Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale

2. Surse

Există dreptul la căi de atac eficiente?

Dreptul la căile de atac eficiente este definit în mod explicit în Art. 47 al CDFUE, care prevede faptul că:

“1. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, în conformitate cu condițiile stabilite de prezentul Articol.

2. Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, contituită în prealabil prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată și reprezentată.

3. Asistența juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiție.”

După cum rezultă din această formulare, Art. 47 al CDFUE nu își limitează domeniul de aplicare la o interpretare îngustă a dreptului la căile de atac eficiente; mai degrabă, tratează conceptul mai larg al dreptului la protecție judiciară eficientă. În cadrul acestui concept, jurisprudența CJUE include mai multe elemente.

4. 
   dreptul de a introduce o acțiune așa cum se menționează în cauza Földgáz Trade,¹⁹⁷ în care CJUE a afirmat faptul că „Articolul 5 al Regulamentului Nr. 1775/2005, coroborat cu Anexa la regulamentul respectiv, și Articolul 47 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene trebuie să se interpreteze în sensul că exclud legislația națională privind exercitarea drepturilor de acțiune în fața instanței sau tribunalului care are jurisdicție pentru a evalua legalitatea acțiunilor unei autorități de reglementare, care, în circumstanțe asemănătoare celor în cauză în acțiunea principală, nu permite acordarea unui operator, cum ar fi E.ON Földgáz, locus standi cu scopul de a introduce o acțiune împotriva unei decizii a autorității de reglementare respective cu privire la codul de rețea”;
   
5. 
   dreptul de acces la un tribunal așa cum este menționat în cauza Otis în care Curtea afirmă faptul că the „referitor mai ales la un tribunal, trebuie să se clarifice faptul că, pentru ca un „tribunal” să poată determina un litigiu referitor la drepturile și obligațiile care decurg din legislația UE în conformitate cu Articolul 47 al Cartei, este necesar ca acesta să poată lua în considerare toate chestiunile de fapt și de drept care sunt revelante pentru cauza pe care o judecă”;¹⁹⁸
   
6. 
   dreptul de a fi audiat așa cum se menționează în cauza Boudjlida, în care Curtea afirmă faptul că “Dreptul de a fi audiat în toate procedurile judiciare este acum menționat nu numai în Articolele 47 și 48 ale Cartei, care asigură respectarea drepturilor la apărare și a dreptului la un proces echitabil în toate procedurile judiciare, ci și în Articolul 41 al Cartei, care garantează dreptul la bună administrare. Articolul 41(2) al Cartei prevede faptul că dreptul la bună administrare include, inter alia, dreptul oricărei persoane de a fi audiată înainte de luarea măsurilor individuale care ar putea să o afecteze în mod negativ”;¹⁹⁹
   
7. 
   dreptul la apărare așa cum se menționează în cauza A, în care Curtea afirmă faptul că „toate prevederile Regulamentului Nr. No 44/2001 exprimă intenția de a asigura faptul că, în cadrul obiectivelor acestui regulament, procedurile care au ca rezultat pronunțarea hotărârilor judecătorești au loc în așa fel încât dreptul la apărare înscris în Articolul 47 al Cartei să fie respectat”;²⁰⁰
   
8. 
   principiul egalității armelor așa cum se menționează în cauza Sanchez Morcillo I, în care Curtea afirmă faptul că „Acel principiu este, cu toate acestea, un element integrant al principiului protecției judiciare eficiente a drepturilor pe care persoanele le au în conformitate cu legislația UE, cum ar fi dreptul garantat de Articolul 47 al Cartei” și care adaugă faptul că „principiul egalității armelor […] nu este decât un corolar al conceptului unui proces echitabil care implică obligația de a oferi fiecărei părți oportunitatea rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care nu o pun într-o situație mai puțin avantajoasă comparativ cu adversarul acesteia”;²⁰¹
   
9. 
   principiul audi alteram partem așa cum se menționează în cauza Banif Plus Bank, în care instanța a afirmat faptul că „instanța națională trebuie să respecte și cerințele protecției judiciare eficiente a drepturilor pe care persoanele le au în conformitate cu legislația Uniunii Europene, așa cum se garantează în Articolul 47 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Printre aceste cerințe se numără principiul audi alteram partem, ca parte a dreptului la apărare și care este obligatoriu pentru instanța respectivă, în special atunci când aceasta decide cu privire la un litigiu pe un motiv pe care l-a identificat din proprie inițiativă”.²⁰²
   

La fel ca și în cazul tuturor articolelor Cartei, Art. 47 al CDFUE obligă statele membre (inclusiv toți actorii instituționali, cum ar fi legislatorul și instanțele naționale)²⁰³ doar atunci când acestea acționează în domeniul de aplicare al legislației UE, așa cum se prevede prin art. 51 al CDFUE.²⁰⁴ Astfel, pentru a iniția aplicarea garanțiilor enumerate în Art. 47 al CDFUE, pentru respectiva cauză se va aplica o altă prevedere a legislației UE.²⁰⁵ În consecință, dacă această legătură lipsește, nu se poate invoca o eventuală încălcare a Art. 47 al CDFUE.

În plus, Art. 47 al CDFUE trebuie să fie intepretat și exercitat „în condițiile și în limitele definite de prevederile relevante ale Tratatului care prevăd acest lucru”, în conformitate cu Art. 52(2) al CDFUE. În această privință, se face referire la Art. 19(1) al Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care stabilește faptul că judecătorii sunt judecători ai legislației Uniunii, în sensul că statele membre „vor furniza căi de atac suficiente pentru a asigura protecția juridică eficientă în domeniile reglementate de legislația Uniunii”.