Lucrare ştiinţifico – metodicăpentru susţinerea graduluididactic I

3.4. JUXTAPUNEREA CULORILOR
Tentele obţinute prin amestecul fizic al culorilor sunt aşezate pe pânză prin juxtapunere şi ordonate de logica contrastului simultan.¹⁸

Culorile sunt vibraţie, au o viaţă proprie, sunt mobile, reacţionează foarte divers la situaţiile în care sunt puse.

Ca şi în amestec, ele se modifică prin juxtapunere, schimbându-şi uneori considerabil aspectul. Fiecare culoare îşi are identitatea sa, fiind în esenţă altceva decât celelalte culori din spectru - spre deosebire de valori care sunt cantităţile diferite ale aceluiaşi element: lumina. Din acest motiv, două culori juxtapuse creează totdeauna un contrast, chiar dacă sunt vecine în spectrul liniar. Acest contrast este cu atât mai mare cu cât culorile sunt mai îndepărtate în spectru. Cel mai puternic este contrastul complementarelor.

Prin juxtapunere culorile reacţionează după cum urmează, în funcţie de relaţiile în care se află unele faţă de altele în spectru: dacă aşezăm pe o pânză două culori vecine din spectrul liniar - de exemplu Oranj şi Galben la diferite distanţe una de alta, observăm fenomenul următor: cu cât ele sunt mai apropiate, cu atât se îndepărtează cromatic una de cealaltă, nuanţându-se fiecare spre culoarea colaterală. Oranjul devine mai roşu, galbenul devine mai galben-verde.

Două culori vecine prin juxtapunere se resping nuanţându-se fiecare spre colaterală. Se creează un contrast temperat de analogie.

Două culori secundare separate de o primară se resping nuanţându-se fiecare spre colaterală. Se creează un contrast mai pronunţat (culorile sunt mai depărtate una de alta în spectru) dar temperat de analogie.

Două culori primare separate de o secundară se resping nuanţându-se fiecare spre colaterală.

Două culori complementare nu se mai resping prin juxtapunere, deci nu se mai resping cromatic, ci se exaltă reciproc. Cu alte cuvinte nu se mai deplasează de spectru, dar se intensifică. Se creează un contrast violent.

Observând efectele juxtapunerii şi amestecului complementarelor, s-a formulat legea cunoscută: prin juxtapunere complementarele se exaltă, prin amestec se distrug.

Două culori, una caldă şi una rece, care nu sunt complementare şi sunt în spectru mai îndepărtate una de alta decât complementarele, se atrag şi se exaltă parţial, nuanţându-se fiecare spre complementara celeilalte.

Dar afară de faptul că prin juxtapunere culorile se exaltă sau execută mişcări în spectru-se resping şi se atrag împrumutând din culoarea celorlalte-simultan se produce un efect de ordin caloric: prin juxtapunere culorile se răcesc sau se încălzesc una pe alta.

Două culori calde juxtapuse se răcesc.

Două culori reci juxtapuse se încălzesc.

Două culori, una caldă, una rece, se accentuează.

Albul juxtapus unei culori o intensifică cromatic şi o coboară valoric (o închide).

Negrul juxtapus unei culori o decolorează şi o ridică valoric (o deschide, o luminează). O culoare devine mai palidă şi mai luminoasă dacă este înconjurată de negru.

Griul juxtapus unei culori se nuanţează cu complementara acelei culori, dându-i astfel mai multă strălucire, fără a-i modifica valoarea.

În concluzie, toate culorile şi toate tentele, colorate sau gri, îşi schimbă sarcina cromatică şi valorică în funcţie de culoarea sau tenta cu care sunt juxtapuse.

Fig. 9 - Efectele juxtapunerii culorilor cu alb, cu negru şi cu gri




Fig. 10 - Efectul caloric al juxtapunerii:

a - două culori calde

b - două culori reci

c - o culoare caldă şi o culoare rece


Fig. 11 - Ruperea oranjului, galbenului şi roşului cu ajutorul complementarelor lor


Fig. 12 - Mişcarea culorilor în spectru în funcţie de modificările de intensitate a luminii:

G.Ve. – centru fix al spectrului (rămâne neschimbat)

a. creşte intensitatea lunimoasă

b. intensitate medie

c. scade intensitatea luminoasă



Fig. 13 - Contrastul simultan


Fig. 14 – Degradarea culorii

a. degradarea pe înălţime – spre alb

b. degradarea în profunzime – spre negru

c. spectrul pur¹⁹