Madame Butterfly Libretul: Luigi Illica şi Giuseppe Giacosa

LYBRETTO

Madama Butterfly

Operă în două acte
Autor - Giacomo Puccini

Denumirea originală: Madame Butterfly

Libretul:  Luigi Illica şi Giuseppe Giacosa


Bazat pe nuvela lui John Luther Long, prelucrată de David Belasco


Premiera mondială: 17 februarie 1904, la Teatrul Scala din Milano.

„Puccini nu cîntă niciodată bucuria deplină, dar cîntă mereu aspiraţia către această bucurie, speranţa care lasă să se bănuiască imensa forţă a sufletului omenesc de a rezista dezamăgirii”.

Istoria creării

„Madame Butterfly s-a născut la Torre del Lago, după ce compozitorul se documentează cu temeinicia ce-l caracterizează asupra intonaţiilor muzicii orientale; primeşte de la cîntăreaţa Sada Yacco, aflată tocmai la Milano, cîteva melodii nipone autentice şi comandă de la Tokio imprimări mecanice de muzică populară. Niciodată Puccini n-a lucrat cu mai multă plăcere, prelungind intenţionat compunerea fiecărei scene, pentru ca să nu fie silit să se despartă prea curînd de subiectul care îi cucerise imaginaţia. Madame Butterfly crează impresia unui discurs liric neîntrerupt, simplu şi unduitor, căruia armoniile fluide, transparente şi delicate, îi conferă o notă de poezie adevărată”1.

Acţiunea se petrece în Japonia, la Nagasaki, sfîrşitul sec. XIX

Actul I

„Departe de larma portului o căsuţă japoneză îşi aşteaptă noii stăpîni. Pinkerton, ofiţer al marinei americane, în zadar încearcă să asculte explicaţiile japonezului Goro. Gîndul lui zboară spre micuţa Butterfly care astăzi îi va deveni soţie. Deşi este îndrăgostit de micuţa japoneză, Pinkerton nu crede în viitorul acestei căsnicii.

Comisarul anunţă cu glas solemn ceremonia căsătoriei. După datina japoneză, el urează mirilor nouă sute nouăzeci şi nouă de ani de fericire. Solemnitatea este tulburată de apariţia unchiului Bonzo, care o reneagă pe Butterfly fiindcă a îndrăznit să nesocotească cultul strămoşesc, căsătorindu-se cu un străin. Bonzo şi Pinkerton se înfruntă o clipă din priviri. Casa tinerilor căsătoriţi se goleşte. Butterfly este părăsită de ai săi, dar totuşi, este atît de fericită cu Pinkerton.

Actul II

Butterfly e singură de trei ani. Credinţa că cel iubit se va întoarce nu a părăsit-o nici o clipă. În grădina casei pătrund doi vizitatori, Goro şi consulul Sharpless. A sosit o scrisoare de la Pinkerton. Butterfly e copleşită de emoţii. Discuţia este întreruptă de apariţia prinţului Yamadori, care a venit să ceară mîna lui Butterfly. Tînăra femeie îl respimge cu demnitate. Rămaşi singuri, Sharpless îi dezvăluie adevărul lui Butterfly: Pinkerton nu va mai reveni şi ar fi mai bine pentru ea să primească propunerea lui Yamadori. La aceste vorbe Butterfly dispare pentru o clipă, revenind apoi cu un băieţel în braţe. E copilul lor, al ei şi a lui Pinkerton. Butterfly îl roagă pe consul să împărtăşească această veste tînărului ofiţer. O lovitură de tun vesteşte intrarea în port a unei nave. Cuprinsă de exaltare, plină de nădejdi, Butterfly împodobeşte împreună cu Suzuki casa în cinstea sosirii soţului mult aşteptat. S-a înserat, copilul a adormit. Butterfly, cu privirea îndreptată spre  port aşteaptă neclintită. Însă Pinkerton nu s-a îndreptat spre căsuţa care-i adăpostise odinioară dragostea.

Actul III

Aşteptarea a fost zădarnică. Extenuată de atîta frămîntare, Butterfly s-a dus la culcare. În lipsa ei, în grădină pătrund Sharpless şi Pinkerton împreună cu soţia sa. Pinkerton doreşte să-şi ia copilul. Trezită din somn Butterfly coboară. Supusă, aparent calmă,

Butterfly se pleacă în faţa dorinţei tatălui, căruia îi va da copilul. Rămasă singură, Butterfly se pregăteşte de moarte. Însă uşa se deschide şi băieţelul aleargă în braţele mamei. Mîngîindu-l pentru ultima oară, Butterfly îl îndepărtează. Mîna i se încleaştează cu hotărîre pe mînerul cuţitului, care îi curmă viaţa. Butterfly se prăbuşeşte în timp ce de afară răzbate glasul lui Pinkerton.

LYRICS

UN BEL DI VEDREMO

Italian Text:

Un bel dì, vedremo

levarsi un fil di fumo
sull'estremo confin del mare.
E poi la nave appare.
Poi la nave bianca
entra nel porto,
romba il suo saluto.

Vedi? È venuto!

Io non gli scendo incontro. Io no.
Mi metto là sul ciglio del colle e aspetto,
e aspetto gran tempo
e non mi pesa,
la lunga attesa.

E uscito dalla folla cittadina,

un uomo, un picciol punto
s'avvia per la collina.
Chi sarà? chi sarà?
E come sarà giunto
che dirà? che dirà?
Chiamerà Butterfly dalla lontana.
Io senza dar risposta
me ne starò nascosta
un po' per celia
e un po' per non morire
al primo incontro;
ed egli alquanto in pena
chiamerà, chiamerà:
"Piccina mogliettina,
olezzo di verbena"
i nomi che mi dava al suo venire.
(a Suzuki)
Tutto questo avverrà,
te lo prometto.
Tienti la tua paura,
io con sicura fede l'aspetto.

FAMOUS OPERA AREA

ANGELA GHEORGHIU: Un bel di vedremo http://www.youtube.com/watch?v=dbAIzv9YB-M

http://www.youtube.com/watch?v=dbAIzv9YB-M

http://www.youtube.com/watch?v=HF3Fm2j57pQ

GIUSEPPE DI STEFANO & VICTORIA DE LOS ANGELES http://www.youtube.com/watch?v=XRSqc15a_ug

BENIAMINO GIGLI & TOTI DAL MONTE: Love Duet http://www.youtube.com/watch?v=MnjUiAptkpA

LEONTYNE PRICE: Un bel di vedremo http://www.youtube.com/watch?v=WwkMxz2nEdc

UN BEL DI VEDREMO

(Nice To See A) English Text:

One good day, we will see
Arising a strand of smoke
Over the far horizon on the sea
And then the ship appears
And then the ship is white
It enters into the port, it rumbles its salute.

Do you see it? He is coming!

I don't go down to meet him, not I.
I stay upon the edge of the hill
And I wait a long time
but I do not grow weary of the long wait.

And leaving from the crowded city,

A man, a little speck
Climbing the hill.
Who is it? Who is it?
And as he arrives
What will he say? What will he say?
He will call Butterfly from the distance
I without answering
Stay hidden
A little to tease him,
A little as to not die.
At the first meeting,
And then a little troubled
He will call, he will call
"Little one, dear wife
Blossom of orange"
The names he called me at his last coming.
All this will happen,
I promise you this
Hold back your fears -
I with secure faith wait for him.

Tragedy of Obsessive Devotion-detailed story

Una dintre cele mai cunoscute opere din lume, povestea prezinta consecintele devotiunii obsesive. Pinkerton, un ofiter din marina americana aflat in Japonia accepta o casatorie temporara cu Cio-Cio-San, cunoscuta sub numele de alint Butterfly, care renunta la familie si religie pentru el. Cand Pinkerton se intoarce in America, sotia ignora orice sfaturi si il asteapta sa se intoarca, refuzand o cerere in casatorie din partea lui Yamadori, un bogat afacerist nipon. Cand toate caile de iesire ii sunt inchise, este zdrobita de durere cand afla ca Pinkerton s-a intors, de aceasta data insotit de o sotie americana. Cum nu poate suporta durerea si dezonoarea, Cio-Cio-San se sinucide cu sabia tatalui sau, potrivit traditiei.

Actul I.
La Nagasaki, într-o casă de pe colină se serbează căsătoria japonezei Cio-Cio-San (Madama Butterfly) cu ofiţerul american Pinkerton. Consulul Sharpless îi atrage atenţia că tânăra mireasă ia în serios ceea ce pentru Pinkerton este doar amuzament. Într-adevăr, atunci când rudele o repudiază pentru această căsătorie, tânăra găseşte în iubirea lui Pinkerton o consolare care nu seamănă a simplă joacă.

Actul II.
Au trecut trei ani de aşteptare, dar Butterfly tot mai speră că Pinkerton se va întoarce, crescându-şi fiul şi refuzând orice propunere de a se recăsători. Ea are încredere în jurământul de dragoste şi nu înţelege sfaturile Consulului, care are misiunea de a-i anunţa întoarcerea lui Pinkerton, recăsătorit, pentru a-şi lua doar fiul. La auzul semnalului intrării navei în port, Butterfly se pregăteşte să-şi primească soţul.

Actul III.
După o noapte de veghe, Butterfly a adormit în zori. Pinkerton soseşte împreună cu Consulul şi Kate, soţia sa americană, şi îi spune cameristei Suzuki scopul vizitei lor. În faţa evidenţei, Suzuki îşi dă seama că sfârşitul tinerei stăpâne a sosit. Butterfly suportă vestea cu mult curaj, dar cere ca Pinkerton să vină să-şi ia copilul. În timp ce micuţul aşteaptă cu steguleţul american în mână, Butterfly se sinucide, auzindu-şi pentru ultima oară numele strigat de Pinkerton, care urcă în goană colina.

Actiunea are loc la începutul secolului al XX-lea în Japonia, lângă portul Nagasaki.

]Actul I

Locotenentul de marină Benjamin Franklin Pinkerton din SUA închiriază o casă și se căsătoreste cu o sotie la Nagasaki, desi nu intentioneaza in mod serios sa ramâna in Japonia. Mr.Sharpless, consulul american, vine la nunta. Pinkerton ii vorbeste consulului intr-un mod frivol, el considera căsatoria aceasta un aranjament temporar, asa cum este și inchirierea casei. El spune: "In tara asta contractele sunt tot atât de flexibile ca și casele. Asa că ma căsatoresc dupa moda japoneza: pentru 999 de ani. Dar pot anula contractul in orice luna". Cei doi vorbesc despre mireasa, frumoasa și tânara Cio-Cio-San, al cărei nume inseamna “fluture” ("butterfly" in engleză). Consulul il avertizeaza pe locotenent că fata ia in serios aceasta căsatorie. Dar Pinkerton spune: "Nu vad de ce ar fi rau sa dresez acest fluture, pentru zborul dulce al iubirii". Cei doi barbati ciocnesc paharele de vin. Consulul: "Sa bem pentru familia ta care e departe!". Pinkerton: "Si pentru ziua cand ma voi căsatori in mod serios cu o sotie adevarata americana !". Mireasa urcă dealul impreuna cu familia și prietenii. Ei cânta: "Ce mult cer! Ce multa mare!... Sufla o briza dulce de primavara!... Ce multe flori !". Mireasa cânta: "Pe mare și pe pamânt, eu sunt cea mai fericita fata din Japonia. Ba nu ! A intregii lumi ! Prieteni, eu am raspuns chemarii iubirii. Ma aflu in pragul iubirii, acolo unde se aduna toate bucuriile celor vii și celor morti". Are loc ceremonia de nunta. Apoi, petrecerea de nunta este intrerupta de către unchiul miresei, un preot japonez. El a aflat că Cio-Cio-San a vizitat Misiunea Crestina pentru că doreste sa devina crestina. Unchiul o blestema: "Cio-Cio-San ! Cio-Cio-San ! Nenorocire ! Ce-ai facut la Misiune ? Ea a renegat cultul strabunilor ! Kami Sarundasiko ! O mare nenorocire ameninta sufletul tau corupt ! Tu te-ai lepadat de noi, noi ne lepadam de tine !". Musafirii sunt speriati și fug. Petrecerea s-a terminat. Mireasa și mirele sunt singuri. Ei cânta un duet de dragoste: "Stelele sunt ca niste ochi care ne privesc... Vino ! Vino ! Cerul râde in extazul iubirii..."

]Actul II

Trei ani mai târziu, in acelasi loc. Cio-Cio-San (adică "Doamna Cio-Cio-San", “Doamna Fluture”) este acasa cu menajera Suzuki. Aceasta se roaga zeilor ca Cio-Cio-San sa plânga mai putin, pentru că de trei ani ele nu mai au nici o veste de la Pinkerton. Suzuki este ingrijorata și pentru că le-au mai ramas foarte putini bani. Dar Cio-Cio-San spune: "Zeii japonezi sunt grasi și lenesi. Sunt sigura că Zeul american raspunde mai repede celor care îl implora. Dar ma tem că nu stie că noi facem parte din familia lui". Cio-Cio-San are incredere că sotul ei se va intoarce. Printul Yamadori, care stie că Cio-Cio-San este parasita de sotul ei, vine și o cere in căsatorie. Cio-Cio-San il refuza, spunând că tara ei este SUA și potrivit legilor ei ea mai este căsatorita. Mr.Sharpless, consulul american, vine sa-i citească o scrisoare pe care a primit-o de la Pinkerton. El este asa de miscat de emotia tinerei doamne, incât nu poate sa-i citească scrisoarea pâna la sfârsit. Nu-i poate spune că Pinkerton a parasit-o, dar in schimb o indeamna sa accepte oferta de căsatorie a Printului Yamadori. Cio-Cio-San este ingrozita de o asemenea sugestie; ea il aduce in camera pe micul ei fiu. Cio-Cio-San spune că numele copilului este Durere, dar când tatal lui se va intoarce el se va numi Bucurie. Mr.Sharpless promite sa-i spuna lui Pinkerton că este tatal unui copil. Dupa plecarea consulului, se aude o bubuitura de tun in port, Cio-Cio-San se uita prin telescop și vede vaporul american "Abraham Lincoln", vaporul lui Pinkerton. Ea este peste masura de fericita. Cio-Cio-San și menajera Suzuki decoreaza camerele cu flori și il asteapta pe Pinkerton. Când vine noaptea, Suzuki și copilul adorm, dar Cio-Cio-San continua sa astepte treaza.

]Actul III

Un interludiu orchestral marcheaza intrarea vaporului "Abraham Lincoln" in portul Nagasaki, la rasaritul soarelui. Suzuki se trezeste și o convinge pe Cio-Cio-San că trebuie sa se odihnească. Cio-Cio-San și copilul merg in alta camera sa se culce. Sosesc Pinkerton și consulul care stau de vorba cu Suzuki. Pinkerton este insotit de sotia lui, Kate. Aceasta vorbeste cu Suzuki, spunându-i că va avea grija de copil, ca și cum ar fi al ei, dar Suzuki este foarte necăjita că Cio-Cio San va trebui sa se desparta de copil. Pinkerton este atât de plin de remuscări și atât de rusinat, incât fuge de acolo și le lasa pe doamne sa lamurească lucrurile in absenta lui. Cio-Cio-San intra și afla adevarul. Ea accepta sa dea copilul, dar cere ca Pinkerton sa vina peste o jumatate de ora sa-l ia. Când este singura in camera ei, Cio-Cio-San ia pumnalul tatalui ei și citeste inscriptia de pe el: "Cine nu poate trai cu cinste, trebuie sa moara cu cinste". Cuvintele acelea au fost mesajul Mikado-ului către tatal lui Cio-Cio-San, in urma cu multi ani. Tatal lui Cio-Cio-San si-a luat viata cu acel pumnal. Acum, Cio-Cio-San isi ia ramas bun de la fiul ei: "Tu care din Paradis ai coborât la mine, uite-te la chipul mamei tale, ca sa-l tii minte. Uite-te bine la mine ! La revedere dragostea mea...", Apoi ii spune copilului sa plece și se sinucide cu pumnalul tatalui ei. Pinkerton se intoarce, strigând-o: "Butterfly ! Butterfly !"...