Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Sf. Chirii al Alexandriei (370-444, prăznuit la 18 ianuarie), patriarh al Alexandriei (412-444), autor de lucrări exegetice, dogmatice, apologetice, din care mai importante sunt cele 12 anatematisme referitoare la erezia lui Nestorie.

Dionisie Areopagitul (sec. VI), unul din cei mai disputaţi teologi originar, se pare, din Siria, a alcătuit mai multe scrieri, între care cele mai valoroase sunt: Despre Numele divine, Ierarhia cerească. Ierarhia bisericească, Teologia mistică, Epistole ş.a.

Sf. Maxim Mărturisitorul (580-662, prăznuit la 21 ianuarie), teologul universal şi adversarul cel mai de temut al ereziilor monofizite şi monotelite, care adânceşte ideile dogmatice şi ridică teologia la unul dintre cele mai înalte piscuri de cunoaştere şi exprimare. Scrierile sale, precum Ambigua la Sf. Grigorie Teologul (comentarii asupra textelor biblice şi patristice dificile), Mistagogia, Răspunsuri către Talasie reprezintă şi astăzi un izvor nesecat de inspiraţie pentru teologi şi o instanţă de apel în problemele dificile de înţelegere a dogmelor Bisericii.

Sf. Ioan Damaschin (650-749, prăznuit la 4 decembrie), unul dintre marii teologi bizantini, a cărui imensă operă cuprinde lucrări cu caracter dogmatic, polemic, aghiografic, omiletic şi poetic. El este considerat ultimul părinte bisericesc. A jucat un important rol în perioada disputelor iconoclaste, scrierile sale dedicate acestei chestiuni, intitulate Trei tratate contra celor care atacă sfintele icoane, rămânând cele mai bune lucrări teologice în acest sens. O altă lucrare foarte cunoscută şi apreciată a Sf. loan Damaschin este sinteza dogmatică Izvorul cunoaşterii, publicată sub titlul Dogmatica.

A alcătuit, de asemenea, cea mai mare parte a cântărilor Octoihului. Această laborioasă activitate i-a atras numele de, ,David al Noului Testament".

Sfântul Simeon - Noul Teolog (949-1022, prăznuit la 12 martie şi 12 octombrie), vieţuitor şi stareţ la Mănăstirea Studion (Constantinopol), iar mai apoi la o mănăstire pe malul răsăritean al Bosforului. Cele mai cunoscute şi mai importante lucrări ale sale sunt Cuvântări (Discursuri) teologice şi etice 225 capete teologice şi practice (publicate în româneşte în voi. VI al Filocaliei) şi Imnele dragostei dumnezeieşti (58 de imne de o remarcabilă frumuseţe poetică şi de mare adâncime teologică).

Scriitori bisericeşti. Am avut prilejul, în capitolul dedicat învăţământului religios, să ne referim la câteva reprezentative nume ale scriitorilor bisericeşti, pe care Biserica, din motive temeinice, n-a putut să-i treacă în rândul sfinţilor.

Cel mai important şi mai fecund scriitor bisericesc este Origen ( 254). Din vasta lui operă putem menţiona: Lucrări exegetice la Vechiul şi Noul Testament, Despre rugăciune, Despre începuturi, Contra lui Celsus, Filocalia. Alţi scriitori bisericeşti importanţi sunt:

Clement Alexandrinul (cea 215), conducător al Şcolii Catehetice din Alexandria, de la care, între altele, ne-au rămas lucrările: Care bogat se va mântui?, Cuvânt de îndemn către elini, Pedagogul, Stromate, Eusebiu de Cezareea (340), supranumit „părintele istoriei bisericeşti' a cărui lucrare, în zece cărţi, acoperă intervalul de la Naşterea lui Hristos până la anul 324.