Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Teologi protestanţi în secolele XVI-XVIII.

Această perioadă s-a înscris ca una a răspândirii protestantismului, beneficiind de misionari valoroşi care, în acelaşi timp, au fost şi teologii reformei, precum: lutheranul Filip Melanchton, calvinul Theodor Beza, predicatorul scoţian John Knox, anglicanul Thomas Cranmer, profesorul italo-croat şi polemistul Matthias Flacius (+ 1575). Le-au urmat alţi teologi, precum vizionarul Jakob Boehme (+ 1624) sau pastorul german Johan Herder (+1803), teolog, critic literar şi filozof al istoriei.

Teologii secolelor XIX-XX.

În secolele imediat următoare, protestantismul se exprimă prin mari sisteme teologice, precum liberalismul, iluminismul, raţionalismul. Cel mai mare ideolog al liberalismului protestant, Friedrich Daniel Ernest Schleirmacher (1768-1834), susţine că esenţa religiei este experienţa, iar aceasta constă în sentimentul dependenţei absolute de Dumnezeu.

Filozoful danez Soren Kierkegaard (1813-1855) respinge argumentele raţionale şi consideră credinţa o decizie personală care „riscă". Teologi şi filozofi idealişti degenerează în idei şi afirmaţii, adesea, curioase. Astfel, după Georg W.F. Hegel (l770-1831), Hristos este suprema manifestare a spiritului divin, iar Friedrich Nietzsche (l 844-1900), urmat de alţi filozofi moderni, declară că „Dumnezeu este mort", proclamând spiritul autonom al omului eliberat de religie şi morală pe calea ştiinţei şi propune „supraomul".

Alţi teologi protestanţi sunt: Albert Ritschl (1822-1889), Albert Schweitzer (l 875-1965), care a desfăşurat o remarcabilă activitate misionară şi socială în Gabon şi care în plan teologic aduce în discuţie conceptul de „împărăţia lui Dumnezeu" şi Adolf von Harnack (l851-1930), autorul importantei lucrări „Esenţa creştinismului", teolog luteran potrivit căruia creştinul este liber să critice dogma, care nu reprezintă altceva decât expresia intelectuală (raţională) a Evangheliei.

Karl Barth (1886-1968), teolog calvinist elveţian şi unul din cei mai importanţi gânditori moderni, ia atitudine împotriva liberalismului, întemeind „teologia dialectică", în lucrările sale „Comentariu la Romani" şi „Dogmatica" (4 volume). Alţi teologi: Emil runner (1889-1966), Rudolf Bultmann (l 884-1976), care a promovat ideea „demitologizării" Bibliei (considerând Evanghelia interpolată de produsele mitice ale comunităţii creştine primare), Paul Tillich (l 886-1965), filozofai religiilor şi exponent al teo­logiei dialectice, autorul lucrărilor „Dinamismul credinţei" şi „Teologie sistematică", în care abordează relaţia dintre cultură, religie şi filozofie, întregesc imaginea teologiei protestante con­temporane.