Majoritatea localnicilor de aici erau evrei. Înainte ca Auschwitz să devină simbolul cel mai cunoscut al Holocaustului, acesta era un oraş polonez obişnuit cu numele de Oświęcim. Majoritatea



Yüklə 447 b.
tarix08.01.2019
ölçüsü447 b.





Înainte ca Auschwitz să devină simbolul cel mai cunoscut al Holocaustului, acesta era un oraş polonez obişnuit cu numele de Oświęcim. Majoritatea localnicilor de aici erau evrei.

  • Înainte ca Auschwitz să devină simbolul cel mai cunoscut al Holocaustului, acesta era un oraş polonez obişnuit cu numele de Oświęcim. Majoritatea localnicilor de aici erau evrei.



Când a fost înfiinţat lagărul de la Auschwitz?

  • Când a fost înfiinţat lagărul de la Auschwitz?

  • Cu ce scop?

  • Care au fost naţionalităţile şi identităţile minoritare ale ocupanţilor lagărului de-a lungul anilor?

  • Cine au fost eliberatorii şi când au eliberat lagărul?

  • Traseul eliberatorilor

  • Mărturii video ale eliberatorilor

  • Fragmente din mărturii ale eliberatorilor





În 1944, lagărele de la Auschwitz se întindeau pe o suprafaţă de 40 km pătraţi. Primul lagăr din 1940 era amplasat în foste barăci militare poloneze. Numărul polonezilor arestaţi ajunsese la un număr atât de ridicat încât sistemul obişnuit de încarcerare nu mai era suficient.

  • În 1944, lagărele de la Auschwitz se întindeau pe o suprafaţă de 40 km pătraţi. Primul lagăr din 1940 era amplasat în foste barăci militare poloneze. Numărul polonezilor arestaţi ajunsese la un număr atât de ridicat încât sistemul obişnuit de încarcerare nu mai era suficient.

  • În 1942, la Auschwitz 2 (Auschwitz-Birkenau) au fost aduşi la muncă forţată 10.000 de prizonieri de război care să finalizeze construcţia lagărului. Acesta era conceput pentru internarea a 125.000 de prizonieri de război sovietici.

  • Apoi, Birkenau a devenit principalul centru de exterminare a evreilor din Europa, peste 900.000 de evrei fiind ucişi aici.

  • Au fost înfiinţate multe alte sub-lagăre industriale, cel mai mare dintre acestea fiind Monowitz/Buna (cu zece mii de prizonieri), deschis în 1942 pe locul fabricii de cauciuc şi petrol sintetic de la Buna-Werke.

  • De-a lungul timpului au mai fost create un lagăr pentru internarea persoanelor rome şi Sinti (ţigani”), un lagăr pentru femei, un lagăr familial cehesc. Toate aceste persoane au suferit cumplit.

  • Exterminarea în masă prin gazare a încetat în octombrie 1944, atunci când înfrângerea în război părea inevitabilă şi efortul a fost canalizat spre ascunderea faptelor săvârşite.





Primii închişi după invadarea Poloniei de armata germană au fost deţinuţi politici polonezi. Ei au fost urmaţi, după invadarea Rusiei de armata germană, de prizonieri de război sovietici.

  • Primii închişi după invadarea Poloniei de armata germană au fost deţinuţi politici polonezi. Ei au fost urmaţi, după invadarea Rusiei de armata germană, de prizonieri de război sovietici.

  • Odată cu construirea lagărului de la Birkenau în zona Auschwitz, evreii au devenit ţinta principală şi au fost aduşi aici din întreaga Europă ocupată de germani (de exemplu din Franţa şi din Grecia).

  • Persoanele de etnie romă au început să fie aduse în lagăr în număr din ce în ce mai ridicat şi puşi într-o secţiune specială numită lagărul pentru familii de ţigani.”

  • Au fost înfiinţate lagăre temporare în incinta Birkenau pentru transferuri din alte lagăre de concentrare (ca de exemplu lagărul familial cehesc transferat din lagărul de la Terezin). De cele mai multe ori, însă, populaţia transferată era apoi ucisă.

  • Anne Frank a fost transferată din lagărul de tranzit Westerbork din Olanda la Auschwitz şi apoi în lagărul de la Bergen-Belsen în Germania.

  • Eva Heyman, tânăra orădeancă care a scris un jurnal, a fost deportată la Auschwitz în 1944 alături de sute de mii de evrei maghiari.

  • Pe fondul apropierii de Auschwitz a trupelor sovietice în ianuarie 1945, aproximativ 60.000 de prizonieri au fost expediaţi din lagăr în marşuri ale morţii” către alte lagăre din Germania. Aproximativ unul din patru au murit în timpul marşului”. În jur de 7000 dintre prizonierii cei mai slăbiţi au rămas la Auschwitz şi au fost eliberaţi.











Stiepanovich Martynushkin, locotenent major şi mitralior

  • Stiepanovich Martynushkin, locotenent major şi mitralior

  • Amintirea ororilor din lagărele de concentrare fasciste, pentru cei care au fost ucişi şi pentru cei care au supravieţuit atrocităţilor şi sunt încă în viaţă, nu poate fi ştearsă – nu poate să rămână doar în manuale, cărţi, filme, monumente, piese de muzeu, ci trebuie să dăinuie mereu în inimile cetăţenilor Rusiei, Poloniei şi ai altor ţări europene eliberate, îndeosebi în rândul generaţiei tinere.”

  • Enver Alimbekov, artilerist

  • Iniţial crezusem că e un fel de depozit cu maldăre de haine. Apoi, în acel semi-întuneric, am zărit corpuri, corpuri de copii pretutindeni. Unii erau morţi; alţii, pe jumătate vii – înfiorător de slabi, cu zdrenţe atârnând de corpurile lor emaciate. În timp ce stăteam acolo, câteva dintre micile maldăre au început să se mişte - clătinându-se, târându-se şi scoţând sunete ciudate. S-au apropiat din ce în ce mai mult. Am împietrit. De cizmele mele se agăţau mâini micuţe, murdare – doar piele şi os.”

  • Ivan Sorokopud, sergent

  • Însă ce am văzut apoi întrecea orice închipuire. De fapt, amintirea aceasta mă bântuie şi astăzi. Este dificil să descriu ce impact puternic a avut asupra mea………..”





  • Anatoly Shapiro, maior, comandantul regimentului 1085

  • Am văzut multe în acest război…….Însă pentru Auschwitz nu am fost pregătit.”

  • Soldaţii mei s-au dat înapoi îngroziţi. Unul a spus: Nu mai suport. Haideţi să ieşim de aici. E incredibil.”

  • Georgi Elisavetsky, colonel

  • Am ştiut imediat că trebuie să acţionăm pentru a încerca să salvăm supravieţuitorii, pe aceia care fuseseră mutilaţi fizic şi psihic în lagăr. Îmi este imposibil să descriu felul în care au lucrat medicii, asistentele, ofiţerii şi soldaţii noştri – fără să doarmă sau să mănânce– pentru a încerca să îi ajute pe aceşti bieţi oameni, cum s-au luptat pentru fiecare viaţă. Din păcate, pentru mulţi nu s-a mai putut face nimic.”

  • Arkady Friedner, corespondent de război

  • Acesta a fost Auschwitz – locul în care au ucis şi sufocat sute de mii de oameni în camere de gazare. Am fost prima persoană care a scris despre asta. Am scris un întreg material pentru ziarul armatei, cu un interviu luat unui prizonier eliberat. A fost publicat a doua zi – la 29 ianuarie.”









  • Cadrul 3. Prin amabilitatea Muzeului Evreiesc din Oświęcim

  • Cadrele 5/9. Prin amabilitatea Yad Vashem

  • Cadrul 11. Prin amabilitatea OnWar.com

  • Cadrul 12/14. Prin amabilitatea USC Shoah Foundation

  • Cadrele 13/15. Citate preluate din Total War: From Stalingrad to Berlin de Michael Jones, John Murray (Publishers).

  • Cadrele 16/17. Prin amabilitatea Yad Vashem

  • Cadrele 18. Prin amabilitatea Universităţii din Londra

  • Suntem recunoscători Profesorului Ilya Altman de la Holocaust Center, Moscova, şi Dr Jeremy Hicks de la Universitatea Queen Mary din Londra pentru sfaturile domniilor lor oferite dezinteresat. Eventuale erori sunt exclusiv ale noastre.

  • Suntem de asemenea recunoscători celor care au finanţat proiectul nostru:

  • International Holocaust Remembrance

  • Alliance

  • Bernard Charitable Trust

  • Ambasada Marii Britanii la Bucureşti

  • www.tikvah.ro





Dostları ilə paylaş:


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2019
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə