de operaţiuni şi activităţi eligibile din cadrul acestui domeniu sunt:
- măsuri de eficienţă energetică pentru anveloparea clădirilor

- măsuri de eficienţă energetică pentru părţile comune ale sistemului de încălzire şi a instalaţiilor interne de încălzire;

- măsuri de eficienţă energetică implementate în spaţiile de proprietate privată (spre exemplu: instalare repartitoare în apartamente, etc);