FIŞĂ DE DOCUMENTARE NR. 8
Defecte şi regimuri anormale ale transformatoarelor.
Pe parcursul funcţionării transformatorului de putere, personalul de exploatare are obligaţia să facă un control exterior al stării tuturor elementelor componente, atât vizual, cât şi al aparatelor indicatoare. Prin aceasta se va evita apariţia unor defecte grave care să conducă la acţionarea protecţiilor prin relee.
2.1 Supraîncălzirea transformatorului.
Se vor expune principalele situaţii în care pot apărea supraîncălziri ale transformatoarelor.
Transformatorul este supraîncărcat. Un transformator poate să funcţioneze cu o suprasarcină limitată de condiţiile de funcţionare şi de mediul ambiant. Determinarea faptului că este sau nu supraîncărcat se face din diagrama de sarcină întocmită pe baza citirilor indicaţiilor ampermetrului, pentru o perioadă de 24h. Uneori funcţionarea în regim de suprasarcină este impusă în cazul avariilor.
Temperatura din încăperea transformatoarelor este prea ridicată.
Se măsoară temperatura aerului în încăperea în care este montat transformatorul, la distanţa de circa 2m de la cuva acestuia şi la jumătatea înălţimii ei. Dacă temperatura măsurată depăşeşte cu 8...10ºC temperatura admisă, se vor lua măsuri de intensificare a ventilaţiei. În acest scop se prevăd orificii în partea superioară şi inferioară a camerei transformatorului, care se închid cu jaluzele. Diferenţa de temperatură admisă între aerul cald şi cel rece este de 15ºC.
Raporturi de transformare diferite la transformatoare care funcţionează în paralel.
Acest lucru duce la apariţia unui curent de egalizare între transformatoare. Repartizarea sarcinii va fi neuniformă, transformatorul care are tensiunea secundară mai mare, în gol se va încărca mai mult. Pentru remedierea acestei defecţiuni se va înlocui un transformator cu altul care să îndeplinească toate condiţiile de cuplare în paralel.
Transformatoarele au tensiuni de scurtcircuit diferite. (în cazul funcţionării în paralel). În acest caz repartizarea sarcinii nu se face proporţional cu puterile nominale, ci invers proporţional cu tensiunea de scurtcircuit. Astfel, dacă transformatorul mai mic are tensiunea de scurtcircuit mai mică, va prelua o încărcare mai mare şi va împiedica încărcarea transformatorului mai marela sarcină nominală. Pentru a remedia situaţia trebuie alese două transformatoare care să verifice toate condiţiile de cuplare în paralel.
2.2 Străpungerile şi întreruperile înfăşurărilor transformatorului.
Străpungeri între înfăşurări şi cuvă, între înfăşurările de înaltă şi joasă tensiune sau între faze. Aceste defecte se produc din următoarele cauze:
- au apărut supratensiuni ca urmare a descărcărilor atmosferice;
- a scăzut calitatea uleiului (umezire, impurificare);
- izolaţia este îmbatrânită ca urmare a supraâncălzirilor sau a degradării în timp;
- datorită efectelor forţelor electrodinamice apărute ca urmare a scurtcircuitelor exterioare transformatorului.
Străpungerea izolaţiei înfăşurărilor se poate descoperi cu megohmmetrul. În unele cazuri când apar locuri neizolate (datorită supratensiunii) pe înfăşurări, sub forma unor descărcări punctiforme, se poate descoperi defectul numai încercând transformatorul sub tensiune (aplicată sau indusă).
Întreruperi în înfăşurări. Ca rezultat al unor contacte imperfecte, se topeşte o porţiune din conductorul înfăşurării sau din conductoarele de ieşire din înfăşurări. Defectul se determină datorită degajării de gaze sub efectul termic al arcului electric, gaze care determină deconectarea de către releul de gaze al transformatorului.
Cauzele care pot duce la această defecţiune pot fi:
-
lipirea unor legături ale înfăşurărilor executate incorect;
-
defecţiuni ale conductoarelor care leagă capetele înfăşurării cu bornele;
-
ruperea unor conductoare datorită eforturilor electrodinamice din timpul suprasarcinilor.
Întreruperile se pot constata cu ajutorul unui ohmmetru. Locul întreruperii se poate constata fie vizual, fie cu ajutorul ohmmetrului, controlând înfăşurarea pe porţiuni. De obicei întreruperea are loc la locul de îndoire al conductorului sub piuliţa bornei. Pentru a preîntâmpina astfel de defecţiuni se înlocuieşte conductorul rotund cu o legătură elastică, care constă dintr-un pachet de benzi de cupru a căror secţiune este egală cu secţiunea conductorului de ieşire.
2.3 Funcţionarea protecţiei prin releul de gaze (Buchholz).
Protecţia de gaze este o protecţie sensibilă la defecte interne sau la regimuri anormale ale transformatorului, în care acestea sunt însoţite de degajări de gaze. Releul de gaze (fig. 4) se montează pe conducta de legătură dintre conservatorul de ulei şi cuva transformatorului. El este parcurs de întreaga cantitate de gaze ce se produce în interiorul cuvei.
În absenţa unui defect, flotoarele sunt ridicate şi contactele releului rămân dechise. În cazul unui defect minor, se produce o degajare slabă de gaze, care se adună în partea superioară a camerei releului şi flotorul coboară, contactul său se închide, semnalizând un regim anormal. La fel acţionează la scăderea nivelului de ulei din cuvă.
În cazul unui scurtcircuit intern grav, în cuvă se produce o degajare violentă de gaze care antrenează uleiul spre conservator, loveşte al doilea flotorul , provoacă coborârea flotorului şi închiderea contactului său şi prin releul intermediar, comandă declanşarea întreruptoarelor transformatorului.
Degajările de gaze şi deci funcţionarea releului Buchholz care comandă doar semnalizarea regimurilor anormale are loc în următoarele situaţii :
- în interiorul transformatorului au apărut defecte mici, care duc la degajări slabe de gaze;
- în timpul umplerii transformatorului cu ulei, a rămas aer în transformator ;
- nivelul uleiului este scăzut din cauza temperaturii sau datorită pierderilor de ulei.
În anumite situaţii releul de gaze va comanda deconectarea întreruptoarelor transformatorului. Acestea sunt :
-
scurtcircuit între spire ;
-
scurtcircuit între primar şi secundar ;
-
scurtcircuit între faze ;
-
conturnarea sau străpungerea izolaţiei comutatorului de tensiuni.
Scurtcircuitele pot apărea ca urmare a izolării insuficiente a legăturilor de trecere, deteriorării izolaţiei spirelor de presare, bavurilor de pe spira de cupru, deteriorării mecanice sau naturale a izolaţiei sau scăderii nivelului de ulei.
Scurtcircuitul între faze evoluează, de obicei rapid, şi este însoţit de arc electric ; se manifestă prin degajări intense de gaze şi aruncarea uleiului prin conservator sau prin supapele de siguranţă. Aceleaşi manifestări se prodic şi în cazul scurtcircuitului între primar şi secundar. În ambele situaţii au loc creşteri importante ale curentului de alimentare.
2.4 Tensiunea în circuitul secundar este anormală.
Tensiunile de fază din circuitul secudar sunt egale la funcţionarea în gol, dar diferă mult în sarcină, cu toate că tensiunile din circuitul primar sunt normale. Această defecţiune se produce în următoarele cazuri :
- există un contact imperfect la una din bornele transformatorului – se înlătură defecţiunea ;
- este întrerupt circuitul primar al transformatorului trifazat cu coloane, conectat după schema triunghi-stea sau triunghi-triunghi. Se decuvează transformatorul şi se restabileşte continuitatea fazelor. Determinarea fazei întrerupte se face cu ohmmetrul.
Tensiunile secundare diferă mult la funcţionarea în gol faţă de tensiunile secundare la funcţionarea în sarcnă, deşi tensiunile primare sunt egale.
Această defecţiune poate să apară când :
- s-a inversat sfârşitul cu începutul unei înfăşurări legate în stea;
- există o întrerupere în circuitul primar al transformatorului;
- există o întrerupere în circuitul secudar al transformatorului.
Este necesară repararea înfăşurărilor sau a legăturilor desfăcute, adică este necesară decuvarea transformatorului.
2.5 Defecte ale comutatorului de tensiune.
Se analizează numai defecţiunile comutatoarelor destinate pentru reglarea raportului de transformare fără sarcină. În principal, fiind vorba de un comutator, defecţiunea constă în arderea sau topirea suprafeţelor de contact ale comutatorului. Cauzele care duc la această defecţiune sunt:
-
construcţia necorespunzătoare a comutatorului nu asigură presiunea de contact necesară;
-
montarea defectuoasă a comutatorului;
-
efectul termic al unor curenţi de scurtcircuit;
-
comutarea sub sarcină a comutatorului deşi el este destinat pentru comutarea în gol.
Topirea totală sau degradarea contactelor comutatorului poate duce la degradarea uleiului şi acţionarea releului de gaze.
Remediază defecte simple ale ale echipamentelor electrice din centrale electrice
Repararea motoarelor.
Tehnologia reparării unei maşini electrice aflate în exploatare cuprinde următoarele faze mai importante:
-
izolarea electrică de restul instalaţiei prin deschiderea întreruptorului (manual sau automat) şi scoaterea patroanelor siguranţelor din tabloul de forţă, cu luarea tuturor măsurilor de protecţie a muncii;
-
desfacerea legăturilor electrice de la bornele maşinii;
-
desfacerea legăturilor de transmisie de la utilajul antrenat;
-
desfacerea piuliţelor de la prezoanele din fundaţie ;
-
transportul la atelierul de reparaţii ;
-
demontarea motorului ;
-
repararea părţilor componente defecte ;
-
remontarea ;
-
încercări ;
-
reinstalarea motorului pe fundaţie ;
-
refacerea legăturilor electrice şi mecanice ;
-
ridicarea izolării.
Dostları ilə paylaş: | 
