Mediu de viata: Padurile de mare intindere din Carpati
Dusmani: Lupul, cainii ciobanesti.
CAPRA NEAGRĂ -monument al naturii-
Capra Neagra (Rupicapra rupicapra) concluzii
Simturile: Miros, auz
Greutate: 43-70kg
Mediu de viata: Goluri de munte, stancoase, greu accesibile
Duşmani: Iernile grele, bolile.
MISTREŢUL
Strămoşul porcului domestic;
Culoare neagră-cenuşie;
Iese după hrană mai mult noaptea, răscolind culturile de cartofi şi porumb de la marginea pădurilor;
Merge întotdeauna în “ciurdă”, 5-12(20) indivizi;
Este vânat pentru trofeu şi pentru carne;
Poate deveni periculos pentru om.
Mistreţul (Sus scrofa)
Longevitate: 20ani
Simturile: Miros, auz
Greutate: 250-300kg
Mediu de viata: Padurile de foioase, terenuri agricole
Duşmani: Lupul, ursul, rasul, bolile.
Ariciul(Erinaceus europaeus).
Pe varful capului, pe spate, pe coaste si pana la coada e numai suliti, dese, alburii la mijloc, pe care le tine, cand merge, indreptate indarat.Are ochi mici, vioi si doua urechiuse taiate rotund. Botul, ascutit, e ca de purcelus. Pe fata, pe frunte, ca si pe piept si pantece, in loc de tepi, e acoperit cu par scurt, sur.
E atat de precaut incat simte orice miscare. Se opreste, isi ridica botisorul, priveste in dreapta, in stanga. Daca nu i se pare nimic suspect, isi cauta de drum. Daca vede ca e ceva neobisnuit la mijloc, daca il atingi, cu un sasait de manie se strange ghem. Sulitele sunt indreptate in toate partile si numai o dunga mai adanca arata locul unde e botisorul ascuns intre picioarele dindarat. Aceasta e singura lui arma de aparare.
Jderul
In Romania se intalnesc doua specii de jder: jderul de copac (Martes martes) si jderul de piatra (Martes foina).
In timp ce jderul de copac este un locuitor al padurilor de mare intindere, pana la limita superioara a vegetatiei forestiere, jderul de piatra s-a adaptat mai bine prezentei umane, fiind intalnit si in preajma localitatilor, unde isi imparte teritoriul cu dihorul (Putorius putorius).
Bizamul (Ondatra zibethica)
Bizamul (Ondatra zibethica) este un animal de 30-35 cm lungime si poate ajunge la 1,5 kg.
Este cel mai mare sobolan de la noi, total dependent de apa. Are o blana cu puf des, cu fire de par rare. Degetele au gheare ascutite, cele din spate sunt unite printr-o pielita inotatoare redusa.
Cartita (Talpa europaea )
Cartita (Talpa europaea) este un animal mic, avand doar 10-15 cm lungime si aproximativ 65 - 120 de grame. Este un insectivor subteran, adaptat la sapat si tarat prin galerii.
Coada scurta, labe cu degete lungi, ghiare lungi si latite.Picioarele anterioare au un os de consolidare suplimentar. Ochii sunt mici, cu pleoapele aproape lipite, Pavilioanele urechilor abia marcate, blana scurta si deasa.
Dihorul (Mustela putorius)
Dihorul (Mustela putorius), spaima gospodariilor, este un animal mai mic decat jderul. Se intalneste pretutindeni la noi in tara, de la munte pana in ses, mai rar in paduri sau in Baragan.
Cum se insereaza, se furiseaza ca un talhar. Nu e pretentios ca vulpea. Ajunge pana la gaini, si daca poate fura una, strangand-o de gat. De nu, se multumeste cu ce-i iese in cale: guzgan, soarece de camp ori chiar carabusi. Isi plateste astfel daunele provocate omorand gaini.
IEPURELE
Îşi construieşte casa în pământ
( vizuină);
Are urechi mari şi moi;
Picioarele din spate sunt mai lungi şi mai puternice decât cele din faţă;
Se hrăneşte cu morcovi, iarbă, salată, varză şi alte plante;
În cazul unui pericol se folosesc de piciorul din spate pentru a bate toba cu el în pământ, avertizându-i pe ceilalţi.
Iepurele (Lepus europaeus)
Longevitate: 8-12ani
Simturile: Auz, miros
Greutate: 4-5kg
Mediu de viata: Altitudine 200-250m, pana la 300-400m, in zona dealurilor, dar se gasesc exemplare si in zona golurilor de munte, dar cu efective reduse.
Duşmani: Cainii ciobanesti, braconajul, bolile.
Veverita (Sciurus Vulgaris)
Nu e placere mai mare, in padurile noastre de brazi, mohorate si tacute, decat cand privesti nebunatecele miscari ale unei veverite (Sciurus Vulgaris). Cu cat bradul e mai inalt, mai gros, mai pletos, cu atat sprintara fiinta pare o jucarie, alergand usoara ca un fluture, din creanga in creanga, sarind din arbore in arbore. Acum e jos pe pamant, acum e in varf, acum e in al zecelea copac.
VEVERIŢA
Culoarea blanei diferă (roşie-maro, neagră sau gri);
Se hrăneşte cu alune, seminţe, nuci, ouă, viermi, insecte, ciuperci, păsări mici;
Are simţul mirosului foarte sensibil, ceea ce o ajută să găsească mâncarea pe care a ascuns-o;
Fiind foarte mică , are mulţi duşmani: vulturii, urşii, vulpile, ulii.
Nevastuica (Mustela nivalis).
Mica si dragalasa, daca se poate spune asa dar o mica si cruda fiara, dusmanca de temut a cotetelor de pasari, este nevastuica (Mustela nivalis). Seamana cu jderul, dar e mai mica, mai subtirica, cu picioarele scurte si botul ascutit. Blana ei moale e mai deschisa la culoare, dar tot castanie-cenusie, mai inchisa pe picioare. Sub gat are o pata albicioasa, care se prelungeste pe piept cam pana in dreptul picioarelor dinainte.
Parsul cenusiu (Glis glis)
Ai crede, cand il vezi, ca e un pui de veverita, caci cat e trupul de lung, atat e si coada stufoasa, numai culoarea blanii e cenusie cu ape negre, iar pe burta albie. E imbracat in haina amurgului, caci ziua doarme intr-o scorbura de copac, unde isi asterne cateva pai pri frunze si numai seara iese pentru hrana. Noaptea nu face decat isi ia cateva alune ori ghinda si apoi se intoarce la cuib sa le manance. Se hraneste cu ghinda, jir, alune, muguri de fag, insecte sau oua de pasari.
Era vestit pe vremea romanilor. Era crescut, anume ingrasat cu ghinda si alune. Fript, era socotit ca o mancare aleasa.
Naste de doua ori pe an cate 3-9 pui.
Pisica Salbatica (Felis Silvestris)
Este un tigru in miniatura, cu toate caracteristicile crudului carnivor. Chiar cand pare ca doarme simte fosnetul imprudentului soricel.
De aceea reprezentantul tigrului, al leului, al panterei si al celorlalte carnivore agere, la noi, nu este nici ursul, nici lupul, ci pisica salbatica, raspandita in toate padurile din tara, de la munte si pana’n Delta Dunarii.
Soarecii de camp (Microtus arvalis)
Nu e cu mult mai mare la trup ca un soarece de casa. Si culoarea este aproape la fel. E doar ceva mai cenusiu pe spate si mai alb pe burta. Botul e mai scurt, ca si coada.
Traieste in tuneluri sapate sub pamant, iar cand sunt multi vezi gauri langa gauri.
E nesatios la culme. Mai ales daca primavara e secetoasa, mananca toate semintele azvarlite inbrazda. Mai apoi se hraneste cu ce poate, cu ce are: frunze de grau, de lucerna. Cand cerealele incep a da in spic, taie paiul de jos si duce spicul intreg, de umple camarile cu provizii.
Se inmulteste cu o iuteala uimitoare. Fe vara femela poate fata de cel putin 5 - 6 ori, masar cate 5 -6 pui odata. La o luna jumatate, cel mult doua, soricioaica din primavara devine la randul ei mama. Dintr-o singura pereche, ia acest fel, pot sa iasa la sfarsitul anului peste 500 de indivizi, in masura de a se inmulti si ei. Asa se explica invaziile in unii ani favorabili.
Un singur animal intr-un an mananca sau distruge cam 11 kilograme de substante vegetale.
Soarecele de zapada (Microtus nivalis)
Soarecele de zapada (Microtus nivalis) are o lungime de 12-14 centimetri si o greutate de doar 40-50 de grame. Are o blana deasa si lunga, coada alba. Ochii si urechile sunt mari, perii senzitivi de pe cap lungi.
Naste de 2-3 ori pe an cate 3-7 pui in cuiburi captusite cu plante uscate tocate marunt. Traieste pana la 3-4 ani.
