Maramuresul, vatra de cultura si civilizatie care si-a daltuit in lemn istoria, este locul unde traditiile, portul si arta pop

Darul vindecărilor (miraculoase)

Darul credinţei şi facerea minunilor lucrează împreună, darul credinţei trebuie să se înalţe pentru “a primi” miracolul. Ele curg împreună. Sunt ca nişte nişte fraţi gemeni. Ai nevoie de darul credinţei, darul vindecării şi darul minunilor pentru a ridica pe cineva din morţi. Pentru învierea morţilor trebuie să ai un cuvânt de la Dumnezeu. Nu poţi pur şi simplu să încerci să o faci. Vei cunoaşte când toată această putere va veni peste tine.EX. Pastor Gene cu doamna aflată în moarte cerebrală.

Este timpul ca minunile să curgă ca în vremea lui Isus şi în cartea Faptele Apostolilor. Aceasta îi va face pe necredincioşi să creadă.

Pastori! Trebuie să studiaţi Cuvântul lui Dumnezeu şi să fiţi pregătiţi pentru lucrări supranaturale. Să nu vă fie frică de ele! Doriţi-le! Trupul lui Cristos are nevoie să umble în tărâmul supranaturalului – tărâmul Duhului Sfânt. Paravanul ridicat de tradiţie şi religiozitate trebuie să fie înlăturat. Trebuie să fim conduşi de Duhul Sfânt. Trebuie să te maturizezi – să fii sensibil în Duhul, ca să fii condus de Duhul – când vom face lucrurile în felul (stilul) lui Dumnezeu, vom avea rezultatele Lui.

Darul credinţei este folosit în domeniul protecţiei. Inamicul a pus capcane pentru oameni. Darul credinţei se va ridica şi va vorbi peste aceste situaţii. Nu te teme eşti acoperit cu sângele lui Isus. Puterea darurilor spirituale nu va opera în crsştinii carnali. Darul credinţei este dat pentru a scoate afară demoni. Vei privi drept la persoana posedată de demon şi vei porunci demonului să iasă.

Darul credinţei vine prin punerea mâinilor. Punerea mâinilor este comunicare; ungere împărtăşită prin punerea mâinilor. Această credinţă nu rămâne permanent în posesia credinciosului – din nou “după cum vrea Duhul Sfânt”. Cuvântul spune: ”înflăcărează darul pe care l-ai primit prin punerea mâinilor” 2Timotei 1:6.

Vei deprinde folosirea darurilor pregătindu-te în (prin) Duhul Sfânt. Aceasta va promova voia Lui, nu voia noastră. Noi suntem umpluţi în mod supranatural cu Duhul lui Dumnezeu. Avem Dumnezeirea în noi. Ar trbui să facem ceea ce a făcut Isus. Darul credinţei este atât de copleşitor! – vei şti dacă îl ai.

Darul înfăptuirii minunilor

Înfăptuirea minunilor este un dar supranatural primit de la Dumnezeu, ca să faci o minune. Este o intervenţie a lui Dumnezeu în legile naturii.

EX. Soarele şi luna s-au oprit, hrănirea celor 5000, umblarea pe ape.

Sateliţii, calculatoarele, tehnologia nu sunt minuni. Nu a fost cineva care să fi spus “Să fie sateliţi” şi ei să fi luat fiinţă. Deschiderea ochilor orbilor, surzi vindecaţi, organe care au crescut la loc, boli vindecate – acestea sunt minuni.

Scopul minunilor este ca puterea şi măreţia lui Dumnezeu să fie manifestate (…..??.). Dumnezeu vrea atât de mult ca puterea lui să fie turnată peste întreg pământul. El caută oameni cărora să le încredinţeze puterea Sa, care să fie grabnici la ascultarea şi împlinirea cuvintelor Lui. Pentru ca toată gloria să I-o dăm Lui. Ştim că nu putem face nimic prin nio înşine – toată lucrarea o face El – noi suntem numai vase. Cu cât umblăm mai aproape de Dumnezeu, cu atât Duhul Sfânt va lucra cu mai mare putere în noi. Dacă vrei să ai darul de a înfăptui minuni trebuie să iei o decizie: niciodată să nu te cerţi (contrazici) cu Dumnezeu.

Darul vindecărilor

Darul vindecărilor este o intervenţie supranaturală a puterii vindecătoare a lui Dumnezeu asupra bolii, fără mijloace naturale. Trebuie să reţinem: este puterea lui Dumnezeu, nu a noastră. Tot ce facem noi este că suntem disponibili. Este o diferenţă între vindecare şi minuni. Vindecarea este a îndepărta boala din unele părţi ale corpului pe când minunile sunt creatoare.

O minune va cauza formarea unui glob ocular, creşterea unui picior, deschiderea urechilor unui surd, îndepărtarea unei tumori, crearea de organe care au fost distruse. Minunile sunt instantanee. Vindecarea poate fi instantanee sau graduală (un proces). Uneori se poate produce în “mers”, ca în cazul vindecării celor zece leproşi (Luca 17:14). Ai nevoie să ştii dacă trebuie să te rogi pentru o minune sau pentru vindecare.

Uneori va veni o ungere de vindecare în timpul unui serviciu divin sau, de a face minuni. Pentru a umbla în aceste daruri trebuie “să păşeşti în apă” şi să începi să te rogi pentru oameni. Nu umbla prin simţurile tale (prin ce vezi), ci prin puterea lui Dumnezeu de a lucra prin tine. Dacă intervine mândria, Dumnezeu nu te poate folosi.

Darurile de putere sunt restaurate în biserică. O restaurare a facerii de minuni, vindecării şi credinţei cum nu a mai fost niciodată până acum. Oamenii vor fi vindecaţi, minuni creatoare vor avea loc în timp ce oamenii vor sta pe scaune în biserică.Biserica (Trupul lui Cristos) a fost bolnavă şi slabă. Trebuie să fim ca şi biserica din Faptele Apostolilor. Puterea lui Dumnezeu să lucreze în şi prin oamenii Săi. Este timpul să ne îndeletnicim cu (să ne ocupăm de) treburile Tatălui.

Puterea lui Dumnezeu va atrage necredincioşii. Dumnezeu vrea să se descopere. Apoi prin lucrarea celor cinci oficii (domate), biserica va învăţa şi va echipa (antrena). Trebuie să te aştepţi ca puterea lui Dumnezeu să se manifeste la întâlnirile voastre (programe, servicii). E nevoie de o îndrăzneală ca în Faptele Apostolilor 2. Pentru aceasta ne-a fost dat Duhul Sfânt. Trebuie să trăim o viaţă sfântă, închinată lui Dumnezeu.

Darurile motivaţionale sau lucrarea de ajutorare

Profeţia (proorocia)

Darul profeţiei este abilitatea specială pe care Dumnezeu o dă anumitor membri ai Trupului lui Cristos de a primi şi comunica un mesaj urgent de la Dumnezeu către poporul său, printr-o vorbire (rostire) divină, unsă.

Profetul

Cuvântul grecesc „propheteria” înseamnă a vorbi (înainte) gândurile şi sfaturile lui Dumnezeu.

Unii cred că profeţii Vechiului Testament şi profeţii Noului Testament nu sunt la fel, dar un studiu atent va arăta că există o asemănare puternică. Profeţii Vechiului Testament sunt priviţi numai ca şi prezicători . În realitate, ei au petrecut mai mult timp ca şi prezicători, prooroci avertizând Israelul şi pe alţii să se pocăiască de ticăloşia lor şi să se întoarcă la Dumnezeu. Acesta este subiectul profetului Noului Testament. El este un prezicător care vorbeşte gândurile lui Dumnezeu. Înainte ca Biblia să fie completă, profeţii primeau revelaţia direct de la Dumnezeu. Acum că Biblia este completă, ei primesc adevărurile şi principiile direct de la Dumnezeu citind şi studiind Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi ei aplică standardul lui Dumnezeu la cultura şi stilul de viaţă al celor din jurul lor.

Darul profeţiei este în esnţă darul de a predica. Dar să observăm că darul pare să poarte cu el nevoia unui mod special de a predica. Profetul este “foc din cer”, un predicator “pisălog”, “cicălitor” care descoperă păcatul şi când oamenii care au păcate în viaţa lor răspund cu pocăinţă, atunci predicarea lui rezultă în edificare, îmbărbătare şi mângâiere (vezi 1Corinteni 14:3).

Profetul este de obicei identificat astfel: are capacitatea şi dorinţa dată de Duhul Sfânt de a-L sluji pe Dumnezeu proclamând adevărul lui Dumnezeu. Sunt cei care predică cu putere, “foc din cer”,”cicălitori”(insistenţi), care descoperă păcatul, “îl arată cu degetul.

I. CARACTERISTICI:

A. Nu sunt foarte răbdători, mai ales cu oamenii şi cu problemele lor.

B. Sunt împrăştiaţi (slab organizaţi), şi au nevoie de alţii pentru a-I ajuta să se ţină de program (agendă, orar).

C. Au o vedere spirituală foarte clară.

D. Sunt mult mai plăcuţi când nu vorbesc sau predică.

E. Au o imagine de sine puternică şi sunt individualişti

F. Au un puternic sentiment al datoriei şi din această cauză nu le pasă ce cred alţii despre ce fac ei.

G. Sunt foarte încăpăţânaţi (ţin foarte mult la părerea lor)

H. Sunt predispuşi să fie deprimaţi şi serioşi decât optimişti faţă de viaţă.

I. Adesea doresc să fie singuri.

J. De obicei nu sunt inhibaţi, ci se exprimă cu uşurinţă.

K. Sunt mai interesaţi de propriile lor ţeluri (scopuri, ţinte) şi dorinţe.

L. Este foarte probabil să fie autoritari, în ce priveşte Scriptura.

M. Vor fi dominanţi, nu supuşi.

II. PUNCTE FORTE

1. 
   Simt această datorie: de a dezvălui păcatul din viaţa altora.
   
2. 
   Trebuie să predice. N-ar fi mulţumiţi dacă ar scrie numai.
   
3. 
   Transmit un sentiment al urgenţei şi fac presiuni pentru decizii rapide
   
4. 
   Doresc să vadă o lume fără păcat. Vor să vadă trezire.
   
5. 
   Vor să îţi trezească conştiinţa.
   
6. 
   Predică pentru a condamna (păcatul)(sau: Predică din convingere)
   
7. 
   Le place să vorbească în public şi o fac cu îndrăzneală.
   
8. 
   Sunt de obicei oameni care disciplinează. Vor ca lucrurile să fie făcute bine, corect.
   
9. 
   Sunt în stare să ia decizii rapide; rareori sunt indecişi (nehotărâţi).
   
10. 
    Sunt capabili să obţină şi să întreţină atenţia audienţei.
    

III. PUNCTE SLABE

1. 
   Vor să-i transforme pe toţi oamenii blânzi (moi) din biserică în oameni puternici.
   
2. 
   Este mai probabil să fie ostili decât toleranţi, în special în ce priveşte păcatul.
   
3. 
   Este foarte probabil să provoace probleme. (Să aprindă un scandal)
   
4. 
   Cred că toată lumea are nevoie de părerea lor.
   
5. 
   Au tendinţa de a se concentra pe partea negativă a lucrurilor.
   
6. 
   Nu se relaţionează bine cu o singură persoană. (Nu comunică foarte bine de la om la om)Nu se deranjează să fie agreabili. (Nu-şi fac griji să fie agreabili)
   
7. 
   Sunt prea critici. (Exagerează cu critica)
   
8. 
   Încearcă mai degrabă să convingă ei decât să-L lase pe Duhul Sfânt să convingă.
   
9. 
   Îi judecă pe alţii destul de pripit(uşor, repede).
   
10. 
    Trag concluzii şi iau decizii înainte să cunoască toate faptele. Nu analizează detaliile.
    
11. 
    Nu-şi propun scopuri şi nu-şi fac planuri decât pe termen lung.
    
12. 
    Tind să fie egoişti.
    
13. 
    Folosesc sarcasmul şi ironia pentru a-şi atinge scopul. Nu au tact.
    
14. 
    Sunt poruncitori şi nerăbdători. Au o toleranţă mică faţă de greşeli. Vor ca lucrurile să fie făcute cum spun ei şi acum.
    
15. 
    Sunt reţinuţi în a-şi face prieteni. Sunt suspicioşi din fire (prin natura lor).
    

IV. CUM ATACĂ SATAN ACEST DAR

1. 
   Cauzează lipsă de compasiune.
   
2. 
   Cauzează mândrie şi autojustificare.
   
3. 
   Cauzează mânie şi amărăciune.
   
4. 
   Cauzează neiertare.
   
5. 
   Cauzează descurajare din cauza lipsei de pocăinţă a altora.
   
6. 
   Îi face să cadă uneori chiar în păcatul împotriva căruia predică.
   
7. 
   Îi face să nu spună niciodată “Îmi pare rău”.
   
8. 
   Îi face să aibă o atitudine pesimistă.
   

V.UNDE SĂ FOLOSEŞTI ACEST DAR

În domenii care nu necesită relaţii personale apropiate.
TRĂSĂTURI ALE DARULUI PROFEŢIEI ILUSTRATE DIN VIAŢA LUI PETRU

TRĂSĂTURI	ILUSTRAŢII
Nevoia de a-şi exprima gândurile şi ideile verbal, în special în ce priveşte binele şi Răul	Petru a vorbit mai des decât orice alt ucenic din evanghelii şi a devenit purtătorul de cuvânt al Bisericii.(Faptele Apostolilor 2:4 , 3:12 )
2.Tendinţa de a judeca pripit ceea ce vede şi aude şi de a îşi exprima imediat părerea.	Petru a fost primul care a vorbit de mai multe ori decât oricare dintre ucenici. (Matei 14:28 , 15:15 , 16:16 , 17:4 , 19:27 , 26:33 , Ioan 6:68 ,13:6 )
3.O abilitate uimitoare de a simţi când ceva sau cineva nu este ceea ce pare a fi şi de a reacţiona dur la făţărnicie	Petru a condamnat înşelătoria lui Anania şi Safira şi această condamnare a rezultat în moartea lor.(Faptele Apostolilor 5:3-10)
4.O dorinţă de a-i respinge pe cei care ofensează (rănesc) în aşa fel încât să se facă dreptate şi ceilalţi să fie avertizaţi.	. Petru nu era dispus să ierte pe cei ce îi greşesc şi a întrebat de câte ori să-i ierte (Matei 18:21)
5.O sinceritate în ce priveşte eşecurile personale şi onestitate atât cu el însuşi cât şi cu alţii.	Petru a căzut la picioarele lui Isus şi a spus: “pleacă de la mine căci sunt un om păcătos, Doamne”. (Luca 5:8)
6.O tendinţă de a acţiona impulsiv şi de a se implica total în ceea ce face.	Petru a fost nerăbdător să meargă pe apă. (Matei 14:28) I-a interzis lui Isus să-i spele picioarele, apoi a dorit ca să-i spele şi mâinile şi capul. (Ioan 13:6-10)
7.Tendinţa de a fi dureros de direct în a-şi corecta prietenii	Petru L-a mustrat pe Isus cu privire la un anumit curs al evenimentelor care credea Petru că nu este potrivit pentru Isus (Marcu 8:31-33)
8. O dorinţă de a da dovezi de loialitate şi implicare totală	Petru L-a asigurat pe Isus că nu se va lepăda de El niciodată şi L-a apărat pe Isus tăind ureche servitorului marelui preot (Matei 26:33 , Ioan 18:10)
9. O disponibilitate de a suferi pentru că a făcut ceea ce era drept	Petru s-a bucurat să fie considerat (socotit) vrednic de a suferi ruşinea pentru Isus atunci când a fost bătut pentru că a ascultat de Dumnezeu şi nu de oameni (Faptele Apostolilor 5:29-42
10. O abilitate de a fi convingător în a defini binele şi răul	Petru subliniază: ”voi L-aţi luat (pe Isus), L-aţi crucificat(răstignit), şi L-aţi înjunghiat prin mâna celor fărădelege” (Faptele Apostolilor 2:23) .În timpul acesta Dumnezeu a convins mii de oameni.

CUM SE POATE CA PROFEŢII SĂ-ŞI FOLOSEASCĂ DARUL ÎNTR-UN MOD GREŞIT

1. 
   Corectând oameni care nu sunt sub autoritatea lor Profeţii simt adesea că sunt responsabili faţă de toţi oamenii. Este foarte greu pentru ei să nu vorbească (să fie reţinuţi) atunci când văd lucruri greşite.
   

2. Să tragă concluzii cu privire la cuvinte, acţiuni sau motive.

Profeţii tind să tragă concluzii asupra unor fapte pe care le cunosc numai parţial. Bazându-se pe ceea ce ştiu şi pe un sentiment al binelui şi răului pe care îl au în mod natural (firesc), s-ar putea să tragă concluzii pripite.

3. Întărind (Accentuând, Amplificând) un spirit de condamnare

Îndată ce s-a tras o concluzie pripită, profetul va tinde să caute lucruri care să confirme ideea ce a spus. Aceasta poate rezulta în scoaterea din context a unor cuvinte şi acţiuni ale celui acuzat numai pentru a dovedi ceva.

4. Judecând şi dând la lumină pe cel care greşeşte mai degrabă decât să îndrepte greşeala

Profeţii tind să judece un frate şi să dea o sentinţă bazaţi pe ceea ce cunosc şi nu sunt interesaţi să-l ajute să-şi depăşească problemele. Profeţii tind să dezvăluie problema, dar nu văd soluţia.

5. Îndepărtând o persoană care a greşit

Odată ce o persoană a greşit profeţii tind să întrerupă părtăşia cu acea persoană şi îi conving şi pe alţii să facă acelaşi lucru. Ei se vor îndepărta şi de prieteni pentru a fi fideli unei cauze.

6. Ocupându-se de partea negativă mai mult decât de partea pozitivă a lucrurilor

Profeţii sunt mai sensibili faţă de rău şi înşelătorie decât alţii. Aceasta îi poate aduce în poziţia de a fi “împotriva” mai multor lucruri decât sunt “pentru”, sau cel puţin aşa va părea altora. Dacă un lucru este parţial bun şi parţial rău, profeţii îl vor vedea ca fiind sau complet bun, sau complet rău.

7. Fiind lipsiţi de grijă şi de tact când îşi exprimă părerile (opiniile)

Conduşi de dorinţa de a fi total deschişi şi sinceri, profeţii adesea împărtăşesc adesea opinii care ar fi mai bine dacă nu ar fi spuse.

8. Pretinzând un răspuns pozitiv la o mustrare aspră

Profeţii tind să se aştepte la o pocăinţă imediată chiar dacă mustrarea a fost făcută în dragoste sau nu. Ei tind să mărească dimensiunile eşecurilor (greşelilor) pentru a sublinia nevoia de pocăinţă.

9. Autocondamnându-se când greşesc

Judecata aspră pe care profeţii o au pentru alţii, şi-o aplică şi lor înşişi. Ei tind să fie extrem de autocritici şi se simt nevrednici când greşesc.

10. Acuzându-i pe alţii de făţărnicie dacă nu-şi mărturisesc (arată, dezvăluie) complet greşelile

Dacă profetul vinde o maşină sau o unealtă folosită, el va aminti toate defectele lucrului respectiv. Ei se aşteaptă ca şi alţii să facă la fel şi este posibil să-i acuze de nesinceritate sau înşelătorie dacă nu o fac.