Monumente istorice şi culturale

Monumente istorice şi culturale
Edificiul din piatră roman (Str. Victor Deleu / Parcul I.L.Caragiale) cu numeroase încăperi, unele încălzite cu hypocaustum, a cunoscut patru faze de construcţie corespunzătoare dezvoltării oraşului la rangul de municipium şi apoi colonia. Aici a fost descoperit un tezaur monetar de argint (1268 denari) depozitat într-o oală de lut cu capac (sec. I î.Hr - sec. III d.Hr.).
Ruine de construcţii romane (Piaţa Unirii) – făceau parte din piaţa centrală a oraşului roman Napoca (secolele II-III d.Hr.), peste care s-au suprapus construcţii medievale, moderne şi contemporane.

Primele săpături arheologice în Piaţa Unirii au fost efectuate în anul 1822. Cercetările actuale au început în anul 1994 şi au continuat, cu anumite întreruperi, până în anul 2008, fiind conduse de arheologii Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. A fost cercetată arheologic o suprafaţă de aproximativ 850 metri pătraţi din zona central-sudică a oraşului roman. Cu această ocazie au fost descoperite şi vestigii neolitice, post romane şi medievale.

Situl este acoperit cu sticlă pe o suprafaţă de 82 de metri pătraţi pentru protejarea vestigiilor, devenind astfel un punct de informare şi vizitare, care beneficiază de un sistem de iluminat ambiental. Inaugurarea sitului a avut loc odată cu dezvelirea Lupei Capitolina pe Bulevardul Eroilor, la 28 noiembrie 2008.
Cetatea Clujului

Prima menţiune documentară datează din anul 1173 şi desemnează aşezarea sub numele de Clus (în latină „loc închis între dealuri”). Alte denumiri ale oraşului au fost Kolozsvár (în maghiară) şi Klausenburg (în germană), după coloniştii saşi care s-au aşezat în cetatea Cluj, în timpul regelui Ştefan al V-lea al Ungariei, ulterior decimării populaţiei autohtone în timpul atacurilor tătare. Klausenburg a fost una dintre cele şapte cetăţi (Siebenbürgen) medievale săseşti din Transilvania. Primul nume românesc al oraşului a fost Cluş, scris uneori şi Klus. În anul 1974, numele a fost schimbat în Cluj-Napoca, Napoca fiind prima denumire a aşezării, folosită în epoca romană.

Prima incintă fortificată a oraşului medieval a fost ridicată după invazia tătară din 1241 şi după actul regal din 1316, cuprinzând un teritoriu de aproximativ 7 hectare cu centrul în actuala Piaţă a Muzeului. Turnul din colţul sud-estic, denumit al Pietrarilor de la breasla care îl administra, era folosit şi ca temniţă.

Dezvoltarea impetuoasă a oraşului a făcut necesară extinderea fortificaţiilor, clujenii primind în 1405, de la regele Sigismund de Luxemburg, dreptul de a ridica noi ziduri de apărare.

A doua incintă fortificată avea dimensiuni mult mai ample, cuprinzând între ziduri aproximativ 45 de hectare. În secolul al XV-lea erau menţionate 18 bastioane şi turnuri în colţurile cetăţii, la porţile oraşului sau intermediar (Turnul Podului, Turnul Mănăstirii, Turnul Croitorilor etc.), Clujul fiind descris de autorii umanişti ca un “oraş comercial mare şi bogat, bine clădit, cu puternice şi străvechi ziduri şi numeroase turnuri” (Giovanandrea Gromo).
Casa Monetăriei (Str. Emile Zola nr. 4)

La Cluj a funcţionat, cu începere din 1527, o Casă a Monetăriei (Domus cementaria et auricusoria), în care erau bătute monedele principatului. Monetăria din Cluj a fost înfiinţată de Ioan Zapolya (1487-1540), voievod de Transilvania şi, mai târziu, rege al Ungariei. Monetăria era situată în apropierea bisericii franciscane, la limita estică a Cetăţii Vechi şi a fost concesionată o perioadă lungă de timp familiei clujene Filstich. În oraş exista, de asemenea, o cămară princiară, cu rol de trezorerie, unde erau preschimbate metalele preţioase. În secolul al XVI-lea, oraşul Cluj s-a dezvoltat în plan urbanistic şi arthitectonic, dar şi artistic. Prezenţa în Cluj a principilor şi şederea acestora pentru o perioadă mai lungă de timp a atras negustori, meşteşugari, artişti care au contribuit la economia oraşului, deja înfloritor. Astfel, au fost construite poduri de piatră peste Someş (1573, 1585) şi au fost realizate conducte de aducere a apei potabile din trunchiuri de brad perforate.

Bastionul Croitorilor (Str. Baba Novac / Piaţa Ştefan cel Mare) face parte din a doua incintă fortificată prin sistemul de ziduri şi întărituri ale oraşului ridicate în prima jumătate a secolului al XV-lea şi continuate până în secolul al XVII-lea.

A fost construit pe colţul sud-estic al zidului de apărare a oraşului, după anul 1405, ca urmare a privilegiilor acordate de regele Sigismund de Luxemburg. Prima atestare documentară datează din anul 1457, din timpul regelui Matia Corvin.

Întreţinerea bastionului a fost încredinţată celei mai puternice bresle din oraş – breasla croitorilor.

De-a lungul timpului, Turnul a fost distrus de mai multe ori (1551-1553, 1601, 1627,1707). Forma actuală a fost dată de ultima mare reconstrucţie din anii 1709-1711, făcută de austrieci, din peste 150 de căruţe cu piatră. Turnul a mai fost restaurat în perioada 1956-1957, când s-a încercat deschiderea unui muzeu de istorie al oraşului Cluj, lucru interzis de autorităţile comuniste, în anul 1959.

În faţa turnului a fost amplasată statuia lui Baba Novac (sculptor Virgil Fulicea), generalul lui Mihai Viteazul, ucis în anul 1600.

Din anul 2008, în urma restaurării realizate sub egida Consiliului Local şi Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, Turnul a primit o nouă destinaţie: Centrul de Cultură Urbană.

Cetăţuia

Situată la o altitudine de 405 m, are aspectul unui platou pe care a fost construită, în secolul al XVIII-lea de către austrieci, o fortificaţie de tip Vauban, cu ziduri, bastioane şi o redută, care adăpostea clădiri administrative, garnizoana şi depozitul de armament. La exterior era înconjurată cu un val de pământ. Fortificaţia avea rol de control asupra oraşului, dar şi acela de închisoare, mai ales în timpul Revoluţiei de la 1848. Aici a fost închis şi executat cunoscutul umanist şi luptător sas Stephan Ludwig Roth, unul dintre eroii Revoluţiei. Din fortificaţie s-au mai păstrat o parte din ziduri, câteva clădiri, iar reduta a fost transformată în Turnul Paraşutiştilor.

Istoria recentă consemnează ridicarea pe colina Cetăţuii a Hotelului „Belvedere”, o construcţie masivă şi modernă. Dealul Cetăţuia reprezintă, totodată, şi un important punct de belvedere, tot aici fiind amplasată Crucea de pe Cetăţuie (arh. Virgil Salvanu), care aminteşte de martirii Revoluţiei de la 1848. Crucea a fost amplasată în anul 1995, în locul celei din lemn, distrusă de autorităţile comuniste în anii '50 ai secolului trecut.
Strada în oglindă (Str. Iuliu Maniu)

Obiectiv unic în Transilvania, partea vestică a străzii (între Piaţa Unirii şi strada Bolyai) a fost construită simetric în secolul al XIX-lea, în stil eclectic, urmând tendinţele acelor vremuri, inspirate de arhitectul Hausmann care a sistematizat într-o concepţie modernă Parisul.

Strada poartă numele marelui om politic Iului Iuliu Maniu, fost prim-ministru şi personalitate cu rol marcant în unirea Transilvaniei cu România.
Primăria municipiului Cluj-Napoca (Str. Moţilor nr. 3)

Clădirea a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, după planurille arthitectului Alpár Ignác, cu o faţadă barocă de stil vienez şi un turn de colţ, cu ceas, care impresionează prin forţa şi sobrietatea degajate. Pe turn a fost aplicată stema Comitatului (prefecturii) Cluj, deoarece destinaţia iniţială a fost aceea de sediu al Comitatului Cluj. Clădirea s-a încadrat în planul de sistematizare a oraşului, demarat în anul 1798 şi care prevedea faptul că orice construcţie nouă trebuia să aibă aprobarea consiliului orăşenesc.

Destinaţia iniţială a clădirii de sediu al comitatului a fost una multiplă – sediu politic, administrativ, fiscal etc., unde oficialii comitatului decideau asupra bunului mers al zonei, iar în sălile mari, pe lângă şedinţe, aveau loc expoziţii ale artiştilor consacraţi sau ale mai tinerilor confraţi, dar şi balurile oraşului de la începutul secolului XX.

Astăzi este sediu al Primăriei municipiului Cluj-Napoca, instituţie guvernată de principiile autonomiei locale administrative şi financiare, descentralizării serviciilor publice, legalităţii şi eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor comunităţii.

Prefectura judeţului Cluj (Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 58)

A fost prima clădire a Camerei de Comerţ şi Industrie. Este o clădire de colţ, cu trei faţade, soclu mozaicat şi trei nivele, cu mansardă. Stilul arhitectonic îmbină elemente de inspiraţie populară cu cele de factură gotică şi influenţă a Secessionului francez. Din 1990 în clădire funcţionează Prefectura Cluj şi Consiliul Judeţean. Respectarea legalităţii, transparenţa, profesionalismul, orientarea spre rezultate şi orientarea către cetăţean sunt principiile care ghidează funcţionarea acestor instituţii.

Palatul de Justiţie (Calea Dorobanţilor nr. 1 / Piaţa Ştefan cel Mare nr. 1)

Edifiu reprezentativ pentru arhitectura începutului de secol XX, clădirea este parte a ansamblului arhitectonic din Piaţa Avram Iancu (Teatrul Naţional “Lucian Blaga” şi Opera Română, Mitropolia Ortodoxă Română, Prefectura judeţului Cluj etc.) A fost construită între anii 1898-1902, după planurile arhitectului Wagner Gyula, în stil eclectic, cu frize bogat ornamentate cu motive vegetale, console şi figuri în ronde-bosse. Clădirea face parte din patrimoniul naţional, fiind monument istoric şi de arhitectură, actualmente aici funcţionând Curtea de Apel Cluj şi alte instanţe judecătoreşti.

Universitatea Babeş-Bolyai (Str. Mihail Kogălniceanu nr. 1)

Istoricul înfiinţării unui aşezământ de studii superioare în Transilvania datează încă din anul 1567, când principele Ioan Sigismund a înfiinţat o academie de studii la Sebeş-Alba. În 1581, Ştefan Bathory a fondat un colegiu la Cluj, sub controlul iezuiţilor, care a fost desfiinţat mai târziu, iar protestanţii, unitarienii, calvinii şi catolicii au înfiinţat pe rând, alte colegii. În 1776, împărăteasa Maria Tereza a fondat la Cluj o universitate în limba germană, înlocuită ulterior cu vestitul liceu piarist, cu predare în limba latină.

Odată cu afirmarea naţiunii române, în contextul revoluţiilor europene de la 1848, s-a pus explicit problema universităţii în limba naţională. La cererea expresă a românilor, în anul 1868 s-a propus crearea la Cluj a unei universităţi cu predare în limbile maghiară, română şi germană, dar acest lucru nu s-a respectat, în 1872 autorităţile de atunci înfiinţând Universitatea din Cluj exclusiv în limba maghiară. După Primul Război Mondial, şi în contextul Marii Uniri de la 1918, universitatea clujeană, asemeni universităţilor din Bratislava şi Strasbourg, a fost preluată de autorităţi şi a devenit o instituţie a României întregite. Profesorii maghiari care nu au depus jurământul de credinţă faţă de noul Stat Român creat la 1918 au înfiinţat o Universitate maghiară la Szeged. La 12 mai 1919 s-a constituit Universitatea românească din Cluj, însă în anul 1940, în urma revizuirii teritoriale impuse de Diktatul de la Viena, universitatea a fost mutată la Timişoara şi Sibiu, iar Universitatea maghiară de la Szeged a fost adusă la Cluj. După încheierea Celui de Al Doilea Război Mondial şi abrogarea Diktatului, în 1945 autorităţile româneşti au înfiinţat universitatea maghiară „Bolyai”, iar cele două universităţi, în fine, în 1959 au fost reunite sub numele de Universitatea Babeş-Bolyai, după numele celor doi renumiţi savanţi: biologul Victor Babeş şi matematicianul Janos Bolyai.

Astăzi, Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) este cea mai importantă instituţie de invăţământ superior de stat din municipiul Cluj-Napoca. Din punct de vedere al numărului de studenţi (peste 56.000), precum şi al diversităţii specializărilor oferite (111), UBB este cea mai mare şi complexă universitate din ţară.

Universitatea Babeş-Bolyai se remarcă, de asemenea, prin caracterul său multicultural. Astfel, dintre cele 21 de facultăţi ale universităţii, 17 oferă programe de studii în limbile română şi maghiară, 11 în limbile română şi germană.
Teatrul Naţional „Lucian Blaga”şi Opera Română (Piaţa Avram Iancu)

Cele două instituţii de cultură au fost înfiinţate în 18 septembrie 1919, ca expresie a renaşterii spirituale de după Marea Unire de la 1918. Clădirea care adăposteşte Teatrul Naţional “Lucian Blaga” şi Opera Română, a fost ridicată între 1904-1906, după planurile celebrilor arhitecţi Helmer şi Fellner. Sala dispune de 928 de locuri şi este realizată în stil neobaroc, cu inflexiuni stilistice inspirate de secesionism în decorarea holului.

Inaugurarea Naţionalului clujean a avut loc în zilele de 1 şi 2 decembrie 1919, cu spectacolele “Se face ziuă” de Zaharia Bârsan şi “Ovidiu” de Vasile Alecsandri. Studioul Teatrului Naţional “Euphorion” este destinat cu precădere tinerilor artişti şi experimentelor lor creatoare.

Opera Naţională Română Cluj-Napoca este prima instituţie lirico-dramatică de stat din România. Spectacolul inaugural a avut loc în 25 mai 1920, cu spectacolul “Aida” de G. Verdi. De la inauguarea sa şi până în prezent, pe scena Operei Române au fost prezentate peste 200 de titluri de opere, operete şi balete din repertoriul universal.

Teatrul şi Opera Maghiară de Stat (Str. Emil Isac nr. 26-28)

Teatrul Maghiar de Stat Cluj este cea mai veche companie teatrală de limba maghiară, înfiinţată în 1792. Teatru de repertoriu, el este subordonat Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, fiind cea mai importantă instituţie de cultură a minorităţii maghiare. Repertoriul teatrului cuprinde capodopere ale dramaturgiei universale şi autohtone.

Opera Maghiară de Stat din Cluj-Napoca a fost înfiinţată la 17 decembrie 1948, ca instituţie de sine stătătoare. Clădirea, care astăzi dispune de o capacitate de 1000 de locuri, s-a construit între anii 1909-1910 pe locul fostului Teatru de Vară care data din anul 1874. Repertoriul cuprinde atât capodopere ale muzicii universale, predominând însă titluri ale compozitorilor maghiari.