Lumina lumii
Yüklə 0,7 Mb.
|
| A fost frumos...
Obosit, de la un bogat serviciu duminical mă aşez
în noaptea aceea sirenele au urlat de două ori. Vor veni oare oamenii obosiţi la slujbă? Da, ei au venit. Ei au umplut beciul, care s-a menţinut după distrugerea tuturor celorlalte spaţii, până la ultimul loc. Dar în timpul serviciului divin se menţinea grija: oare ne va risipi o nouă alarmă? Sau nu va găsi gesta- poul un motiv oarecare pentru a dizolva adunarea? Şi aceleaşi griji apăreau după amiază la ora temera- ră pentru tineret, care cu toate ameninţările cu bombe şi prin gestapou îndrăznea să se adune în jurul Cuvân- tului lui Dumnezeu. Stăteam în fotoliu, plin de mulţumire. Tocmai când vroiam să pun mâna pe o carte, au început să urle sire- nele. Alarmă totală. Nu pare a fi foarte ameninţătoare. Mă pregătesc să ascult la radio ceea ce se întâmplă. Dar - deodată - un urlet îngrozitor - o bubuitură ce îţi spărgea timpanele: prima bombă! Alarma s-a dat prea târziu. Prea târziu pentru noi pentru a ne putea adăposti în buncărul cel mai apropi- at. Câteva secunde se auzeau uşi trântite - alergări - ţi- pete -, după care toţi locatarii imobilului s-au întâlnit în beci. O acest beci! Tuturor ne este limpede faptul că el nu oferă protecţie dacă o astfel de bombă ar exploda în apropierea casei. 57 Şi îndată începe iadul. Bombe incendiare cad la tot locul. Bombe grele urlă în cădere. Beciul vibrează ca o barcă în furtună. Deasupra noastră se auzeau geamurile care se spărgeau. Mă uit la ceas: au trecut abia cinci minute. Şi un astfel de atac durează cu siguranţă patruzeci şi cinci de minute. Este chinuitor! Femeia tânără ce locuieşte sus, s-a ghemuit la podea şi geme. - Copii, le spun eu - nu vreţi să cântăm o cântare? Şi de îndată am şi dat tonul: „Puternic este braţul Domnului meu Isus! El mă va ţine veşnic; A investit prea mult în mine, Pentru a-mi da din nou drumul..."
„încredinţează-ţi cărţile Şi tot ce-ţi apasă inima Celui mai credincios îngrijitor, Celui care conduce cerul..."
„Când soarele se acoperă, (de mult s-a luat curentul electric şi întunericul ne înconjoară) Când leul răcneşte în jurul meu (şi cum mai răcneşte) Atunci eu ştiu şi-n noaptea-ntunecată Că Isus mă păzeşte.'* 58 în sfârşit s-a încheiat atacul. Ne năpustim cu toţii sus. Pretutindeni, lumini de flăcări! Locuinţa noastră este un haos. Şi cu toate acestea suntem atât de^bucu- roşi că imobilul nostru se mai află în picioare. în faţa casei zace cadavrul unui bărbat căruia suflul aerului i-a smuls faţa, care se afla rânjind lângă el. Am scuturat molozul din paturi şi am culcat copiii. Apoi m-am aplecat peste cea mică pentru a-i da un să- rut de noapte bună. Atunci ea m-a prins cu mânuţele de după gât şi mi-a spus din tot adâncul inimii: - Taţi, ce frumos a fost! Pentru un moment am rămas descumpănit:
59 Yüklə 0,7 Mb. Dostları ilə paylaş:
|