Liturghia crestina in biserica veche (pana la formarea Liturghiilor ortodoxe)

3. Partea de la începutul Liturghiei catehumenilor (enarxa) și formarea ei:

Începutul Lit. cat. de odinioară (intrarea episcopului) corespunde azi cu vohodul mic (ieșirea cu Sf. Evanghelie). Toată enarxa (partea introductivă), formată din ritul închinării, binecuvântarea cu ectenia mare și Antifoanele, reprezintă un adaos posterior, cauzată de deplasarea Liturghiei (din cauza dispariției catehumenatului).

a) Adaosul acesta a luat naștere ca serviciu neliturgic, menit să umple timpul cât credincioșii așteptau sosirea episcopului și să încadreze într-o ceremonie solemnă intrarea acestuia în altar. Formarea începe din sec. 6, când a fost introdus în uz imnul „Unule-Născut” (atribuită împ. Justinian care l-ar fi alcătuit în scopul combaterii monofizitismului). S-a păstrat azi și în lit. sirienilor iacobiți.

b) Partea cea mai veche din enarxa Liturghiei e ectenia mare, cu care se deschide liturghia noastra. Figura odinioară la începutul lit. credincioșilor, înainte de prezentarea Darurilor. Așa o găsim în rânduiala Lit. clementine, descrisă în Constituțiile Apostolice, care ne dă și textul ei complet, foarte puțin diferit de cel de azi. După dispariția catehumenatului a fost transferată la începutul lit. catehumenilor.

c) În ordinea vechimii, apoi, sunt Psalmii numiți antifonici (Ps. 91, 92, 94) și cele trei Rugăciuni ale antifoanelor, pe care liturghisitorii le citesc azi în taină la începutul Lit. Rugăciunile anntifoanelor sunt atestate prima oară în sec. 8 în manuscrisul Barberini. Ei reprezintă unii din psalmii cântați odinioară de către credincioși, în așteptarea intrării episcopului și a începerii Lit. La început se cântau în întregime, apoi, cu timpul, au rămas doar câteva versete (la fel ca psalmii din Vecernie sau Utrenie).

Până în sec. XIV, psalmii antifonici se întrebuințau la toate sărbătorile; ei au rămas în uz numai la Liturghia din zilele de rând (în mănăstiri) și la sărbătorile Mântuitorului + Fecioarei. La Lit. din celelalte sărbători ei au fost înlocuiți cu pslamii tipici (Ps. 102, 145 și Fericirile) din slujba Obedniței – reprezintă deci o contopire a începutului Lit. cu începutul Obedniței.

Ca și psalmii antifonici, pslamii tipici se cântau odinioară în întregime, așa cum se citesc azi în rânduiala Obedniței, dar, cu vremea, numărul versetelor cântate s-a redus treptat.