Mm techreport

Selectarea opțiunilor – metodologie generală și criterii

Această secțiune descrie metodologia de gestionare strategică, destinată identificării celei mai bune opțiuni din punctul de vedere al mediului (Best Practicable Environmental Option – BPEO) pentru tratarea și utilizarea/înlăturarea nămolului de epurare în România.

Obiectivul elaborării unei strategii de gestionare a nămolului este identificarea celei mai bune opțiuni din punctul de vedere al mediului (Best Practicable Environmental Option – BPEO). Abordarea aceasta este dezvoltată de o metodologie strategică destinată găsirii soluțiilor optime de tratare și folosire/evacuare a nămolului.

Strategia de gestionare a nămolului nu impune o soluție prestabilită, ci mai degrabă propune soluții optime din punct de vedere economic, tehnic si de mediu. Strategia de gestionare a nămolului trebuie să fie elaborată respectând criterii specifice, care reflectă ”eficiența economică, tehnică sau de mediu”. Criteriile se referă la :

Aplicabilitate: Strategia trebuie să țină seama de condițiile și resursele locale sau să se adapteze cu ușurință condițiilor specifice. Este vorba de starea infrastructurii, de resursele existente sau potențiale, cu precădere când se are în vedere folosirea nămolului în agricultură în acord cu condițiile geografice, pedologice și meteorologice specifice.

Flexibilitate: strategia nu trebuie să fie elaborată plecând de la o singură opțiune; este recomandată existența a cel puțin două soluții.

Acceptarea de mediu: riscurile potențiale și eventualele consecințe negative asupra mediului trebuie înlăturate sau reduse.

Siguranță și viabilitate: strategia trebuie să respecte standardele naționale și europene, fiind totodată viabilă pentru dezvoltarea de ansamblu a proiectului.

Eficiența din punctul de vedere al costurilor: strategia ține seama de nivelul relativ al costurilor opțiunilor.

Pentru dezvoltarea BPEO sunt esențiale următoarele aspecte:

Sunt evaluate toate opțiunile posibile, inclusiv minimizarea generării de nămol și de poluanți, co-tratamentul și înlăturarea împreună cu alte deșeuri sau cu alt combustibil, metodele convenționale sau inovatoare.

La luarea oricărei decizii sunt avute în vedere în primul rând aspectele de mediu și în consecință sunt luate în considerare toate efectele cu bătaie scurtă sau lungă (în timp sau în spațiu).

Se caută echilibrul adecvat între beneficii și costuri.

Principiile care stau la baza strategiilor de gestionare a deșeurilor, aplicabile și nămolului de epurare, sunt:

Evitarea producerii de deșeuri – din punctul de vedere al nămolului sunt promovate tehnicile care generează cele mai mici cantități de nămol.

Recuperarea / valorificarea nămolului – se referă la folosirea în agricultură, în reabilitarea calității solurilor sau în silvicultură.

Recuperarea / valorificarea energiei – implică eliberarea energiei potențiale conținută în materialul organic din nămol folosind diferite tehnici: fermentare anaerobă (producerea biogazului), incinerare, co-combustie sau alte metode novatoare, cum ar fi gazeificarea nămolului.

Eliminarea finală – se referă la depozitarea nămolului după pre-tratare în amplasamente specifice, având anumite caracteristici.

Prin urmare, prioritatea este totdeauna acordată folosirii benefice a nămolurilor de epurare, deoarece, dacă standardele de calitate a nămolului de epurare sunt îndeplinite, acesta este cea mai durabilă opțiune. Primele soluții analizate sunt aplicarea nămolului pe câmp ca fertilizator organic sau recuperarea energiei prin incinerare sau în procese industriale, în funcție de condițiile locale. Depozitarea nămolului în depozite ecologice este totdeauna ultima opțiune, fiind recunoscută ca soluție nedurabilă și fiind supusă unor restricții legale în Uniunea Europeană. Figura 8.1 ilustrează procesul tipic de luare a deciziei privind soluțiile de utilizare/înlăturare a nămolului.

Figura 2.1: Pașii alegerii opțiunilor de gestionare a nămolurilor de epurare

Fiecare cale de utilizare sau de înlăturare a nămolului presupune nămol de anumită calitate, dependentă de cerințe particulare și în conformitate cu anumite standarde. Ca urmare, deversarea apelor uzate industriale in reteaua urbana de canalizare trebuie sa fie monitorizata de responsabilul de protectie a mediului din cadrul firmei/societatii, prin laboratoare acreditate si instiintati specialistii din cadrul DSP-urilor teritoriale, despre eventualele depasiri ale valorilor maximi admisibile ale indicatoriilor fizico-chimici, iar tehnologia de tratare trebuie sa corespunda normativului NTPA -001 si HG NTPA -002/2002 nr. 188 si HG. 352 / 2005) si trebuie astfel aleasă încât nămolul rezultat să aibă calitatea cerută de opțiunea finală de utilizare/înlăturare. Se caută în general cea mai sigură, cea mai acceptabilă și cea mai economică soluție.

În alegerea celor mai bune opțiuni aplicabile din punctul de vedere al mediului, trebuie acordată atenția cuvenită factorilor locali, care influențează aplicabilitatea (tehnică și legală), sustenabilitatea (durabilitatea pe termen lung a soluției), impactul de mediu și aspectele economice. Costurile sunt un factor important, dar nu este necesar să fie principalul criteriu de alegere a soluției. Avantajele și dezavantajele celor mai obișnuite căi de utilizare/înlăturare a nămolului sunt prezentate pe scurt în Tabelul 2.1.

In cadrul acestei sectiuni a fost abordata si problema sustenabilitatii. Astfel, cerintele prevazute in MO 344/2004 sunt stabilite pentru a se asigura ca volumul substantelor acumulate in mediul inconjurator nu depaseste limitele specifice pentru ca durabilitatea productiei de namol nu este compromisa. Prin calculul facut pe baza concentratiei de metale grele din sol si namol in Romania (descrisa in rapoartele anterioare), namolul poate fi aplicat pe o perioada de pana la 150 de ani daca se realizeaza anual, iar acest aspect este privit ca fiind unul sustenabil.

In timp ce operatorii ar putea dori sa adopte metodologiile, in realitate, aceasta presupune timp in vederea unei implementari de ordin practic (planificare, investitie, dezvoltarea intereselor fermierilor etc), motiv pentru care se poate concluziona ca, pe termen scurt, vor fi abordate optiuni ce sunt mai putin durabile (ex. depozitul de deseuri).

Tabelul 2.2: Principalele avantaje și dezavantaje ale diferitelor opțiuni de utilizare/înlăturare a nămolului de epurare