Biserica Ortodoxă din China. Ortodocşii necalcedonieni plecaţi din Siria au ajuns în secolele VII-VIII în Mongolia şi Sumatra (Indonezia), începând cu secolul al IX-lea, dar cu precădere în timpul dinastiei Ming (1368-1644), creştinii sunt persecutaţi şi nu sunt toleraţi. Creştinismul a fost propovăduit apoi în China de misionarii trimişi de Patriarhia Rusiei. Prima biserică ortodoxă în China s-a amenajat în 1698, la Pekin, de către misionarul rus Maxim Leontiev (f 1712), prin transformarea unui templu budist, comunitatea ortodoxă fiind alcătuită din cazaci ruşi.
Începând cu anul 1715, misiunea creştină între chinezi s-a intensificat, cei mai cunoscuţi misionari fiind arhim. Iachint Biciurin şi Inochentie Figurovski.
Răscoala populaţiei chineze împotriva europenilor şi a creştinilor din 1900, cunoscută sub numele de „Răscoala Boxerilor", a adus mari prejudicii Ortodoxiei din China, mulţi creştini pierind şi distrugându-se bisericile şi aşezămintele.
După 1918, cu sprijinul Bisericii Ruse, misiunea ortodoxă se intensifică, hirotonindu-se noi ierarhi.
Succesele misiunii ortodoxe ruse în intervalul 1858-1949, culminând cu întemeierea Universităţii Ortodoxe "Sf. Vladimir" la Harbin, se vor reduce în 1949, o dată cu instalarea la putere a regimului comunist al lui Mao Tze Doung. Pentru ortodocşii chinezi, Patriarhia Ecumenică a numit de curând la Hong-Kong pe tânărul mitropolit Nikita. În Indonezia funcţionează câteva parohii ortodoxe în insulele Java, Băii şi Sumatra, îndeosebi după răsturnarea, în 1998, a dictaturii lui Socharto.
Dostları ilə paylaş: |