 Magneţii calmează durerile şi pot reduce dimensiunile unei inflamaţii cu peste 50%
Încă din cele mai vechi timpuri se credea că magneţii au proprietatea de a calma durerile şi de a vindeca diverse afecţiuni. Deşi până acum studiile nu au putut demonstra acest lucru, un studiu efectuat la Universitatea din Virginia, SUA, a arătat că magneţii fac ca viteza sângelui să crească şi astfel, sunt aduse mai mult substanţe nutritive în ţesuturile degradate. Potrivit studiului, câmpul magnetic ajută vasele de sânge să se dilate şi să se comprime astfel încât curgerea sângelui să fie direcţionată spre inflamaţie. Descoperirile se bazează pe experimente pe cobai. Cercetătorii au anesteziat cobaii pentru a putea continua cercetările. Cobaii au fost „trataţi” cu agenţi inflamatori care să simuleze degradarea ţesuturilor.
Alături de agenţii inflamatori s-au folosit şi magneţi, cam de zece ori mai puternici decât cei care se ataşează pe frigider, care au fost legaţi de labuţele cobailor. Umflăturile care apăruseră la nivelul ţesuturilor s-au redus cu peste 50%, aparent din cauza faptului că câmpul magnetic creat a schimbat dimensiunea vaselor sanguine.
Pentru a-şi face efectul, magneţii au fost ţinuţi ataşaţi de cobai pentru 30 de minute. Pe de altă parte, cercetătorii au observat că dacă magneţii erau ataşaţi după ce umflăturile cobailor atinseseră apogeul, câmpul magnetic creat nu mai avea nici un efect. Dacă magneţii funcţionează la fel şi pentru oameni atunci recuperările după accidentări, de exemplu, se vor face mult mai repede pentru că micşorarea inflamaţiei este esenţială pentru o recuperare rapidă. Bineînţeles, rezultate asemănătoare se obţin prin folosirea unui „pachet” de gheaţă sau a unei comprese.
*Avantajul în folosirea magneţilor constă în faptul că sunt uşor de transportat şi de depozitat
Însă, acest lucru nu este întotdeauna la îndemână. Un magnet, care să aibă o putere corectă, poate fi oricând inclus într-o trusă de prim ajutor şi refolosit ori de câte ori este nevoie, susţin cercetătorii americani. Mai mult, el ar fi disponibil la doar câteva secunde de la producerea accidentării. Însă, cercetătorii au declarat că în prezent nimeni nu ştie care este puterea exactă pe care trebuie să o aibă un magnet pentru a ajuta la vindecarea unui om. Mai mult, nu se ştie dacă nu cumva pentru fiecare tip de rană nu trebuie un magnet cu o putere diferită.
Magneţii sunt folosiţi şi pentru rezonanţa magnetică
 Oamenii de ştiinţă consideră că magnetul care ar trata un cârcel de la nivelul gambei trebuie să aibă o altă putere decât cel care ar trata o mică zgârietură de pe mână. Mai mult, nu se ştie dacă acest tip de tratament poate funcţiona în cazul tuturor persoanelor. Cercetătorii sunt, însă, încrezători. Când magneţii au fost ataşaţi de labuţele cobailor, vasele dilatate au fost comprimate, iar cele comprimate au fost dilatate. Acest lucru a făcut ca sângele să fie eliberat din locurile unde vasele îi afecta „traseul”.
Mecanismul prin care se întâmplă acest lucru nu a fost încă înţeles, dar se crede că respectivul câmp magnetic afectează curgerea ionilor de calciu încărcaţi pozitiv care interacţionează cu muşchii din jurul vaselor sanguine. Acest studiu a mai arătat încă un beneficiu adus de magneţi. Se ştie că magneţii sunt folosiţi pentru efectuarea analizei imagistice numită rezonanţă magnetică. Mai mult, în prezent se dezvoltă tehnici care să permită folosirea magneţilor în tratarea cancerului şi a tumorilor.
Rezonanţa magnetică (RMN) – diagnostic de performanţă
Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM sau RMN) reprezintă o investigaţie modernă, foarte performantă, ce oferă informaţii mai precise decât radiografia, ecografia sau tomografia computerizată.IRM-ul foloseste un câmp magnetic foarte puternic şi unde de radiofrecvenţă pentru a oferi imagini ale diferitelor organe şi ţesuturi ale corpului. În anumite situaţii, pentru o mai bună vizualizare a organelor, se pot folosi substanţe de contrast.IRM-ul este folosit pentru diagnosticarea unei mari varietăţi de afecţiuni. Practic, tot corpul poate fi cercetat cu acestă investigaţie, iar modificările patologice sesizate sunt dintre cele mai mici.
Indicaţiile explorării IRM cuprind:
• Capul şi gâtul: IRM poate detecta anevrisme*, sângerări cerebrale, leziuni nervoase, accidente vasculare cerebrale, afecţiuni ale ochiului, urechilor etc;
• Regiunea toracică: poate diagnostica afecţiuni ale cordului, plămânilor, vaselor de sânge, cancerul de sân, cancerul pulmonar;
• Regiunea abdominală şi pelvisul: poate depista leziuni ale aproape tuturor organelor abdominale şi pelviene: ficat, pancreas, splină, rinichi, vezică, uter, ovare, prostată. Este un instrument folositor în diagnosticarea tumorilor acestor organe, infarctelor, infecţiilor;
• Oasele şi articulaţiile: diagnosticarea unor tumori osoase, fracturi, rupturi de tendoane şi ligamente, infecţii ale oaselor;
• Vasele de sânge: există o variantă de rezonanţă magnetică numită Angio-RMN, specializată pe investigarea vaselor de sânge şi circulaţiei. Este utilă în depistarea cheagurilor, trombozelor, anevrismelor şi altor afecţiuni vasculare.
Cum se desfasoara examinarea:Înainte de a fi introdus în aparatul de rezonanţă magnetică, pacientul trebuie să înlăture orice obiect metalic pe care îl are asupra sa: ceas, monede, agrafe de păr, bijuterii, pălci dentare, dispozitive de auz, carduri. În timpul testului pacientul trebuie să stea întins pe o masă, nemişcat, şi să efectueze comenzile pe care medicul i le cere. Testul durează de regulă între 30 şi 60 de minute însă se poate prelungi în funcţie de ceea ce se investighează.Pacienţii care se simt incomfortabil în interiorul magnetului trebuie sedaţi pentru a se relaxa, sau pot fi investigaţi în aparate care au magnetul deschis (nu înconjoară în totalitate corpul).Investigaţia nu produce durere, însă uneori poate aparea o senzaţie de răceală sau caldură, furnicături, dificultăţi de respiraţie, greaţă, ameţeală.Există mai multe tipuri de IRM, specializate pe diferite segmente: IRM de difuzie, Angio- RMN, IRM funcţional, fiecare dintre acestea având o aplicabilitate restrânsă.Deşi este o metodă diagnostică extrem de utilă şi cu foarte multe indicaţii, investigaţia prin rezonanţă magnetică rămâne totuşi un examen destul de scump şi disponibil doar în marile centre medicale.
Soneria electrică
Când apăsăm un buton al unei sonerii electrice,curentul traversează bobina unui electromagnet şi atrage un braţ de metal.Pe măsură ce braţul se mişcă, pierde contactul cu punctul prin care trece curentul electric şi circuitul se întrerupe.Braţul este dus la loc cu ajutorul unui resort şi face un ciocănel să lovească clopoţelul.Apoi,ciclul se reia.
Electromagnet industrial
Electromagneţii foarte puternici sunt folosiţi în industria oţelului, pentru a ridica încărcături mari. Când curentul trece printr-o bibină de sârmă, fierul este magnetizat. El
atrage oţelul ,care poate fi mutat dintr-un loc în altul.Când curentul este întrerupt , electromagnetul eliberează încărcătura. Atunci când curentul se întrerupe brusc bobina îşi pierde proprietăţile electromagnetice şi toată sarcina electromacaralei va cădea. Pentru preîntâmpinarea unor astfel de accidentese folosesc nişte sisteme de siguranţă din oţel care împiedică sarcina să cadă. Nu se pot transporta mase de fier incandescent cu astfel de macarale pentru că fierul incandescent îşi pierde proprietăţile magnetice.
Busola__Busola_sau_compasul'>Busola
Busola sau compasul ( italiană com-pasus)este un Instrument de măsură pentru determinarea punctelor cardinale, indicând Polul Nord şi Polul Sud magnetic.Egiptenii au descoperit pentru prima dată busola. Busola sau acul magnetic a fost deja cunoscut în timpul împăraţilor din China. Pe atunci busola consta dintr-o piatră magnetică legată de un fir de aţă pentru a se putea roti liber. Mai târziu apar formele de busole mai specializate. În Perioada Marilor descoperiri geografice portughezii au perfecţionat busola. Alexander Neckam,un savant englez,menţionează busola pentru prima oară prin secolul XII în Europa, fiind adusă în anul 1190 de arabi. Forma busolei de azi este menţionată prin secolul al XIII-lea probabil de un navigator italian din Amalfi, unde în port se găseşte statuia lui Flavio Gioia, declarat „ descoperitor al busolei”. În China s-au păstrat documente din anul 100 d.C. în care se atestă folosirea “indicatorului Sudului” în geomanţie şi Feng Shui. Acesta îl ajuta pe împărat să realizeze un ritual pt. a asigura fertilitatea pământului aruncând primăvara seminţe pe sol în direcţia sudului.
Primul desen al unei busole sub forma unui peşte care pluteşte este în Wu Ching Tsung Yao din 1044. În carte se descrie cum este fierul încălzit şi bătut pentru a menţine magnetizarea termo- rezistentă. Prima menţiune clară a folosirii magneţilor în busolă este în Shen Kua din 1088.
Busola a permis începând cu 1405 explorarea de către Zheng He a Cambodgiei, Ceylonului, Javei şi descoperirea Africii. Corăbiile din flota lui Zhen He aveau un tonaj de 5 ori mai mare decât corăbiile lui Vasco de Gama care a sosit în Oceanul Indian 70 de
ani mai târziu.Descoperirile geografice ale chinezilor au încetat brusc în perioada Ming datorită politicii izolaţioniste introduse, lăsând loc liber europenilor. Busola i-a permis lui Cristofor Columb să descopere în 1492 America.
Busola poate fi clasică sau numerică. Cea clasică se compune dintr-o capsulă transparentă şi etanşă care conţine un lichid uleios, în care se roteşte, fixată pe un pivot, o săgeată magnetizată, colorată, de obicei, în roşu şi negru, capătul roşu indicând Polul Nord, iar cel negru (albastru) Polul Sud. Fundul capsulei poate fi liniat, cea ce permite o poziţionare simplă pe hartă, uşurând astfel găsirea Nordului şi orientarea pe hartă în spaţiu.
Ca Deviaţie numim deviaţia suferită de acul magnetic sub influenţa unor câmpuri electromagnetice din apropierea busolei ca aparate sau instrumente electrice, zăcăminte de minereuri feroase, pentru aceasta este necesar aplicarea unei corecţii de direcţie.
Înclinaţia este unghiul format cu tangenta la suprafaţa globului terestru, această valoare fiind în Europa centrală de ca. 66,5° ceea ce înseamnă că intensitatea câmpului magnetic orizontal atinge numai 40 % din valoarea sa, în comparaţie cu câmpul magnetic vertical ce atinge 90 %. La busola folosită la navigaţia pe mare este necesar un giroscop pentru a menţine busola (compasul) permanent într-o poziţie orizontală.
lucru mecanic. Este ceea ce permite rotirea acelor unui ceas, vârfului unei maşini  de găurit, paletelor unui ventilator.
Magneţii în agricultură
Ne ajută să selecţionăm seminţele plantelor de cultură. Dacă presărăm pilitură de fier peste seminţele cerealelor neselecţionate acesta se va prinde de seminţele cu suprafeţele aspre ale buruienilor.La acţionarea electromagnetului aceasta va extrage doar seminţele de care s-a prins pilitura, adică seminţele buruienilor.
Electromagneţii în spectacole
O altă scamatorie seamănă foarte mult cu legendarul “Sicriu al lui Mahomed”:
Un lanţ destul de gros legat de podea iar în capătul celălalt este prinsă o bilă mare de fier; la semnalul scamatorului bila începe să se ridice până când lanţul este întins perfect; pentru a-şi arăta puterea scamatorul se suie pe lanţ până ajunge la bilă; Ce se întâmplă ? la semnalul scamatorului un electromagnet situat pe tavan atrage bila astfel încât scamatorul se poate sui pe lanţ fără probleme.
Se spune că sicriul lui Mahomed pluteşte în aer fără a se atinge de podea, tavan sau unul din pereţi; acest lucru se poate realiza cu ajutorul magneţilor dar nu folosindu-ne de
forţele de atracţie ale acestora când se realizează un echilibru instabil; există totuşi posibilitatea ca magneţii să se răsucească; pentru preîntâmpinarea acestui lucru ne folosim de nişte lamele din material nemagnetic.
Motoare si generatoare
Dacă o sârma prin care se închide un circuit electric se află lângă un magnet permanent, atunci sârma se va mişca din poziţia iniţială la apariţia curentului, dacă nu este ţinută fixa. Acest lucru se datorează electromagnetismului. În 1821, Michael Faraday a realizat o maşină simplă în care un fir străbătut de curent se mişcă în jurul unui magnet permanent. Bineînţeles, această "maşinuţă" mică nu era potrivită pentru o utilizare
practică, dar prin ea s-a materializat ideea ce stă la baza motoarelor electrice moderne: cu ajutorul curentului electric se poate realiza mişcare continuă. Motoarele electrice moderne utilizează electromagneţi în loc de o singură sârmă şi funcţionează mai eficace şi mai controlabil.
Oersted a aratat că electricitatea poate genera forţe magnetice, iar Faraday , şi paralel cu el dar independent, fizicianul american Joseph Henry, au demonstrat că prin magnetism se poate produce curent electric.
Dostları ilə paylaş: | 
