Liturghia crestina in biserica veche (pana la formarea Liturghiilor ortodoxe)

4. Raspândirea Liturghiilor Ortodoxe. Traduceri și limbile în care se săvârșesc

Adoptate de Biserica din C-pol, cele 2 Liturghii au primit o dezvoltare și o stralucire noua, prin elementele specific bizantine, care s-au adaugat în randuiala și ceremonialul lor. Bizantul și-a faurit propriul rit liturgic, ritul bizantin, pe care l-a pus sub autoritatea paternitații celor 2 Sf. Parinti. Frumusetea ritului si prestigiul Bisericii constantinopolitane (ridicata la rangul de patriarhat, in 381) au contribuit la raspândirea ritului in toate Bisericile Ortodoxe din regiunile care depindeau, politic și bisericesc de C-pol, sau care s-au creat și organizat prin misionari plecati din Bizant (Biserica bulgara și rusa). Aceasta raspandire s-a manifestat initial sub forma numeroaselor influente pe care Liturghiile mai vechi (cea siriana a Sf. Iacob și cea egipteana a Sf. Marcu) le-au primit din partea Liturghiilor bizantine, apoi prin traducerile partiale ale Liturghiilor bizantine în siriaca. Cu timpul, vechile Liturghii au fost inlocuite cu totul. Procesul a fost inlesnit de faptul ca Liturghiile noi nu reprezentau modificări fundamentale ale randuielilor Liturghiilor vechi aflate in uz, și, de aceea, au putut coexista multa vreme cu acestea. Raspandirea a mai fost inlesnita și de imprejurarile istorice favorabile. Antiohia și Siria, cucerite de arabi, ajunsesera iar in stapanirea bizantina, sub imparatului Nichifor Foca - sec. X (989). Începand cu dominatia Cruciaților (1084), timp de 2 veacuri patriarhii Antiohiei (alesi uneori dintre greci) au avut resedinta la C-pol (unul din ei a fost Teodor Balsamon IV, marele canonist la BO). Spre sfarsitul sec. XIII, patriarhii iși reiau sediul de la Antiohia, impunand aici definitiv ritul liturgic bizantin.

Manastirile din restul Ortodoxiei, cele ale Savaiților de langa Ierusalim sau Sf. Ecaterina din Muntele Sinai, erau mai toate grecesti ori locuite in mare parte de calugari greci, care oficiau Liturghia în limba lor, dupa ritul bizantin. Prestigiul manastirilor a facut ca ritul sa se raspandească și la bisericile din imprejurimi sau din raza lor de influenta. De asemenea, toate popoarele ortodoxe crestine, din initiativa sau sub patronajul Bizantului (bulgari, sarbi, rusi etc) sau cele din sfera de influenta politica, bisericească, culturala - directa sau indirecta - au primit si ele ritul liturgic bizantin.

Procesul de inlocuire a vechilor Liturghii se intensifica incepand cu sec. VIII și se incheie in sec. XIII. De atunci, Liturghiile bizantine au devenit Liturghiile intregii crestinatati ortodoxe. Întrucat domeniul de raspandire coincide cu teritoriul intregii Ortodoxii de azi, ele se mai numesc și Liturghii Ortodoxe.

D.p.d.v. al extensiunii geografice, ritul bizantin este cel mai raspanadit rit liturgic dupa cel roman (latin). Liturghiile bizantine sunt folosite in toate BO de azi si chiar la unitii rupti din ele, fiind traduse in limbile nationale folosite in Bisericile respective. Exista traduceri vechi ale Liturghiilor bizantine, în siriaca si armeana, care nu se mai intrebuinteaza.

Astazi, in afara de limba graca, folosita in Elada sau alte parti ale lumii (America), Liturghiile Ortodoxe se oficiaza in limba araba, care a inlocuit siriaca din sec. XVII la melchiti (ortodocsii din Egipt, Siria si Palestina) și in limba georgiana (Ivria sau Gruzia de azi), din sec. X-XI inainte. Odata cu crestinarea slavilor (sec. IX), Liturghiile bizantine au fost traduse in vechea slava (paleoslava sau slava bisericească), folosita inca in toate BO slave de azi: rusa, ucrainiana, bulgara, sarba, polona etc. Se manifesta tendinta traducerii Liturghiilor si in limbile vii neoslave ale popoarelor ortodoxe: rusii, cehii, boemii, polonezii etc.

În romaneste, Liturghiile Ortodoxe au fost traduse si tiparite înca din sec. XVI (in Ardeal), desi slava nu a fost inlocuita definitiv in slujbe decat spre sfarsitul sec. XVII și inceputul sec. XVIII. Paralel cu misiunile BO Ruse, Liturghiile bizantine au fost traduse in limbile si idiomurile mai multor popoare de sub domniatia imperiului rusesc (finlandeza, chineza, japoneza).

Exista numeroase traduceri ale Liturghiilor bizantine in latina si in mai toate limbile moderne (germ., fr. en. it. ru. sp. etc), facute initial pentru interese propagandiste sau stiintifice, apoi pentru uzul liturgic al comunitatii de apuseni de diverse limbi și nationalitati, care au devenit Ortodocsi.