CINE L-A PRECEDAT PE GUTENBERG
Numite “cronici” (în Babilon si Egipt), “efemeride” (la greci), “buletine” (Ti Bao, la chinezi), Analele pontifilor” sau “Acta
Diurna” (la romani), primele începuturi ale comunicarii scrise au fost continuate în Evul Mediu cu activitatile “nuvelistilor”,
raspânditori de noutati, “novellanti” (în Italia) si “nouvellistes” (în Franta). Acestia erau organizati în birouri de redactare si
de copiere a stirilor cotidiene, difuzate sub forma unor foi volante, în fapt prime gazete-manuscris. Ele se numeau
“Novelle a mano” (Italia), “Nouvelles à main” (Franta), “News-letters” (Anglia), “Relationi” (Germania), “Kurantî” (Rusia).
Gazetele-manuscris din secolele XVI -XVII si foile ocazionale, unele imprimate în tipografii (“Occasionels” – Franta,
“Zeitungen” – Germania, “Avvisi” – Italia sau “Newsbooks” – Anglia), atunci când difuzau stiri care lezau autoritatile statale
au avut de înfruntat cenzura, iar unii gazetari s-au expus la condamnarea suprema (Nicolo Franco, ucis prin
spânzuratoare din ordin papal pentru comentarii critice la adresa desfrâului familiei Farnese).
TULBURATOAREA INVENTIE A LUI GUTENBERG–TIPARUL, 1438
Un precursor al lui Gutenberg, LAURENS JANSZOON COSTER (Olanda), a folosit caractere mobile de lemn, pentru
a imprima, la 1420, gramatici latine elementare, numite “Donats”. Dupa aproape un deceniu, compune o opera religioasa
“le miroir de notre salut”, folosind caractere matalice. În 1445, la Mayence, Johann Gutenberg îsi începe osteneala de
tipograf, mai întîi singur, apoi din 1452 asociat cu gravorul PETER SCHOEFFER, realizând împreuna, pentru Papa
Nicolas V, o scrisoare “de indulgenta” compusa cu litere latine. Sustinuti de JOHANN FAUST cei doi pun în lucru tiparirea
BIBLIEI, cu caractere latine, opera în 46 de linii, finalizata în 1460.
Însemnatatea descoperirii tiparului este relevata de MARSHALL McLUHAN, în câteva reliefuri peste care nu putem
trece:
Ø Ø Inventarea tipografiei a confirmat si a extins noua accentuare a vizualului, proprie cunoasterii aplicate,
furnizând prima marfa uniform repetabila, prima banda rulanta si prima productie de masa.
Ø Ø O data cu Gutenberg, Europa intra în faza tehnologica a progresului, faza în care schimbarea însasi devine
norma arhetipala a vietii sociale.
Ø Ø Tipografia a tins sa transforme limbajul într-un bun de consum transportabil.
Ø Ø Ruptura provocata de tipar între spirit si inima este trauma de care sufera Europa de la Machiavelli pâna în
ziua de azi.
Ø Ø Tipografia a extins caracteristicile asupra reglementarii si fixarii limbajelor.
Ø Ø Tiparul a creat uniformitatea nationala si centralismul guvernamental, dar totodata si individualismul si
opozitia fata de guvern ca atare.
Ø Ø Tiparul a frânt vocile tacerii.
(cf. Galaxia Gutenberg. Omul si era tiparului, 1975, Bucuresti. Editura Politica, Trad. din lb. engleza de L. si P. Navodaru,
p. 23 si urm.).
DUPA GUTENBERG: ALMANAHURI. PERIODICE
Sub impulsurile revolutiilor industriale din Anglia, Franta si Germania, s-au perfectionat tehnologiile de imprimare, o
data cu producerea hârtiei si cernelii tipografice la scara ampla. Prin organizarea serviciilor de posta – mesageri, bresle
mestesugaresti si companii comerciale – s-a creat un cadru propice aparitiei almanahurilor si periodicelor, primele
calendare fiind tiparite la Mainz.
Calendaristic si geografic, istoricii presei au retinut urmatoarele titluri de periodice mai importante: “Nieuwe
Antwersche Tijdinghe” (Anvers,1605); “Relation” (Strasbourg, 1609); “The Weekly News” (Londra, 1622); “La Gazette”
(Franta, 1631); “I succesi del Mondo” (Torino, 1645). În alte mari orase, Roma, Madrid, Petersburg, Viena îsi facusera
aparitia între 1650- 1700 diferite gazete care cuprindeau stiri colectate din alte tari, sub un sever control al autoritatilor. În
1771 se consemneaza ca la Timisoara se tiparise pubicatia “Temesvarer Nachrichten”.
O PUBLICATIE–FANION: “LA GAZETTE”
O scurta fisa biografica a unei publicatii-fanion se impune macar sub aspectul profilului. Am ales “La Gazette”, al carei
initiator, medicul THEOPHRASTE RENAUDOT (1586-1653) a fost numit “ parintele ziaristilor francezi si unul al presei
mondiale”. Dupa mai multe proiecte si încercari, Th. Renaudot deschidea la Paris, pe strada Calandre, un Birou de
adrese si intermediari, “Au Grand Coq”, urmat de aparitia foii volante “Feuille du Bureau d’adresse”, demersuri care îsi
defineau finalitatea: publicitate, intermediari cereri-oferte. De aici pâna la constituirea unui cerc de intelectuali, în jurul
Biroului “La Marele Cocos” a fost doar un pas, facut în noaptea de 29/30 mai 1631, când a aparut primul numar din “La
Gazette”.
În PREFATA, publicul era anuntat:
“Bucurati- va deci, dupa voie, de aceasta libertate franceza si fiecare sa poata zice cu îndrazneala ca el ar fi scos asta
si ar fi schimbat pe cealalta, ca ar fi putut - of ace si mai bine, eu sunt de acord. Într-un singur domeniu nu voi ceda în fata
nimanui, în cautarea adevarului, pentru care totusi nu ma constitui garant, fiind greu ca între cinci sute de stiri scrise cu
iuteala si în stari de spirit diferite, sa nu scape corespondentilor nostri vreuna corectata de parintele ei, Timpul”. (apud
Constantin Antip, Contributii la istoria presei românesti, 1964, Uniunea Ziaristilor, p. 21).
Profilul publicatiei s- a pastrat într-o stampa de epoca, o sugestiva alegorie care ne înfatiseaza incinta unui tribunal.
Personajul, “La Gazette”, apare într-o rochie alba pe care sunt brodate perechi de urechi, ochi si limbi omenesti. Acestei
imagini i se alatura reprezentarile “Adevarului nud”, în fata, urmat de “Minciuna, în spate. La o masa anume, pe postul de
“grefier”, însusi Theophraste Renaudot, care-si plimba privirea de colo-colo, în cautarea adevarului. Gravura este
înconjurata de catrene cu înteles simbolic, precum:
“Mii de popoare diferite vorbesc despre meritele mele; eu colind peste tot în acest univers; sceptrul meu face sa
domneasca proza si versurile; si pentru tronul meu pamântul este prea mic”.
PRIMELE COTIDIENE–PRIMA LOR ÎNDATORIRE
“Prima datorie a presei este sa obtina
cele mai noi si mai curente informatii
despre evenimentele vremii si,
dezvaluindu-le deîndata, sa le
împartaseasca întregii natiuni”.
(David Randall, 1998, Jurnalistul
universal, p. 15)
La mijlocul secolului al XVII-lea, prin stradaniile tipografului TIMOTHEUS RITSCH, aparea la Leipzig cotidianul
“Einkommende Zeitung”, considerat primul ziar, tiparit de 6 ori pe saptamâna. Era datat 1 iulie 1650. Dupa un interval
incert în consemnari istoriografice, la 11 martie 1702 londonezii tineau în mâini ziarul “Daily Courant”, din al carui
Avertisment aflau: “Acest <> va aparea zilnic, fiind conceput sa reproduca toate stirile imediat dupa sosirea
lor pe calea postei”. Fara sa înregistram titlurile relativ numeroase ale publicatiilor din secolul al XVIII- lea, amintim pe cele
mai importante: 1777 – “Le Journal de Paris”, urmat la un an de “Journal General de France”; 1784 – în America,
“Pennsylvania Pocket”; Revolutia Franceza de la 1789 prilejuise ivirea unei mici constelatii jurnalistice, în frunte cu “Les
Etats Generaux”, din al carui prospect redam: “Constitutie, Patrie, Libertate, Adevar – iata idolii nostri”, ziar scos la 4 mai
1789 de Mirabeau.
Secolul al XVIII-lea este puternic infuzat de dezvoltarea presei cotidiene, întâietatea detinând-o , în opinia lui Jean-
Nöel Jeanneney, Anglia. Analizând în ansamblu acest secol, pus în relatie directa cu dezvoltarea Luminilor si spiritului
filozofic, Jeanneney opiniaza ca presa britanica îsi câstigase prin lupta spatiul vital de care avea nevoie, devenise un
model din punct de vedere “moral, politic, economic” pentru toti aceia care, “în Europa se vor lupta pentru a dobândi
încetul cu încetul aceleasi avantaje” (op. cit., p. 33). Sunt citati jurnalistii Richard Steele si Joseph Addison, initiatorii
publicatiilor “Tatler” (“Flecarul”) si “Spectator”, în 1709 si respectiv 1711, cu un tiraj de 3.000 de exemplare, pentru acea
vreme socotit “exceptional”, apoi Daniel Dafoe (autorul lui Robinson Crusoe) si Jonathan Swift (autorul Calatoriile lui
Guliver) care au propulsat presa britanica, mai ales prin ziarul “Examiner”. Ne oprim aici cu exemplficarile, notând doar ca
în 1712 în Londra se tipareau 10 ziare care însumau 44.000 exemplare tiraj zilnic, o cifra considerabila, care nu are
echivalent nicaieri în alta parte”, conchide Jean-Nöel Jeanneney (op. cit., p. 42).
Pentru Europa occidentala, “epoca de aur” a presei scrise cuprinde perioada de la “începutul anilor 1870 pâna la
primul razboi mondial” (idem, p. 101), perioada care se defineste prin :
- - liberatea presei câstigata pretutindeni si repusa în discutie în anii 1920, 1930 de catre dictaturile germane,
italiene, bolsevice;
- - progresele tehnologice (dispozitive mecanice, linotipuri, transmisia cliseelor prin fir electric, inventarea
belinografului etc.);
- - extinderea pietii de stiri, marcata de înfiintarea agentiilor de presa, prin “stramosul“ acestora Charles Havas
(1853), agentie devenita “France Press”, urmata în Germania, de agentia “Wolff”, în Anglia de cea a lui Julius Reuter, în
1849 la Berlin si 1851 la Londra, dupa exemplul carora, în 1848 se ivise si “Associated Press” în Statele Unite.
Se întelege ca în putinele rânduri de mai sus abia am sugerat o imagine partiala a istoriei mijloacelor de comunicare
în lume pâna spre pragul declansarii competitivitatii cu presa electronica.
PE PRIMELE TREPTE ROMÂNESTI
Premergatorii presei române de astazi, în acceptia ei globala de fenomen complex mass-media, nu-si imaginau,
desigur, ca peste mai mult de un secol si jumatate manuscrisele lor, rareori în româna si adeseori în latina si slavona, sau
în alte limbi care napadisera “Mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim”, vor deveni mesaje ale unor medii autonome
(casete audio, video), medii de difuzare (relee, cablu, sateliti), medii de comunicare (dialogul la distanta prin telefon, Email,
Internet). Nu stiau acestea pentru ca nu aveau, cum avem noi astazi, sofisticate tehnici de redactare, difuzare sau
transmisie a mesajelor mass-media, nu aveau ghiduri, dictionare, sinteze, cercetari ale noii teorii a presei, din care sa afle
ca un produs jurnalistic este “o marfa sau un serviciu vândut unor consumatori potentiali” (Denis McQuail, Mass
Communication Theory, London; 1987, p. 220), ca jurnalele, radioul sau televiziunea se vor numi “medii” în varii acceptii,
functionalitati si derutante ispite pentru un raspuns la întrebarea întrebarilor: tiparul sau unda radiofonica? Tiparul sau
micul ecran? (Francis Balle, Media et Société, Paris Ed. Montcrestien 1990, p. 50).
Multe alte minuni ale comunicarii nu-si vor fi putut imagina primii nostrii reporteri, strabatatori ai Siberiei cu sania
(Nicolae Milescu-Spataru), parcurgatori ai drumurilor europene cu postalionul (Dinicu Golescu), urmati de generatii cu
duhul scrisului la gazete, care s-au zbatut, întâi si întâi sa poata sa astearna sentimentele în limba maicii, a tarii atât de
ne-tara în despartiturile ei de veacuri.
În cartea noastra, catre “istoricii clipei”, ne vom opri, cu recunostinta, la toti aceia care n-au avut parte de culegerea
textelor lor pe mas ini rotative sau de tehnoredactare pe calculatoare, care n-au anticipat ca de la comunicarea prin
telegraful cu sau fara fir se va ajunge la transmisiile prin satelit, ca de la mesajele imprimate pe placi de patefon se va
trece la undele hertiene sau la laser-disc, ca de la limbajele non-verbale se va ajunge la antena parabolica a Satului
Global…
Sa iesim, prin urmare, noi cei de azi, din lumea mass-media în pragul milienului trei si sa ne întoarcem cu evlavie la
truditorii care i-au pus temeliile, care i-au recuperat, în sol românesc, distante tehnologice, profesionale si vizionare prin
care se legitimeaza presa de autentica vocatie.
UN AN MEMORABIL: 1731
“1731. Au început a face tipografie
PETCU SOANUL, dascalul, lucru care
el nu vazuse nicaieri si au tiparit niste
calendare”, marturiseste Radu Tempea.
(Istoria besericei Scheilor Brasovului,
Brasov, 1899).
Emotionanta marturie a lui Radu Tempea ne-a fost furnizata de o lucrare de anvergura si de tinuta stiintifica
exceptionala, semnata de Georgeta Raduica si Nicolin Raduica: Dictionarul presei românesti, 1995, Editura Stiintifica.
Prin osârdia lor nobila si încarcata de semnificatii, sotii Raduica, distinsi profesori, cercetatori si împatimati cautatori de
valori de minte si de suflet, refixeaza în istoria presei reperele de vârsta, de continut si de generatii, în teritoriu românesc
si în provincii românesti sub ocupatie straina.
Astfel CALENDARUL dintâi, de la 1731, tiparit cu o suta de ani înaintea “Curierului românesc” al lui I. H. Radulescu si
“Albinei Românesti”, a lui Gh. Asachi, ambele în 1829, considerate momentul de ctitorie, confera presei o vârsta de doua
veacuri si jumatate.
În cele peste 550 de pagini, cuprinzând 7500 de publicatii pe rastimpul 1731-1918, Dictionarul presei românesti
repertorizeaza aproximativ 8.000 de titluri scoase de românii de pretutindeni, unii din provinciile de sub stapânire straina,
altii emigranti în exil, alaturi de confrati apartinând minoritatilor etnice din vechile granite ale statului Român sau din
România Mare de dupa Decembrie 1918.
Adaugam înca un fapt de lauda: Dictionarul presei românesti confirma, pentru prima oara, calendarele si almanahurile
ca organe de presa cu îndelungata traditie, circa o mie de publicatii, a caror descriere deschide noi perspective cercetarii
de presa, completeaza lacunele din bibliografiile de profil anterioare, clarifica interpretari confuze sau eronate din unele
sinteze si istorii literare.
CALENDARELE NECUNOSCUTE
Componenta a presei românesti, calendarele au constituit în lungul timpului o inepuizabila sursa de lectura instructiva,
placuta tuturor vârstelor, dat fiind faptul ca în paginile lor au fost tiparite teme dintre cele mai diverse, de obicei tratate de
ziaristi-scriitori, carturari, astrologi, medici, prelati.
Cel dintâi Calendar, consemnat la 1731 de cronicarul ecleziastic transilvanean, protopopul Radu Tempea, fixeaza
începuturile presei românesti. El a fost elaborat de dascalul Petcu Soanul, în tipografia proprie din Scheii Brasovului, cu
caractere chirilice si a circulat si în variante manuscrise românesti si grecesti. Continutul acestui Calendar cuprindea
informatii astrologice, cronologice, îndrumari practice.
Dupa exemplul acestuia, la începutul secolului al XIX-lea apar la Bucuresti si în alte orase publicatii cu acelasi titlu,
Calendar, mult timp imprimate cu litere chirilice. Ele relatau evenimente de pe parcursul anului respectiv, cum indica si
titlul Calendar pe anul…Premergatori ai presei (Zaharia Carcalechi) sau ctitori (I. H. Radulescu, Gh. Asachi, G. Baritiu, M.
Kogalniceanu) îsi leaga numele de calendare independente sau calendare-supliment, unele fiind imprimate sub antetul
ziarelor (revistelor) care au marcat geneza presei, “Curierul românesc”, “Albina româneasca”, ziarul “Românul”.
Zecile de calendare se tipareau atât în tinuturile românesti propriu-zise cât si în orase sub ocupatie: la Buda, în
Craiasa Tipografie a Universitatii Unguresti din Pesta; la Cernauti (cel mai vechi calendar din Bucovina, în 1814); la Viena
(1794, calendar alcatuit de Paul Iorgovici); la Chisinau (cu caractere slave, “Calendarul Basarabiei”).
În momentul când editorii acestor numeroase calendare au renuntat la titulatura lor comuna si au orientat continutul
lor spre o anume arie de informatii si interese asteptate de cititori, s-a produs o dirijare tematica oglindita în chiar noile
titluri. Astfel au aparut:
Calendarul astronomicesc, Calendarul antic, Calendarul armatei, Calendarul babelor, Calendarul basmelor,
Calendarul bisericesc ortodox (acesta în multe variante), Calendarul Bunul econom, Calendarul comercial, Calendarul
copiilor, Calendarul cultivatorului, Calendarul cultural al învatatorilor, Calendar de casa, Calendar de mâna, Calendarul
Dracului, Calendarul familiar, Calendarul femeii, Calendarul <>, Calendarul Ghimpelui, Calendarul
gospodarilor sateni, Calendarul Gura satului, Calendarul Gutenberg, Calendarul industriasului, Calendar israelit, Calendar
istoric (cu adaugiri “popular”, “amuzant’, “literar”), Calendarul lectorului român, calendarul lui Mos Craciun, Calendarul lui
Nastratin Hogea, Calendarul militar, Calendarul muncitorului, Calendarul nostru (în multe variante), Calendar nou,
Calendar oficial al alergarilor, Calendarul Partidului National-Liberal (si ale altor partide), Calendar asezat pe sapte
planete, (în multe variante), Calendar pedagogic, Calendar pentru poporul românesc (în diferite ipostaze), Calendar
pentru toti, Calendar pentru toti românii, Calendarul plugarului, Calendar portativ (în multiple variante), Calendarul
(“povestilor”, “practic”, “progresului”, “puricelui”, “razboiului”, “scaiului”, “sufletesc”, “monetar”, “talmes-balmes”,
“umoristic”), Calendarul (urmeaza denumirile revistelor, ziarelor editoare). Ne oprim aici cu spicuirea acestor titulaturi care
sunt, credem, concludente atât ca orientare cât si ca multitudine de preocupari.
Ceea ce dorim sa evidentiem este faptul ca aceste lecturi de presa erau dintre cele mai cautate în secolul trecut, ca
sub textele atât de diverse apareau nume de ziaristi- editori, scriitori-editori de prestigiu, de la I. H. Radulescu la C.
Negruzzi, de la acestia la I. L. Caragiale, B. P. Hasdeu, Al. Macedonski, M. Eminescu, I. Creanga, I. Agârbiceanu, G.
Cosbuc, N. Iorga, Al. Vlahuta, N. T. Orasanu, Anton Pann, D. Zamfirescu, Iosif Vulcan, D. Bolintineanu, I. Slavici, cu totul
incompleta spicuire din bogatele prezentari de “sumar” ale acestor pretioase contributii de presa, (cf. Dictionarului presei
românesti, a se vedea litera “C”, p. 86- 115).
ALMANAHURILE. ALBUMELE–LECTURI PARALELE
O alta componenta circumscrisa evolutiei presei este aceea pe care ne-o ofera albumele si almanahurile, de
asemenea multa vreme ignorate în cercetarea de profil.
Si aceste scrieri au purtat pecetea dainuirii si talentului ziaristilor, scriitorilor, artistilor, dascalilor, învatatorilor, altor
izvoditori de gânduri luminoase pentru semenii lor, cu totii dând individualitate filelor de albume sau almanahuri. Ca
orientare, observam ca aceste scrieri se autodefinesc prin titlurile lor, din care noi redam o parte: ALBUMUL…(Academiei
de Muzica si Arta dramatica”; “Dreptatii”; “International”; “Învatatorului”; “Literar”; “Israelit ilustrat”; “Macedo-Român”;
“Pelerinilor români”; “Stiintific si literar” etc.).
Cu titulatura de ALMANAH plus…(definirea tematica) s-au publicat numeroase asemenea scrieri de presa, în
româneste si în alte limbi în tara si în strainatate). Redam selectiv: “Almanah Claymoor. Guide de High” (1866);
“Almanach de Bucharest” (1866); Almanach de la cathedrale Saint-Joseph de Bucarest” (1907); Almanach de la Cour et
de l’Etat de la Principauté de Valachie” (1840); “Almanach du theatre de Boukarest” (1833/34) – acestea cum se observa
în limbi straine si într-o ortografie a acelui timp.
Celelalte câteva zeci de almanahuri ale secolului trecut si început de secol XX se recomanda singure ca profil, prin
titlul generic de ALMANAH/ALMANAHUL urmat de indicele tematic. De exemplu: “Almanahul american”, 1861-1871;
“scolii si bisericii”,1898; “celor mai frumoase femei”, 1861; “comercial”, 1886; “cultelor”, 1868; “de învatatura si petrecere”,
1842/46; “financiar, industrial si comercial”, 1918; “Gazetei taranilor”, 1895; “ilustrat”, 1909; “ilustrat al ziarului Adevarul”,
1898-1917; “ilustrat pentru scoala si familie”, 1898; “învatatorul român”, 1898/99/1900; “jubiliar”, 1909; “Academia
ortodoxa”, 1884/1909; “lui Mos Teaca”, 1901-1903; “agricol”, “muzical”, “preotului român”, “românului”, “Societatii” (Andrei
Saguna, Petru Maior, Protectia animalelor), incomplete enumerari de titluri, ani de aparitie, semnificatii. Si în acest caz
cercetatorul poate sa aduca la lumina pretioase contributii de presa, în aceasta zona pornind de la fisele bibliografice
alcatuite de aceiasi destoinici cercetatori ai Dictionarului presei românesti (cf. P. 25-37).
O CURRICULARA MASS–MEDIA
1) 1) De la Iulius Cezar la tipografiile digitale
2) 2) De la telegraful duplex la Hi-Fi
3) 3) De la fotogafiile lui Nipce la Intelsat
1. 1. Presa tiparita
CE CÂND CINE (UNDE)
- - “Stramosul ziarului electronic:
“Acta di”Acta diurna populi romani”
Term. “ Term. “diurno” = “journal” (fr.),
“giornal”giornale” (it.)
59, î.e.n. Iulius Cezar, Roma
- hârtia din matase si lâna 105, e.n. Chinezii, China
- “Ti bao”, buletin-ziar 363, e.n. Chinezii, Beijing
- nasterea imprimeriei: texte, imagini imprimate pe o
placa de lemn
Sec.V-VII Chinezii, China
- imprimerie cu caractere mobile Sec. XI Chinezii, China
- europenii sud-vestici cunosc procedeele de fabricare
a hârtiei, prin intermediul arabilor
Sec. XI -XII Fabriano, Italia
- xilografia pe lemn, carti de joc, figuri de sfinti Sec. XIV În Europa
- se utilizeaza caractere mobile în lemn 1314 Chinezii, China
- se inventeaza tiparul în Europa, cu caractere mobile
metalice, se fac primele tiparituri (“Biblia”)
1438-1446 Johannes Gensfleisch zis
Johann Gutenberg de Mainz
(1400-1468) Strasbourg
- se inventeaza gravura pe metal 1468 Masso Finiguera (1426-1464),
Italia
- proiect pentru o masina de scris trimis spre brevetare 1714 Henryk Mill (1683-1771), Londra
- telegraful aerian, optic, folosit la transmiterea unor
mesaje purtate de stâlpi succesivi, pe o distanta de 70
de km., Paris – St.Martin du Dheree
1792 Inginerul Claude Chape (1763-
1903), Franta
- se inventaza litografia bazata pe repulsia reciproca a
apei si substantelor grase, care va influenta
dezvoltarea artelor grafice
1796 Alois Senefelder (1771-1834),
originar din Praga
- s- a construit o presa dubla, cu doi cilindrii, actionata
de abur, care imprima de zece mai repede decât presa
de mâna
1810-1811 Friedrich Koning (1774-1834, de
origine germana, emigrat în
Anglia
- se naste heliogravura, pe o placa de zinc sunt
captate imagini preludiu al descoperirii fotografiei
1816-1821 Friedridch Nicephore Niepce
(1765-1833), fizician francez,
Franta
- primul telegraf electromagnetic cu doua linii, pe o
lungime de 1,2 km, la Gotingen
1833 Germanii Carl Friedrich Gauss
(1777-1855) si Wilhelm Eduard
Weber (1804-1891), Germania
- prima linie telegrafica feroviara pe o lungime de 50
km, construita în Anglia
1837 Englezii Liam Koke (1806-1879)
si Charles Wheadson (1802-
1875).
- se construieste un aparat de telegrafie, se realizeaza
cea mai lunga linie telegrafica între Washington si
Baltimore. Este creat alfabetul MORSE, o suita de
semne, linii si puncte
1840-1844 Pictorul american Finley Morse
(1871-1892)
- se rezolva tehnologic procesul de producere a
hârtiei, pornind de la pasta mecanica
1844 Germanul Friedrich Gottlieb
Keller (1816-1895)
- se construieste o rotativa de mare randament ziaristic 1846 Inventatorul Richard M. Hoe
(1812-1866)
- se monteaza primele cabluri submarine în America si
Europa
Aprox. 1850 Exemplu: Canalul Mânecii între
Dower si Calais, Europa
- se iveste teleimprimatorul, aparat telegrafic care
permite scrierea textului la postul de receptie, sub
forma de caractere imprimate
1850 Moritz Hermann Jacobi (1801-
1874), în Rusia Idem, dar în
1855, americanul David Edward
Huges (1831-1877)
- telefonul electric cu microfon (care transmite doar
tonul)
1861 Învatatorul german Johann
Philiph Reisz (1834-1874)
- începe sa fie utilizate în tipografie rulourile de hârtie 1865 William Bullock (1813- 1967), la
Philadelphia
- intra în functiune legatura telegrafica prin cablu
submarin transoceanica
1866 Între Europa si America de Nord
- adaptarea unui emitator la telegraful Morse, în scopul
dirijarii emisiei cu ajutorul unei benzi de hârtie
perforata în avans
1867 Gh. Weatsone
- este pusa la punct prima masina de scris, care, din
1874, va fi produsa de firma “Regminton”
1867 Ing. Cristopher r. Latham, S.
Sholes (1819-1890), America
- este proiectat primul film sonor în laboratoarele lui
Edison de la West Orange. Brevetul a fost acordat lui
Edison, în 1891
1889 Americanul William Kennedy
Laurie Dikson, în America
- este inventata tehnica reproducerii de arta 1890 Pictorul ceh Karel Waclaw Klik
(1841- 1926) pe timpul activitatii
lui în Anglia
- se realizeaza transmisii fara fir ale informatiilor, prin
perfectionarea sistemelor de curent trifazic de înalta
frecventa, zisi si “Tesla”, folosindu-se antena
1890 Iugoslavul Nikola Tesla (1856-
1943), care a fondat la New
York un laborator de profil
- sunt turnate primele filme, cu pelicule de baza de
nitroceluloza produse de firma Eastman
1891 W. K. L. Dickson cu
colaboratorul lui EDISON,
America
- la primul cinematograf din lume, realizat la Paris,
Muzeul Grevin, se prezinta desene animate
1892 Francezul Charles Thearis
Emile Reynon, Franta
- borna zero a cinematografului modern: primele 1895 Fratii August si Louis Lumiere
reprezentatii publice cinematografice (1862-1954; 1864-1948),
inventatori francezi
- marele salt în contemporaneitate: ziarul electronic Anii 1990-2000 Co-autorat de inventatori,
concretizare în Statele Unite
(“Washington Post”, “Los
Angeles Times”’), în Anlia
(“Daily Telegraph”), în Italia
(“L’unione Sarda”), în Polonia
(“Gazeta Wyborcza”) etc.
- revolutia digitala. Multimedia, salt tehnologic
echivalat cu semnificatia aparitiei televiziunii în culori
sau cu inventarea tiparului de catre Gutenberg
Anii 1980-2000 Coautori, partasi la revolutia
digitala: reunind televizorul,
faxul si telefonul printr-un
calculator avem acces la
imagini digitizate, carti sau
enciclopedii pe CD-ROM
2. 2. Radioul
- primul telegraf electric, prima linie telefonica, Palatul
de Iarna – Ministerul Transportului
1832 Fizicianul rus Pavel Vovici
Shiling (1786-1837) Petrograd
- prima demonstratie practica pentru transmiterea
mesajelor în alfabetul Morse
1832 Fizicianul american Samuel
Morse, cit., demonstrase în
1837 transmiterea radiofonica
pe linia stabila Washington-
Baltimore
- telegraful duplex, fonograful, kinetoscopul 1864-1893 Inventii datorate lui Thomas
Alva Edison, cit.
- inventarea telefonului 1867 Alexander Graham Bell
- inventarea cilindrului înregistrator 1877 Charles Crois depune brevetul
de inventie la Academia de
Stiint din Paris
- teatrofonul sau legarea prin fir a mai multor teatre 1881 Clement Ader
- discul, înregistrarea paralela 1887 E. Berliner
- se inventeaza înregistrarea magnetica, se descopera
undele electromagnetice numite ulterior hertiene
1888 Oberlin Smith; Heinrich Hertz
- se construieste primul receptor bazat pe unde
electromagnetice
1895 Aleksandr Stepanovici Popov,
în Rusia, care la 24 martie 1896
transmite în alfabetul Morse
primul mesaj fara fir
- transmisie de pe uscat pe un vapor în rada, la 5 km.
Inventarea aparatului de captat semnale radio cu
ajutorul ascultatorului telefonic
1897; 1899 Acelasi electrotehnician rus,
Popov (1859-1905)
- instalarea unei statii de emitatoare- receptoare,
functionând pe baza undelo lungi, cu legaturi pe o
distanta de 2000 km
1895 Nikola Tesla, cit., în Colorado
- se transmie vocea umana printr-un telegraf fara fir,
usa deschisa radiodifuziunii
1900 Americanul Reginald Aubrey
Fessned (1866-1932)
- se inventeaza metoda înregistarii magnetice a
sunetului, perspectiva a magnetofonului
1900 Elecrotehnicianul danez Val De
Mar Poulisen (1862-1942)
- prima comunicatie radiotelegrafica între Europa si
America
1899-1901 Fizicianul italian Guglielmo
Marchese Marconi (1874-1937)
- inventarea diodei – cale spectaculoasa deschisa
radiotehnicii
1901-1905 Electricianul american Leed
Forest (1873-1961)
- construirea de lampi amplificatoare 1905 Electricianul austriac Robert
Lieben (1878-1913)
- se realizeaza transmiterea la distanta a
scrisului/desenului pe un circuit telefonic, pe baza
procedeelor fototelegrafiei si teleautografiei
1907-1912 Fizicianul francez Eduard Belin
(1876-1963), inventator al
aparatului care-I poarta numele:
BELINOGRAFUL
- primul post de radio în marina româna 1908 Constanta, România
- primele emisiuni radio intertari 1918-1925 Între Olanda – Rusia, SUA -
Anglia
- inaugurarea postului national român de radio 1928 Între 1925-1928 apar pubicatiile
“Radiofonia”, se constituie
Asociatia prietenilor radiofoniei,
se adopta Legea pentru
instalarea si folosirea statiunilor
radioelectrice cu raspândire pe
mapamond, inclusiv In România
- este descoperit tranzistorul 1948
- este descoperit procedeul Hi-Fi 1953
3. 3. Televiziunea
- primele imagini care vor duce la descoperirea
fotografiei
1816-1821 Datorate lui Joseph Nicephore
Nipce, cit., continuat târziu de
C. Senleco (care stabileste
principiile unui sistem tv, apoi
de ing. german Paul Nipkov
(care a imaginat discul perforat
explorator)
- propaganda prin conferinte despre binefacerile
televiziunii
1900-1922 La Expozitia universala de la
Paris, la Sorbona (Franta)
- Experimente de transmitere a imaginilor la distanta 1922
Fizicianul scotian John Logie
Baird
- primele sisteme ale televiziunii elctromecanice, cu
amplificatoare si oscilatoare cu tuburi cu vid emit
1925-1925 În Marea Britanie, fosta Uniune
Sovietica, Germania
- primul sistem de transmisie tv, prima demonstratie
cu un videodisc
1927 Fizicianul scotian Baird cit.,
considerat inventatorul
televiziunii, împreuna cu Henri
De France, care a pus la punct
procedeul tv de înalta definitie
(doar cu 819 linii)
- prima transmisie televizata 1928 Are loc la New York din initiativa
companiei Bell, cit.
- primele emisiuni experimentale bazate pe sistemul
BAIRD, cit
1929 Experimentele sunt efectuate de
Societatea britanica BBC
- se obtin imagini formate din 30 de linii 1929 Rene Barthelemy
- în fosta Uniune Sovietica se experimenteaza primele
emisiuni de televiziune
1931 La Moscova si Leningrad
începe construirea emitatorului
de televiziune
- se inaugureaza emisiunile de televiziune în sistem
Emirton
1936 Societatea britanica BBC
- primul studio tv în Franta 1935 Antena de emisie este pe
Turnul Eiffel, programul de
emisie 10 min. pe zi
- primele posturi tv 1937 Prezentate la expozitia
internationala de la Paris
- cibernetica în premiera ca stiinta pe mapamond 1938-1939 Autorul lucrarii “Psihologia
consonatista” este savantul
român Stefan Odobleja
- debutul televiziunii prin cablu 1950 În Franta
- sistemul tv în culori NTSC, din care se vor ivi
sistemele SECAM si PAL
1953 Se introduc în circuitul de retele
al SUA, apoi în Europa
- România: primele emisiuni ale Centrului national de
televiziune
1956 În Bucuresti
- inventarea magnetoscopului (ampexer-ul) 1957 Firma americana “Ampex”,
lansarea pe piata în 1978
- experimentarea sistemului tv în culori SECAM 1959 Henri De France, cit., SECAM =
“Sequence Couleur A
Memoire”/Secvernta color cu
memorie
- încep transmisiile de televiziune în Mondovizion 1962 S-a efectuat în Franta, la
Centrul de telecomunicatii
spatiale din Pleumer Boudon,
pe coasta normanda, unde s-au
receptat imagini transmise de la
Andover (SUA), prin intermeciul
satelitului TELSTAR
- organizarea Pietii internationale a Programelor tv 1963 Organizata de Bernard Chevry,
la Cannes, cu periodicitate
anuala, în luna aprilie, la care
participa 1500 societati
internationale
- este lansat primul satelit pentru telecomunicatii
intercontinentale, INTELSAT
1965 Arie de cuprindere Terra
- sistemul tv SECAM este introdus în serviciul public
în Franta
1967 Este preluat de fosta Uniune
Sovietica si Tari est-europene
- pe ecrane, primii pasi ai omului pe Luna 1969 INTELSAT retransmite pe
întregul Pamânt
- sunt puse la punct primele videocasete 1969 Beneficiarii Terra
- Conferinta Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor
si lumea sateli- Conferinta Uniunii Internationale a
Telecomunicatiilor si lumea satelitilor
1977 Defineste caracteristicile
satelitilor împartiti pe 3 regiuni:
1. Europa-Africa-Rusia-
Mongolia; 2. Cele 2 Americi; 3.
Asia-Ausralia
- videodiscuri laser, discuri laser audionumerice, 1978-1982 Noile cuceriri, la dispozitia
omenirii
- Europa îsi creeaza sistemul propriu de teledifuzie
prin satelitul EUTELSAT
1982 Respectivul sistem concureaza
în spatiul european Intelsat
Dostları ilə paylaş: |