Mai abitir

altfel – [mod] Bunica face prăjitura asta altfel; [conector discursiv] Dar, la ieşirea lui Paler din capelă, izbucneşte un ropot de aplauze, încât, pentru o clipă, mi s-a părut că s-a întâmplat o minune. Fiindcă, altfel, de ce să baţi din palme? (www.cotidianul.ro).

altminteri – [mod] Altmintrelea îl numeşte în faţă, almintrelea pe din dos, unde vorbeşte cu îndrăzneală (P. Maior, Procanon, 1783); [conector discursiv] Oricine îşi ia în serios religia ar trebui să fie convins că religia lui este cea adevărată. Altminteri, de ce o mai practică? (www.watchtower.org).

astfel, aşa – [mod] I-am spus să nu mai vorbească astfel/aşa; [conector discursiv] A adus cadouri pentru copii; astfel/aşa şi i-a făcut prieteni.
Câteva adverbe de mod şi-au fixat pentru nivelul discursiv o formă de comparativ. Acestea dau indicii asupra enunţării – mai exact, mai precis, mai bine (zis) etc.– sau exprimă o specificare – mai ales, locuţiunea mai cu seamă etc.¹²
ales – Adverbul ales şi-a pierdut sensul de „hotărât, sigur, precis, cu atenţie, amănunţit, lămurit, anume”, cu care apare în DA: De el, alesu ce să scriu, n-am (Cod. Vor. 72/₂, în DA); Badea mieu ăl d’astă vară S’a rugat să-l iubesc iară. Ţ-am spus, bade, rupt ales, Că nu pot să te iubesc (Hodoş, P.P., 164, în DA). Sensul conservat este acela de „deosebit”, pentru care în limba actuală s-a fixat numai forma de comparativ: Au lovit Moldovenii ales pre Craiul (Ureche, Let. I, 139/₁₅, în DA); Siguranţa copiilor depinde mai ales de tine (www.copiidisparuti.ro).

vârtos – Adverbul vârtos, folosit şi singur până în secolul al XIX-lea pentru exprimarea intensităţii maxime (vârtos bune), apare cu o formă fixă la comparativ de superioritate (mai vârtos) mai frecvent cu sensul „mai ales, mai degrabă, mai mult decât atât, mult mai etc.”: Tot omul, ce au pătimit multe dela oameni, caută singurătatea. Este mai vârtos vrednic de însemnat, că toate noroadele ne norocite prin iubirea lor de slavă, prin năravuri, sau prin guvernul lor, au produs clasuri mari de lăcuitori cu totul daţi la singurătate şi ne însurare. (G. Bariţ, Inimile, 1838).

tare – În limba veche, cu o funcţionare asemănătoare exista şi sintagma mai tare („mai ales”): Au aicea învăţătură toţi creştinii, mai tare popii (CC¹.25, apud Densusianu 1975 II: 603).