Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale

Dreptul penal poate prevedea elemente suplimentare cu privire la proporționalitate?

În ceea ce privește procedurile penale, caracterul proporțional al căilor de atac garantate ar trebui analizat și în raport cu Art. 49 din CDFUE care prevede după cum urmează:

“Principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor:

1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia infracţiune potrivit dreptului intern sau dreptului internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă la momentul săvârșirii infracțiunii. În cazul în care, ulterior săvârșirii unei infracțiuni, legea prevede o pedeapsă mai ușoară, se aplică aceasta din urmă.

2. Prezentul articol nu aduce atingere judecării și pedepsirii unei persoane care s-a făcut vinovată de o acțiune sau omisiune care, în momentul săvârșirii, era incriminată pe baza principiilor generale recunoscute de comunitatea națiunilor.

3. Pedepsele nu trebuie să fie disproporționate față de infracțiune.”

Prezenta dispoziție vizează protejarea libertății individuale prin impunerea pedepsirii comportamentului înainte de interdicția legală, precum și protejarea încrederii în ceea ce privește predictibilitatea și răspunderea dreptului penal. În ceea ce privește principiul proporționalității pedepsei, Carta este o noutate, întrucât nici un alt instrument juridic internațional nu prevede o declarație similară. Cu toate acestea, un asemenea principiu nu este nou în legislația și practica națională a statelor membre.

Acest principiu se aplică legiuitorului, permițând incriminarea și pedepsirea comportamentului numai în măsura în care este necesar, adecvat și potrivit pentru protejarea obiectului protecției juridice în cadrul obiectivelor legitime ale pedepsei. Dar, acesta se aplică și judecătorului, impunând alegerea unei pedepse proporționale cu infracțiunea, având în vedere gravitatea obiectivă a prejudiciului și gravitatea individuală a culpabilității.

Trebuie să se rețină că sancțiunile penale pot fi impuse, de asemenea, în cadrul diferitelor tipuri de sisteme de aplicare a legii, și anume penal și administrativ. În cazul aplicării administrative, sancțiunile pot fi considerate „de natură penală”, așa cum au afirmat atât CEDO, cât și CJUE, pentru aceste sancțiuni ar trebui să se aplice principiile dreptului penal. În special, jurisprudența CEDO prezintă identificarea unei categorii de sancțiuni punitive, în cadrul căreia ar trebui să se aplice instrumente juridice penale de fond și de procedură, într-o măsură proporțională cu gravitatea constrângerii sau a pedepsei.²²³

Caracteristicile eficienței, proporționalității și disuasiunii sunt impuse de dreptul UE?

Trebuie să se rețină că aceste trăsături specifice ale căilor de atac se bazează pe dispozițiile dreptului secundar UE. În domeniile acoperite de proiectul ACTIONES, există câteva exemple în care directivele UE solicită statelor membre să impună căi de atac eficiente, disuasive și proporționale. De exemplu:

Directiva 2009/136/CE de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului Art. 2 (10) Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile, inclusiv sancțiunile penale după caz, aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor interne adoptate în conformitate cu prezenta directivă și iau măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive și se pot aplica pentru a acoperi perioada oricărei încălcări, chiar dacă încălcarea a fost rectificată ulterior. Statele membre comunică aceste dispoziții Comisiei până la 25 mai 2011 și informează Comisia fără întârziere cu privire la orice modificări ulterioare care au efect asupra acestora.

Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală Art. 5 (1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că încălcările interdicției prevăzute în Articolul 3 fac obiectul unor sancțiuni efective, proporționale și disuasive împotriva angajatorului.

Nediscriminarea Articolele 15 din Directiva 2000/43/CE și 17 din Directiva 2000/78/CE impune statelor membre să stabilească norme cu privire la sancțiunile pentru cazurile de încălcare a dispozițiilor naționale adoptate în temeiul respectivelor Directive și să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt aplicate. Sancțiunile, care pot include plata unei despăgubiri victimei, trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive. Cerințe similare, cu o formulare puțin diferită, sunt definite în Articolul 14 din Directiva 2004/113/CE (sancțiuni), Articolul 18 (despăgubire sau reparație) și 25 (sancțiuni) din Directiva 2006/54/CE, Art. 10 din Directiva 2010/41/UE (despăgubire sau reparație).

Dreptul penal Decizia-cadru 2008/913/JAI din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal Art. 3 Sancțiuni penale 1. Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că faptele menționate la articolele 1 și 2 pot fi pedepsite cu sancțiuni penale eficiente, proporționale și disuasive. 2. Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că faptele menționate în Articolul 1 pot fi pedepsite cu sancțiuni penale, maximul pedepsei fiind cel puțin închisoarea de la unu până la trei ani.