Victor visinescu jurnalism contemporan
Yüklə 2,39 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- ÎN LOC DE INTRODUCERE DE LA TEXTUL DE ZIAR DACTILOGRAFIAT LA TEXTUL DE JURNALTASTAT FUGA DUPA “FETE MORGANE”
- DACTILOGRAFIERE VERSUS TASTARE
- DE LA ORIZONTUL “SCÂNTEII” ÎNTR-O BEZNA A GÂNDURILOR, LA ORIZONTUL CUVÂNTULUI LIBER BUIMAC
- ROMÂNUL E NASCUT JURNALIST”
- UNDA VERDE”, SPRE CE
- SI ACUM DESPRE CARTEA NOASTRA
- CAPITOLUL 1 MASS–MEDIA ÎN UNIVERSUL OPERATIONAL SIC (Stiintele Informarii si Comunicarii)
- MASS-MEDIA/MULTIMEDIA
|
VICTOR VISINESCU JURNALISM CONTEMPORAN - - Introducere în presa scrisa – FUNDATIA UNIVERSITARA HYPERION Editura Hyperion XXI -2001-
CUPRINS În loc de introducere De la textul de ziar dactilografiat, la textul de jurnal tastat........…………….....pg Cap. 1 – Mass-media în universul operational SIC (Stiintele Informarii si Comunicarii..........................................................................................…….... pg Cap. 2 – Din trecut spre prezent, în secvente referentiale...................................……..pg Cap. 3 – Cei trei J: Jurnalistica. Jurnalistii. (Produsele) Jurnalistice................………...pg Cap. 4 – Configuratia institutiilor/întreprinderilor de presa...............................………...pg Cap. 5 – Noul jurnalism în fata a patru provocari:
Cap. 6 – În loc de tehnici de redactare – despre stilul si limbajele presei în structuri narative moderne....................................................................................…...pg Cap. 7 – Publicul/spatiul public în filiera modelelor comunicarii Stimuli de influentare a opiniei publice. Comunicarea politica. Liderul politic/liderul de opinie. Propaganda si manipulare. ...................................................................…....pg Cap. 8 – Publicitatea în filiera mass-media. Comunicare de masa privilegiata........................................................…....pg Cap. 9 – Un deceniu de tranzitie româneasca libera. - Tranzitie duala: societala/mediatica. - Privire retrospectiva. Studiu de caz. - În perspectiva identitatii profesionale..............….....pg Cap. 10 – În loc de concluzii: Idei integratoare în vizualizare complementara. Anexe comentate. De ce?.....................................................................................................……....pg Bibliografie selectiva sistematizata........................................................…......pg ÎN LOC DE INTRODUCERE DE LA TEXTUL DE ZIAR DACTILOGRAFIAT LA TEXTUL DE JURNALTASTAT FUGA DUPA “FETE MORGANE” Când eram elev în clasele superioare, visam sa devin profesor de limba româna. Ca sa îmi dovedesc mie însumi aceasta chemare, îmi dadeam singur subiecte de teza acasa, le dezvoltam pe câteva pagini si apoi le corectam cu exigenta, confruntându-le cu manualele de literatura si cu regulile de gramatica. Dupa ce am reusit la facultatea de litere, visul meu de profesor se înfiripa an de an, odata cu o a doua pasiune la care nu ma gândisem pâna atunci, aceea de a scrie si de a publica poezii si articole de ziare. La orele de practica pedagogica din studentie m-a inspirat o poezie, din care reproduc doua strofe: “Visai sa pui absenti în clasa Si teze sa notezi visai. Ades scriai un text acasa Si însuti tu îl corectai. Întâi doreai, la corectura S-aduni greselile duium, Sa fii sever peste masura Sa nu dai nota orisicum” Dar tot pe bancile facultatii, odata cu fuga dupa catedra scolara si cu cea spre Olimpul poeziei, am mai fost ispitit de o treia “fata morgana”: scrisul la gazete. De la acesta din urma mi s-a tras caci publicând reportaje din viata studentilor, am fost solicitat, dupa licenta, la cel mai mare ziar al tarii din deceniile ‘50-’60 si am acceptat. Îmi tradasem astfel si idealul profesoratului, mostenit de la parinti si de mine si de fratii mei si ma iluzionasem cu poezia si cu ziaristica. Pe acest drum aveam sa ma opresc dupa vreo 6 ani deziluzionat. O sansa mi-a surâs totusi, am fost acceptat ca asistent chiar la facultatea pe care am absolvit- o. Din acel moment, idealul meu a oscilat între vocatia de catedra universitara filologica si jurnalistica si între cercetarile de profil, desprinse din cele doua pasiuni geamane, sub care mi-am asezat numele pe mai mult de zece lucrari editoriale. Acum a venit rândul unei noi semnaturi puse sub titlul Jurnalism contemporan. O semnatura târzie, dar deliberat amânata.
De ce amânata si de cât timp? Iata grava întrebare la care primul raspuns este o decizie: sa subsitui traditionalul “Cuvânt introductiv” nu cu “în loc de…”, cum se obisnuieste, ci cu sintagma “ De la textul de ziar dactilografiat, la textul de jurnal tastat”. Prin înlocuirea propozitiei “text de ziar dactilografiat” cu “text jurnalistic tastat” nu am semnalat o simpla schimbare de termeni traditionali cu termeni contemporani. O cu totul alta semnificatie m-a coplesit de vreo zece ani, de când prof esiunea mea duala, filologico- jurnalistica, mi- a închis într- o colivie a reflectiilor. Orizontul înspre josul privirii ma tintuia cu rutina desprinsa de la mosnegutul Johannes Gensfleisch zis Johann GUTENBERG (1400-1468), el care, dupa ce inventase tiparul, imprima la Strasbourg, cartea cartilor, “Biblia”. În aceeasi colivie a prizonieratului meu reflexiv, dar în susul privirii, eram tintuit de o noua constelatie, tot a tiparului, a noului tipar informatizat, însa care înlocuieste ziarul traditional cu jurnalul. Câte implicatii are însa aceasta înlocuire? Iata de ce am întârziat. DE LA ORIZONTUL “SCÂNTEII” ÎNTR-O BEZNA A GÂNDURILOR, LA ORIZONTUL CUVÂNTULUI LIBER BUIMAC Dupa caderea regimului totalitarist, o stare de nauceala amestecata cu euforie, de bâjbâiala si cosmetizare a cuprins presa româneasca, stratificata o jumatate de veac în structuri organigramice si functionale stereotipe, cu sabia cenzurii deasupra capului. Se nastea sau renastea, dupa 22 Decembrie ’89 un alt front publicistic, pe care profesorul si cercetatorul în fenomenele comunicarii internationale PETER GROSS, l-a numit COLOSUL CU PICIOARE DE LUT (Collegium Polirom. 1999). Aceasta prima sinteza consacrata mass-media din România “radiografiaza” peisajul publicistic românesc pe talgerele balantei doctrinale: autoritarism-comunism- liberalism- servici public. În opinia transanta a lui Peter Gross, întemeiata pe realitatile post-Decembriste, jurnalismul românesc a intrat în tranzitie, fata de presa democrata a Europei occidentale si transatlantica cu mai multe handicapuri: ü ü Inexistenta unei perceptii clare asupra valorilor care fundamenteaza discursul jurnalistic; ü ü Ineficienta în evaluarea demersurilor care stau la baza procesului de colectare si difuzare a informatiilor; ü ü Lipsa de respect fata de informatia verificabila, implicit lipsa de respect fata de audienta; ü ü Orgoliul unor jurnalisti care cred ca sunt mai degraba descoperitorii adevarului decât furnizorii lui în maniera corecta;
ü ü Sentimentul potrivit caruia jurnalistii sunt doar cei care faciliteaza conducerea, implicarea publicului, discursul, educatia si procesele democratice într-o si pentru o societate deschisa (cf. op. cit. p. 14 din prefata “O privire lucida asupra evolutiei presei în România post decembrista”, semnata Mihai Coman). “ROMÂNUL E NASCUT JURNALIST?” O fi sau nu o fi presa româna un “colos cu picioare de lut” cum a metaforizat -o Peter Gross, este riscant sa absolutizam prin “da” sau “nu”. La debutul noului secol 21, realitatile par a fi altele, perspectivele de asemenea. În rastimpul de reflectie al acestiu deceniu tranzitional, am avut impresia ca potentalitatea creatoare a românilor din toate generatiile, a scos la lumina, în locul cunoscutei sintagme “românul e nascut poet” o sinonima a acesteia, “românul e nascut jurnalist”. Aceasta pentru ca o sumara privire aruncata peste Indexul alfabetic al celor mai mult de 600 de publicatii catalogate la Registrul Comertului, la care se adauga aproape 140 de posturi de radio si 114 de televiziune, 4 agentii de presa, peste 30 de publicatii în limbile minoritatilor etnice, 76 de corespondenti locali, 24 de birouri mass-media acreditate la Bucuresti – contur incomplet statistic în 2001 – demonstraza amploarea fenomenului jurnalistic. Acesta a cuprins în retelele sale peste 12 mii de slujitori (dupa unele statistici), dublul cifrei (dupa alte calcule, care include în ele toate formele de “comunicatori”, cu sau fara atestat profesional). “Ploaia” de jurnalisti se înteteste an de an, cu fiecare promotie de absolventi ai facultatilor si scolilor jurnalistice, în numar de peste 13 (speram ca cifra nu este ghinionista), cu statut de acreditare, în curs de acreditare sau autorizate asaltate de mii de tineri. Cum au fost/cum sunt pregatiti acesti doritori ai mânuirii tastelor, microfonului sau camerei de luat vederi? Iata un al doilea motiv, extrem de serios, care a mentinut blocajul tacerii, în cautarea unui raspuns de tripla semnificatie: a) este jurnalismul contemporan înteles si ca stiinta si ca profesie? b) sunt pregatiti studentii dupa programe analitice (curriculare) conforme cu realitatile din redactii? c) procesul integrarii noilor generatii în straturile vechilor generatii decurge conform strategiilor redactionale ale începutului de mileniu III? Daca raspunsurile sunt afirmative, implicit valoarea actului jurnalistic este certa. “UNDA VERDE”, SPRE CE? Hotarându-ne sa încredintam tiparului aceasta cercetare la care “ne-am grabit încet”, ne-am hotarât sa dam “unda verde” unui demers caracterizator de relativa semnificatie. Aceasta pentru ca “unda verde” solicita judecati de valoare sub impulsurile catre SOCIETATEA CUCERITA DE COMUNICARE (Bernard Miège (Collegium Polirom, 2001). Într-o asemenea societate, mass-media trebuie sa i se coreleze prin structuri, functii si efecte corespunzatoare conceptului de consum cultural global. De la izvoditorul tiparului mai sus numit pâna la explozia informatiei vehiculate prin CD-ROM, jurnalistica si jurnalistii au înteles (sau trebuie sa înteleaga) ca a-si afisa/mentine blazonul de “putere în stat” (unii considerând-o chiar o putere fara contra-puteri), trebuie sa constientizeze ca un simplu disc de plastic poate cuprinde în fibrele lui textul Enciclopediei Britanice, având o putere de stocare de 600 de megabiti sau, într- o echivalare accesibila, aproape 600 de milioane de caractere. Ce semnifica acest fapt? Miraculosul CD-ROM opune jurnalismului nascut pe tastele calculatorului, ziarismul dactilografiat pe orice marca “Olivetti”, de pilda, împunând celor care navalesc spre amfiteatrele “istoricilor clipei” sau practicantilor, o pregatire profesionala de cultura generala si de specialitate solida, prin studierea, în spirala, a noilor structuri mediatice, prin învatarea “citirii” dar si “scrierii” în spirit mass-media modern. Asupra acestor exigente obligatorii atrag atentia sociologii (cf. J. L. Aranguren, “Sociologie de l’inform ation”, Paris, Hachwette), nefiind permis nici unui aspirant la scrisul jurnalistic sa conteze doar pe “harul” divin înascut sau pe o bruma de deprinderi ucenicite “la locul de munca”. Din nefericire, mai sunt tineri atrasi de mirajul jurnalismului sau al diplomei universitare, care ignora urcusul abrupt spre cunoasterea, însusirea si instrumentarea noilor medii de comunicare, confundate, cel mai des, cu placerea de a viziona emisiuni preferate pe micul ecran. Acestia uita/nu stiu ca faxul sau sistemele e-mail/v-mail sterg diferentele de fus orar, fac anacronice normele de comunicare, aduc în prim- planul comunicarii “autostrazile informatiei” prin teledistributie, programe de satelit sau videografie. A te misca aidoma unei puteri în stat într-o/spre o lume puternica, lumea lui Alvin Toffler (“Powershift – Puterea în miscare) înseamna a accepta ca poti intra sub titulatura de “Jurnalist universal”, apartinând lui David Randall, autorul cartii cu acest titlu, un oportun ghid practic pentru presa scrisa (Collegium Polirom, 1998).
De ce Jurnalism contemporan si nu Jurnalismul contemporan? Propunându-ne sa ne ocupam doar de o sectiune a jurnalismului pe ansamblul sau si anume jurnalismul scris (tiparit), avertizam, de la început ca demersul nostru, în toate compartimentele sale, teoretice si aplicative, se sprijina pe o cercetare de aproximativ zece ani, dublata de activitatea didactica de profil jurnalistic. În plan teoretic, am prospectat lucrari de specialitate din autori straini si români, ale caror opinii referitoare la presa tiparita au fost sintetizate în lumina unor criterii stiintifice si metodologice, care sa ofere cartii de fata o plurivalenta functionala: si ca îndrumar didactic, de initiere si de deschidere spre studii aprofundate jurnalistice si ca ghid teoretic si practic pentru jurnalistii din presa scrisa, care cunosc mai putin sau, uneori deloc reliefurile definitorii ale jurnalismului modern sau contemporan. Am putea adauga înca o utilitate a lucrarii noastre, aceea care are în vedere publicul cititor de ziare, interesat nu numai în planul informatiei cotidiene ci si în acela al modului în care este cautata, gasita, selectata si procesata, apta sa comunice mesaje de interes micro si macro social. Fara îndoiala însa ca, o data ce ne-am precizat obiectul cercetarii si tinta pe care o dorim s-o atingem, mai trebuie mentionat ca o suma de trasaturi de continut, în primul rând, dar si de tehnici care pun în valoare acelasi continut, sunt asemanatoare în plan tematic si diferite în plan publicistic, atunci când evaluam jurnalismul global: al presei tiparite, radiofonice si mai cu seama, televizate. Din acest punct de vedere, capitolele (subcapitolele) lucrarii noastre cuprind teme si valorificari ale acestora într-o viziune analogica teoretica si aplicativa. Conceput si ca instrument didactic si ca ghid de orientare generala în jurnalismul de astazi, demersul nostru pune în lumina fizionomia jurnalismului specific, tarilor democrate, jurnalism bazat pe doctrina liberala si a serviciului public cu disocierile de rigoare pe care le-a impus presei românesti perioada de tranzitie de la totalitarism la democratia statului de drept. Într- un atare cadru presa îsi dezvaluie si virtuti si servituti si functii si disfunctii pe drumul cristalizarii unei identitati profesionale benefice. Credem ca prin modul în care a fost structurata si elaborata cartea noastra îsi va dovedi utilitatea si oportunitatea în lumea jurnalistica de astazi si în rândurile publicului larg conectat zi de zi la lectura presei. CAPITOLUL 1 MASS–MEDIA ÎN UNIVERSUL OPERATIONAL SIC (Stiintele Informarii si Comunicarii) Ø Ø Mass-media; Ø Ø Multimedia; Ø Ø Teoria celor trei “M”; Ø Ø Disocieri necesare: societate de masa – comunicare de masa – mass media; Ø Ø Mesajul; Ø Ø Codul; Ø Ø Emitatorul; Ø Ø Receptorul; Ø Ø Codul de semnificatii; Ø Ø A informa – informatie – informare; Ø Ø Eveniment; Ø Ø Efecte; Ø Ø Audienta; Ø Ø Publicul; Ø Ø Comunicare; Ø Ø Tipologia comunicarii; Ø Ø Modele în comunicarea mediatica; Ø Ø Teorii ale comunicarii; Ø Ø Câmpuri aplicative; Ø Ø Cultura comunicationala: functii ale comunicarii; Ø Ø Tipologia functiilor/disfunctiilor comunicarii. Presupunem ca ati reusit la concursul de admitere în jurnalism; sau ca ati absolvit alte studii liceale/universitare dar nu de profil jurnalistic, având sansa sa fiti angajat la o redactie; sau ca practicati jurnalismul de mai multa vreme, dar în criza de timp pentru lectura bibliografica de specialitate ati ramas în urma cu însusirea vocabularului neologic modern; sa mai presupunem, de asemenea, ca nu va aflati în nici una din cele trei ipostaze dar sunteti un cititor pasionat al ziarelor sau un ascultator/telespectator constant al audiovizualului si aveti unele dif icultati în descifrarea mesajelor datorita unor termeni/sintagme pe care nu le cunoasteti. Prima parte a cartii noastre tocmai acest scop urmareste: sa va prezinte în sinteza terminologia mass-media vehiculata în redactii, tradusa din literatura de specialitate straina sau adaptata în româneste, fara de care procesul jurnalistic modern nu este de conceput. În tarile democrate avansate din Europa sau din Statele Unite ale Americii, ca dealtminteri în oricare alte tari de pe mapamond, conectate la cuceririle tehnologiilor de vârf ale comunicarii prin massmedia, jurnalistii nu isi pot desfasura activitatea daca nu poseda cunostinte, deprinderi si tehnici specifice jurnalismului în latura sa de stiinta. Iata pentru ce am gasit ca este deosebit de util ca înainte de a admira un ziar din toate punctele de vedere, ale rubricilor, imaginilor, fotografiilor, culorilor sau ale altor ingeniozitati de design, dublate de mesaje care sa satisfaca orizontul de asteptari al audientei, practicantul în presa, viitorul lui confrate sau pur si simplu cititorul care exclama “minunat ziar”, sa stie ca respectivul ziar emana de la o judicioasa agenda setting, ca temele sunt tratate în unghiuri de
deschidem usa unei redactii sau a unui amfiteatru studentesc pe care este fixata inscriptia SIC. Ce reprezinta abrevierea SIC?
Un al doilea raspuns caracterizator al SIC, convergent în principiu, concretizat la nivelul metaforei “multe râuri se varsa în SIC”, ni-l furnizeaza ARMAND MATTELART si MICHELE MATTELART: “Aflate la raspântia mai multor discipline, procesele de comunicare au trezit interesul unor stiinte atât de diferite ca filozofia, istoria, geografia, psihologia, etnologia, economia, stiintele politice, biologia, cibernetica sau stiintele cognitive. În decursul construirii lui, acest domeniu special al stiintelor sociale a fost mereu obsedat, de altminteri, de problema propriei legitimitati stiintifice, ceea ce l-a determinat sa studieze modelele de stiintificitate si sa adopte scheme din stiintele naturii, adaptate prin intermediul unor analogii”. (cf. istoria teoriilor comunicarii, traducere de Ioan Pânzaru, Polirom 2001, p. 5). DE RETINUT: Specialistii în stiintele comunicarii sus-mentionati avertizeaza asupra dificultatilor care stau în calea const ituirii unei discipline proprii a proceselor comunicarii, stiinta care îsi cauta, prin analogie, modelele, principiile, definitiile, paradigmele în cele peste 10 discipline citate. De aici decurge mobilitatea judecatilor de valoare, subiectivismul/controversele, imposibilitatea chiar de a gasi multe puncte comune în teoria presei si a audiovizualului. În ciuda multor demersuri la nivel de analiza macro si micro a istoriei mijloacelor de comunicare si a teoriei comunicarii, care nu concorda decât în putine situatii contextuale, este cert ca jurnalismul institutionalizat, formativ si jurnalismul prezent nu pot sa-si defineasca obiectivele în planul pregatirii academice si în acela al productiei mass-media daca nu isi raporteaza reperele de studiu si de practica redactionala la solicitarile exprese ale contemporaneitatii: a) a) PLURALISMUL SENSURILOR COMUNICARII b) b) TEHNOLOGIZAREA PROCESELOR COMUNICARII c) c) DESCHIDEREA INFORMATIONALA/ÎNCHIDEREA COMUNICATIONALA d) d) GLOBALIZAREA MEDIATICA DIN PERSPECTIVA INDUSTRIILOR CULTURALE e) e) SPATIUL PUBLIC ÎN UNGHIUL DE INCIDENTA AL FUNCTIILOR SI EFECTELOR MASS-MEDIA f) f) STATUTUL JURNALISTULUI NATIONAL/UNIVERSAL g) g) INSTITUTIILE/ÎNTREPRINDERILE DE PRESA RADIOGRAFIATE STRUCTURAL h) h) MASS-MEDIA ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANA: A CÂTA PUTERE ÎN STAT? i) i) DIMENSIUNI SOCIO-POLITICE-ECONOMICE ÎN TIPOLOGIA MESAJELOR PRESEI j) j) MASS-MEDIA SAU MEDIUL INVIZIBIL ÎN MILENIUL III Am enuntat principalele contururi ale universului mediat ic contemporan care îsi gasesc tratarea în câteva sute de lucrari straine, în câteva zeci de cercetari ale autorilor români, fie traduceri, fie sinteze personale, la care noi am apelat în alcatuirea acestei carti, ghid-manual-sinteza, pentru care ne exprim am recunostinta tuturor celor ce ne-au orientat, neomitând nici un moment sa-i citam atât în context cât si în alte multe împrejurari legate de structura lucrarii noastre. Sa patrundem acum, pas cu pas, paragraf cu paragraf, în interioritatea compartimentelor SIC, oprindu-ne, daca putem sa ne exprimam printr- o formula uzata, la alfabetul terminologic/sintagmatic de referinta punte de accesare treptata a urmatoarelor parti ale lucrarii. MASS-MEDIA/MULTIMEDIA Multele posibile definitii care se pot da jurnalismului se sprijina pe modelul liniar al comunicarii, conturat, înca din 1948, de HAROLD D. LASSWELL: CINE? (emitatorul) – CE ZICE? (mesajul) – CUM? (canalul) - CUI? (receptorul) - CU
Cu exceptia celui de al treilea element al modelului, CUM? care se raporteaza la mijlocul de comunicare însusi (presa scrisa, radio, televiziune, având calitatea de canal de transmitere a mesajului), se poate lesne observa ca jurnalistica reprezinta o activitate asumata de jurnalisti al carei scop consta în a aduce la cunostinta publicului-receptor aspecte ale vietii de toate zilele, filtrate, procesate si difuzate la nivele de interes diferentiate si în modalitati publicistice diverse. O asemenea activitate a dobândit extindere în interiorul prea cunoscutei sintagme internationalizate, MASS-MEDIA, sau în “desfasurare” mijloace de comunicare de/în masa, prin acestea întelegându-se suporturi tehnice care servesc la transmiterea mesajelor catre o audienta necunoscuta. Grosso modo, mass-media a fost grupata în trei categorii: 1. 1. Mijloace tiparite (carti, ziare, reviste, afise, imprimate diverse); 2. 2. Mijloace bazate pe film (fotografie, cinematografie); 3. 3. Mijloace electronice (radio, televiziune, telefon, videocasetofon, videotex, fax, calculator, CD-ROM etc.). Dupa cum se observa, sintagma mass-media desemneaza orice mijloc de comunicare în masa, comunicare care nu este posibila fara un intermediar, autor de mesaj catre receptori. Suportul mediatic este fie emitatorul mesajului, fie canalul de transmitere a mesajului. Introducerea calculatorului în activitatea de presa a îmbogatit "media" clasice cu o adevarata industrie a casetelor audio si video, telematica, teletextul, posta electronica, iar ca o încununare a acestor binefaceri ale “Galaxiei Marconi”, INTERNETUL. Evident, noile "media" au impus fenomenul denumit MULTIMEDIA, caruia i se asociaza astazi comunicarea informatiei de cea mai larga accesibilitate, "salt tehnologic asemanator aparitiei televiziunii în culori sau cinematografului sonor, un eveniment cotat ca de aceeasi importanta cu inventarea tiparului de catre Gutenberg". (Cf. Ion Smeureanu, Georgeta Drula, Multimedia,1997 p.11). Aceasta revolutie digitala a fost precedata de alte doua descoperiri ale anilor `80, care au semnificat transformarea semnalului analog - sunet, voce, imagine, text - în semnal digital înteles de calculator. În consecinta, volumul de date a crescut în mod impresionant, impunînd compresia informatiilor. Multimedia se afla la intersectia a trei tronsoane comunicationale: a) a) Informatica; b) b) Telecomunicatiile; c)c) Audiovizualul; Fara sa insistam în acest loc asupra conexiunilor directe între multimedia si mediile de informare jurnalistice, vom retine ideea ca noul fenomen digital îsi demonstreaza utilitatea atât pentru profesionistii în domeniu cât si pentru toate categoriile de public, care se pot implica într-o suita de aplicatii configurate în arhitecturi "on-line"/"off- line". Având specificul aplicatiilor de ordin profesional, personal, local, telematic, interactiv/non-interactiv etc., aceste modalitati rapide, usoare si larg cuprinzatoare ale universului informational cotidian reprezinta beneficii certe ale omului modern, interesat sa fie la curent cu tot ce îl înconjoara ca individ, grup social sau colectivitate, de la interesele lumii de afaceri, la cele ale industriei sau comertului, de la serviciile publice sau publicitare la cele educationale, de la cele artistice/educationale la cele divertismentale (video-on-demand).
Yüklə 2,39 Mb. Dostları ilə paylaş:
|