Miron Costin, Létopiseţulŭ Țărâi Moldovei de la Aaron vodă încoace Invazia lăcustelor

LRL, anul III, sem. II. Seminar 3. ...........................................

Miron Costin, Létopiseţulŭ Țărâi Moldovei de la Aaron vodă încoace...

Invazia lăcustelor
Zac. 5. Cu unŭ anŭ mainte de ce s-au rădicat Hmil hatmanul căzăcescŭ asupra léşilor, aproape de sécere, eram pre atuncea la şcoală la Barŭ, în Podoliia, pre cale fiindŭ de la sat spre oraş. Numai ce vădzum despre amiadzăzi unŭ nuor, cum să rădică deoparte de cériu un nuor sau o negură. Ne-am gândit că vine o furtună cu ploaie, deodată, pănă ne-am timpinat cu nuorul cel de lăcuste, cum vine o oaste stol. Înloc ni s-au luat soarele de desimea muştelor. Céle ce zbura mai sus, ca de trei sau patru suliţe nu era mai sus, iară carile era mai gios, de un stat de om şi mai gios zbura de la pământŭ. Urlet, întunecare, asupra omului sosindŭ, să rădica oarece mai sus, iară multe zbura alaturea cu omul, fără sială de sunet, de ceva. Să rădica în sus de la om o bucată mare de ceia poiadă şi aşea mergea pe deasupra pământului, ca de doi coţi, pănă în trei suliţe în sus, tot într-o desime şi într-un chip. Un stol ţinea un ceas bun şi dacă trecea acéla stol, la un ceas şi giumătate <283 v> sosiia altul şi aşea, stol după stol, cât ţinea de la aprândzŭ, pănă îndesară. Unde cădea la mas, ca albinele de gros dzăcea; nice cădea stol preste stol, ce trecea stol de stol şi nu să porniia, pănă nu să încăldziia bine soarele spre aprândzŭ şi călătoriia pănă îndesară şi pănă la cădérea de mas. Cădea şi la popasuri, însă unde mânea, rămânea pământul negru, împuţit. Nice frundze, nice pai, ori de iarbă, ori de sămănătură, nu rămânea. Şi să cunoaşte şi unde poposiia, că era locul nu aşea negru la popas, ca la masul aceii mâniei a lui Dumnedzău. Câteva dzile au fostŭ acéia urgie; den părţile de gios, în sus mergea. Şi tot atuncea au fostŭ şi aicea în ţară lăcuste şi după acela anŭ şi la al doilea, însă mai puţine. Şi apoi şi în dzilile a lui Ştefan vodă, au fostŭ lăcuste, însă pre unele locuri şi nu ca acéia desime, ca în céla anŭ, de care s-au scris. Iarna să găsiia în pământŭ îngropate pre multe locuri.
(fragment din Létopiseţulŭ Țărâi Moldovei de la Aaron vodă încoace, de unde este părăsitŭ de Uréche vornicul de Țara de giosŭ, scosŭ de Miron Costinŭ vornicul de Țara de giosŭ în oraşŭ în Iaşi, în anul de la zidirea lumiei 7183, iară de la naşterea Mântuitorului lumii, lui Iisus Hristos, 1675 meseţa... dni,

Miron Costin, Opere. Ediţie critică cu un studiu introductiv, note, comentarii, variante, indice şi glosar de P. P. Panaitescu, Bucureşti, 1958, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă., p. 166)