Lumina lumii
Yüklə 1,01 Mb.
|
| 2. O întrebare neliniştitoare
Nu am reuşit să scap chiar atât de uşor pe cât m-am aşteptat: 73 - Ar trebui să-i vizitaţi o dată şi pe camarazii noştri de alături! M-au condus în camera de alături - şi m-au lăsat sin- gur. Mi-a venit să zâmbesc: tinerii îşi cunoşteau vecinii. Şi erau desigur curioşi ce vor spune aceştia de vizita unui preot. Dar li s-a părut totuşi mai nimerit, să-1 lase pe preot să se descurce singur. Iată-mă, deci, într-o cameră mare, locuită de şaispre- zece tineri. Unul îşi sorbea supa la masă. Altul tocmai se pregătea să iasă în oraş (Mă duc numai la un film!), un al treilea sta întins pe pat şi povestea bancuri murdare... pe scurt, toţi erau ocupaţi, atât de ocupaţi, încât au ridicat privirile abia când am păşit prin cameră. Şi apoi, fiecare şi-a văzut de treabă, de parcă nici nu aş fi fost prezent. O situaţie stânjenitoare! Trebuia să-i pun capăt. - Bună ziua, domnilor! strig cu toată sinceritatea pe ca- re o am la dispoziţie. Dar salutul meu bineintenţionat ră- mâne fără nici o reacţie. Tânărul, care-şi mănâncă supa dintr-un blid de tablă, îşi ridică privirea nespus de indife- rent şi - mănâncă mai departe. Cel de la fereastră, care tocmai îşi răsuceşte o ţigară, nu a auzit în mod sigur ni- mic... Şi mă simt ca un - cum să vă spun? - ca un viticul- tor mândru de vinul lui, care-i oferă din greşeală un pahar de vin unui om care a făcut un legământ să nu pună alcool în gură. Încep să mă simt prost. Hotărât, iau loc pe scaun în faţa celui care-şi mănâncă supa: - De unde sunteţi?
74
Din spate, unul strigă:
- Eu?! Eu am venit împreună cu bătrânul meu din est. Acum, el moare de foame la Haga. Modul, în care se relatează aici cu o indiferenţă de nedescris cele mai cutremurătoare situaţii, îţi zdruncină de-a dreptul nervii. Atunci s-a ridicat tânărul de pe pat:
Ei ştiu despre ce este vorba:
îl trivesc ţintă: - întrebarea mea: Sunteţi, aşa cum ar trebui să fiţi? Este mirat. Cade pe gânduri. în cele din urmă, spune enervat: 75 - Sunt, aşa cum sunt! Izbucnesc în râs: - Vedeţi, dumneavoastră, nu aveţi curajul să-mi răs- pundeţi la întrebare. Sare în sus:
Se uită disperat înjur. Apoi, spune: - Nici un om nu este! Eu nu-mi slăbesc partenerul de discuţie: - Din nou evitaţi răspunsul! Eu nu am întrebat despre toţi oamenii. Eu v-am întrebat pe dumneavoastră: Sunteţi, aşa cum ar trebui să fiţi? O clipă de tăcere. Apoi spune sincer: -Nu! Mă uit la un alt tânăr: - Sunteţi cumva dumneavoastră, aşa cum ar trebui să fiţi? Nici măcar nu încearcă să mă evite: -Nu! Dintr-o dată, în aer pluteşte o tensiune ciudată, în timp ce îi întreb pe rând: - Şi dumneavoastră? Monoton şi sincer mi se răspunde de fiecare dată: - Nu! Nu sunt aşa, cum ar trebui să fiu! După ce i-am întrebat pe toţi, ne simţim parcă apăsaţi de ceva. - Domnii mei, le spun, atunci trebuie să-mi permiteţi o a doua întrebare! De ce nu vă schimbaţi? Această întrebare ü animă brusc pe toţi. Cel de pe pat sare în sus şi spune: - Cerule! Da. De ce nu ne schimbăm? Nu m-am gândit niciodată la asta! Am ştiut întotdeauna că ar fi necesar! 76 Unul vine şi se lipeşte de mine: - Păi, vă invit să trăiţi dumneavoastră în aceste condi- ţii! Şi apoi să spuneţi că omul trebuie să se schimbe! Nu- mai circumstanţele sunt de vină! Dau din mână: - Prostii! Cunosc mulţi oameni, care trăiesc în condiţii economice şi sociale extraordinare şi care totuşi nu se schimbă, deşi ar fi foarte necesar să o facă. Nu! Nu de- pinde de aceasta! Aceasta le dă de gândit. Se face tăcere. Cel de pe pat - s-a trântit din nou pe pernă - mormăie numai:
Din nou se agită cu toţii. Vorbesc toţi la grămadă: - Asta-i bună! De ce ne prostiţi mai întâi! -Clar, aşa este!... Din nou trebuie să fac linişte: - Nu am terminat încă! Acum vreau să vă vând un pont. Aţi mai auzit vreodată de Isus? Voci mirate şi tulburate: -Păi, clar! - V-aţi gândit vreodată, că Isus ar putea să fie soluţia pentru un cămin de mineri? Toţi dau din cap şi râd. Dar se sperie de-a binelea, când le strig: - Atunci vă înşelaţi amarnic! Isus este soluţia dumnea- voastră! Căci tocmai acest Isus a spus: Iată, fac totul nou! El a murit pentru voi pe cruce, ca să puteţi deveni altfel, cu totul noi! Aşa! începeţi, vă rog, să căutaţi în această di- recţie! Şi acum trebuie să plec! Când am închis uşa în urma mea, în cameră a început o discuţie aprinsă. 77 Yüklə 1,01 Mb. Dostları ilə paylaş:
|