أحمد الأمير Traducere: european islamic research center (eirc)
Yüklə 0,91 Mb.
|
| Partea a VII-a
Lipsa de moderație și extremismul între Shariʻah islamică și legea făcută de om
Partea a VII-a Lipsa de moderație și extremismul între Shariʻah islamică și legea făcută de om
Allah Preaînaltul și Preaslăvitul l-a trimis pe Mohammed (ﷺ) și i-a revelat Shariʻah Lui, care este o îndurare pentru întreaga omenire. Allah Cel Atotputernic spune: „Şi Noi nu te-am trimis (o, Mohammed) decât ca o îndurare pentru lumi (a oamenilor, a djinnilor şi a tot ceea ce există).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:107] Allah Preaînaltul l-a trimis pe Mesager (ﷺ) ca o îndurare pentru oameni în toate chestiunile lor, o îndurare pentru ei înșiși și pentru sufletele lor, care obișnuiau să adore idoli (icoane sau cruci) ce nu le puteau face nici bine, nici rău, sau alți robi (precum Isus – Pacea fie asupra sa! - sau Buddha), ori creaturi pe care I le asociau în adorare lui Allah. Așadar, Allah Preaînaltul i-a călăuzit către adorarea numai a Lui, Cel Atotputernic, fără a Îi asocia niciun partener în adorare. De asemenea, Allah Preaînaltul l-a trimis ca o îndurare pentru trupurile lor, interzicând unele alimente și băuturi care le pot provoca daune. Allah Cel Atotputernic spune: „Spune (o, Mohammed): «Eu nu găsesc în ceea ce mi-a fost revelat ceva oprit de a fi mâncat de către cel care mănâncă (bărbat sau femeie), decât dacă este mortăciune sau sânge care s-a scurs (sânge scurs, neincluzându-se în aceasta ficatul, splina şi sângele rămas în carne sau în vasele sanguine) sau carne de porc - aceasta fiind murdărie - sau ceva pângărit, peste care s-a rostit numele altcuiva decât al lui Allah.» Iar dacă cineva a fost constrâns (cine nu găseşte mâncare îngăduită – halal - şi este ameninţat de moarte), fără plăcere şi fără poftă (fără să caute din plăcere ceea ce este interzis sau să-l priveze pe altul aflat în aceeaşi situaţie de şansa de a supravieţui şi fără să consume mai mult decât atât cât trebuie pentru a-şi potoli foamea), (să știe că, într-adevăr) Domnul tău este Ghafūr (Prea Iertător), Rahīm (Prea Îndurător).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:145] În plus, Allah Preaînaltul l-a trimis ca o îndurare pentru averile lor, interzicându-le să își însușească banii altora pe nedrept sau prin înșelăciune. Allah Cel Atotputernic spune: „Nu vă luaţi unii altora averile pe nedrept şi nu-i ademeniţi cu ele pe judecători, ca să mâncaţi o parte din averile oamenilor pe nedrept şi cu bună ştiinţă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:188] Allah Preaînaltul a prescris reguli care reglementează toate chestiunile lor lumești, călăuzindu-i pe oameni pe Calea cea Dreaptă, unde nu este loc pentru lipsa de moderație sau abandonare. Allah Cel Atotputernic spune: „El (Allah) v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care ţi-am revelat-o ţie (o, Mohammed) şi am prescris-o pentru Avraam, şi Moise, şi Isus (v-a orânduit vouă religia pe care a prescris-o tuturor profeţilor, de la Noe până la Mohammed): «Întemeiaţi religia (devoţiunea exclusivă faţă de Allah Cel Unic) şi nu vă despărţiţi întru ea!» Li se pare prea mare politeiştilor aceea la care tu (o, Mohammed) îi chemi (religia monoteistă). Allah îi alege (pentru aceasta) pe aceia pe care El voieşte şi îi călăuzeşte către El pe aceia care se căiesc.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 42:13] Allah Cel Atotputernic l-a trimis pe Mesager (ﷺ) cu Shariʻah îndurării. Allah Preaînaltul spune: „Şi datorită Îndurării lui Allah, tu, (Mohammed), ai fost aşa de blând cu ei! Iar de ai fi fost fără blândeţe şi aspru la inimă, ei ar fi fugit din preajma ta. Deci iartă-le lor şi roagă-te (lui Allah) pentru iertarea lor! Sfătuieşte-te cu ei asupra treburilor, dar, odată ce ai luat o hotărâre, încrede-te în Allah! Allah îi iubeşte cu adevărat pe cei care se încred (în El).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:159] Aceasta este Shariʻah blândeții și a toleranței. Allah Preaînaltul Și-a revărsat Harul Său asupra omenirii prin trimiterea Mesagerului Său (ﷺ). El, Cel Atotputernic, spune: „A venit la voi un Trimis chiar dintre voi, căruia îi sunt grele necazurile ce vă lovesc, care este plin de grijă pentru voi, iar cu dreptcredincioşii este plin de compasiune și milostiv.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:128] Două dintre calitățile acestei Shariʻah sunt toleranța și ușurința ei, fapt pentru care ea este lipsită de intransigență sau dificultate. Allah Cel Atotputernic spune: „Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în putinţa lui. El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit (faptele bune) şi împotriva lui ceea ce a dobândit (faptele rele) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:286] Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus: „(...) Dacă vă interzic să faceți un lucru, atunci stați departe de el, iar dacă vă poruncesc să faceți un lucru, atunci faceți-l atât cât puteți (în conformitate cu abilitățile și capacitățile voastre).” (Sahih Al-Bukhari) Soția sa (mama credincioșilor), ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!), a spus despre el (ﷺ): „Ori de câte ori Mesagerul lui Allah (ﷺ) avea de ales între două opțiuni, o alegea pe cea mai ușoară dintre ele, atât timp cât aceasta nu implica un păcat; dar dacă implica un păcat, era cel mai strict în a o evita (...)” (Sahih Muslim) Allah Preaînaltul l-a trimis pe Profet (ﷺ) cu o Shariʻah care combate toate formele de lipsă de moderație și extremism prin texte legitime clare, care îi avertizează pe oameni împotriva nepăsării sau a lipsei de moderație de care au dat dovadă cei de dinaintea lor în ceea ce privește religia. Allah Cel Atotputernic spune: „Spune (o, Mohammed): «O, voi oameni ai Scripturii (creștini și iudei)! Nu treceţi în credinţa voastră peste adevăr şi nu urmaţi poftele unor oameni care sunt rătăciţi, de mai înainte (este vorba despre căpeteniile evreilor şi creştinilor de dinainte de misiunea lui Mohammed) şi care i-au dus întru rătăcire pre mulţi şi s-au abătut de la Calea cea Dreaptă!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:77] • Mesagerul lui Allah (ﷺ) a interzis lipsa de moderație și extremismul în religie, avertizându-i pe oameni cu privire la acestea. Profetul (ﷺ) a spus: „(...) Feriți-vă de lipsa de moderație (și extremism) în chestiunile religioase, deoarece predecesorii voștri au fost distruși din cauza lipsei lor de moderație (și a extremismului) în chestiunile religioase.” (Ahmad) • Mesagerul lui Allah (ﷺ) a interzis, de asemenea, lipsa de moderație și extremismul în actele de adorare. Anas (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat: „Un grup (de trei bărbați) a venit la casele soțiilor Profetului (ﷺ) pentru a întreba despre modalitatea în care Profetul (ﷺ) Îl adora pe Allah. Când au fost înștiințați despre aceasta, ei au considerat adorarea lor nesemnificativă și au spus: «Unde suntem noi în comparație cu Profetul (ﷺ), căruia Allah i-a iertat păcatele trecute și viitoare?!» Unul dintre ei a spus: «În ceea ce mă privește, mă voi ruga fără încetare toată noaptea!» Altul a spus: «Eu voi posti pe fiecare zi și nu voi rupe postul.» Celălalt a spus: «Eu voi sta departe de femei și nu mă voi căsători niciodată.» Trimisul lui Allah (ﷺ) a venit la ei și a spus: «Voi sunteți cei care ați spus aceasta și aceasta? Jur pe Allah că eu sunt mai supus și mai cu teamă de Allah decât voi, însă postesc și rup postul, mă rog și mă odihnesc noaptea și mă căsătoresc cu femei, iar cel care nu urmează Tradiția mea nu este dintre ai mei.»” (Sahih Al-Bukhari) El (ﷺ) a spus, de asemenea: „Într-adevăr, religia (islamului) este ușoară, și nimeni nu va face religia dificilă fără ca acest lucru să îl copleșească (...)” (Sahih Al-Bukhari) • Mesagerul lui Allah (ﷺ) a interzis, de asemenea, duritatea, intransigența, lipsa de moderație și extremismul în comportamentul față de alții. El (ﷺ) a spus: „Mila lui Allah fie asupra celui care este îngăduitor atunci când cumpără, vinde sau își cere banii înapoi!” (Sahih Al-Bukhari) • Mesagerul lui Allah (ﷺ) a interzis lipsa de moderație și extremismul în invitarea altora la islam. El (ﷺ) a spus: „Faceți lucrurile ușoare pentru oameni (în ceea ce privește chestiunile religioase) și nu le faceți dificile; dați-le vești bune și nu-i alungați (intimidându-i).” (Sahih Al-Bukhari) Monahismul în creștinism În islam, nu există monahismul sau ierarhia bisericească, așa cum există în alte religii. Allah Cel Atotputernic a renegat acest act al oamenilor din credințele anterioare. El Preaînaltul spune: „Apoi, Noi i-am făcut să meargă pe urmele lor pe Trimişii Noştri şi l-am făcut să urmeze pe Isus, fiul Mariei, şi i-am dăruit lui Evanghelia, iar în inimile celor care l-au urmat am pus milă şi îndurare. Însă monahismul l-au născocit ei singuri - nu l-am prescris Noi pentru ei - căutând Mulţumirea lui Allah! Dar ei nu au păzit aceasta aşa cum s-ar fi cuvenit să o păzească. Noi le-am dăruit acelora dintre ei care au crezut răsplata lor, însă mulţi dintre ei au fost fāsiqūn (cei care au deviat de la Calea lui Allah, cei care persistă în comiterea de păcate).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 57:27] Profetul (ﷺ) a avertizat cu putere împotriva acestuia. El (ﷺ) a spus: „(...) Nu vă impuneți austerități vouă înșivă, astfel încât să nu vă fie impuse austerități, pentru că oamenii și-au impus austerități și Allah le-a impus austerități. Urmașii lor se află în schituri și mănăstiri. (Apoi, el a citat:) «(...) monahismul l-au născocit ei singuri - nu l-am prescris Noi pentru ei (...)» (...)” (Sunan Abu Dawud) Trebuie reținut faptul că Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!) nu a fost un călugăr și nici nu a prescris monahismul pentru adepții săi. El (Pacea fie asupra sa!) le-a cerut discipolilor săi să meargă la neamuri pentru a răspândi religia lui Allah și a le călăuzi către religia corectă (de la acel moment, înainte de modificările pe care creștinii le-au făcut în religia lor). Învățații în islam au o mare responsabilitate. Ei trebuie să socializeze cu oamenii, să îi îndemne să facă bine, să le interzică să facă rău și să îi călăuzească pe Calea cea Dreaptă, după cum a spus Mesagerul lui Allah (ﷺ): „Transmiteți de la mine chiar şi numai un verset din Coran! (...)” (Sahih Al-Bukhari) El trebuie să fie, de asemenea, un membru productiv al societății și un exemplu pentru aceasta. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus: „Un credincios care interacționează cu ceilalți oameni și îndură răul venit din partea lor este mult mai bun decât cel care nu interacționează cu oamenii şi care nu îndură răul (venit din partea lor).” (Al-Bukhari în Al-Ādab Al-Mufrad) El nu trebuie să depindă de alții sau să le ceară ajutorul pentru a își câștiga traiul, tot la fel cum Profeții (Pacea fie asupra lor!) obișnuiau să muncească păstorind oile pentru a câștiga bani pentru ei și familiile lor. Profetul Mohammed (ﷺ) a fost întrebat odată: „«Ai păstorit vreodată oile?» El (ﷺ) a răspuns: «Nu a existat niciun Profet care să nu le fi păstorit.»” (Sahih Al-Bukhari) Celibatul este mai bun decât căsătoria Pavel spune în 1 Corinteni (7:1-8): „1 Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie (...) 8 Celor neînsuraţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine (adică necăsătoriți).” Bineînțeles, acestea sunt învățăturile lui Pavel și nu cele ale lui Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!), deoarece acestea contrazic firea înnăscută cu care Allah Preaînaltul i-a creat pe oameni. Căsătoria este o tradiție a Profeților (Pacea fie asupra lor!), iar Allah Cel Atotputernic spune: „Am trimis Noi Profeţi şi mai înainte de tine (o, Mohammed) și le-am dat lor soaţe şi urmaşi. Însă niciun Trimis nu a putut să aducă vreun semn (minune vizibilă) decât cu Voia lui Allah. Şi fiecare soroc a fost scris într-o Carte.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 13:38] Oare sunt de acord societățile civilizate cu învățăturile lui Pavel, conform cărora oamenii nu ar trebui să se căsătorească sau să aibă copii? Aceste învățături ar avea un singur rezultat și anume distrugerea omenirii! Oare Allah Cel Atotputernic vrea ca noi să dispărem sau să ne înmulțim și să construim pe Pământ? Toate acestea contrazic Porunca lui Allah Cel Atotputernic, Care spune: „El este Acela care v-a făcut pe voi urmaşi pe Pământ (locuitori ai Pământului, care se succed unii după alţii), care v-a ridicat pe unii dintre voi deasupra altora, în trepte (pentru a vă deosebi în privinţa averii, a calităţilor şi a defectelor, a înfăţişării, a culorii pielii etc.), pentru a vă încerca întru ceea ce v-a dat. Cu adevărat, Domnul tău este repede la pedeapsă, însă El este Ghafūr (Prea Iertător), Rahīm (Prea Îndurător).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:165] Atunci când cineva îi cere cuiva să nu se căsătorească, acest lucru se ciocnește cu instinctul lui. În oameni există o poftă, care este asemeni poftei de mâncare și băutură, iar Shariʻah islamică a legislat satisfacerea acestei pofte prin căsătorie. Prin aceasta, sunt asigurate afecțiunea, mila și stabilitatea psihologică pentru ambii parteneri, asigurându-se în același timp continuitatea rasei umane. Allah Cel Atotputernic spune: „Şi printre Semnele Lui (este acela) că El v-a creat din voi înşivă (din specia voastră) soaţe, pentru ca voi să trăiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt Semne pentru un neam (de oameni) care chibzuiesc.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 30:21] Mesagerul lui Allah (ﷺ) i-a îndemnat pe oameni să se căsătorească și a interzis cu fermitate celibatul. El (ﷺ) a spus: „Căsătoriți-vă cu (femei) iubitoare și fertile, căci mă voi mândri cu numărul mare (de membri) al națiunii mele (în Ziua Judecății).” (Sahih Ibn Hibban) De asemenea, Mesagerul lui Allah (ﷺ) i-a încurajat pe tineri să se căsătorească pentru a evita calea imoralității, deoarece dorința sexuală la o vârstă fragedă se află la apogeu. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus: „O, voi, tineri, acela dintre voi care își permite căsătoria (din punct de vedere financiar și fizic) să se căsătorească, pentru că aceasta stăpânește privirea (de la lucruri interzise) și împiedică de la imoralitate, iar cel care nu își permite, atunci să postească, pentru că acesta este un mijloc de a controla dorința sexuală.” (Al-Bukhari si Muslim) Un lucru și mai măreț este acela că el (ﷺ) a făcut din căsătorie o modalitate de a câștiga fapte bune și recompense. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus: „(...) «În actul sexual al bărbatului (cu soția sa) este o caritate.» Ei au întrebat: «O, Trimis al lui Allah, există o răsplată pentru acela dintre noi care își satisface dorințele sexuale?» (Profetul ) le-a răspuns: «Spuneți-mi, dacă și-ar satisface nevoile prin mijloace nepermise (haram), oare nu i-ar fi (scris) pentru aceasta un păcat? Tot astfel, dacă își va satisface nevoile prin mijloace permise, îi va fi (scrisă) o răsplată.»” (Sahih Muslim)
Oare sunt de acord societățile civilizate cu interzicerea divorțului sau, de fapt, în acestea se află cea mai mare rată de divorțuri?! Sunt creștinii capabili să urmeze aceste învățături sau le consideră exagerate și inflexibile?! Realitatea practică ne arată că există multe căsnicii care nu pot continua, iar dacă o astfel de căsnicie continuă, în ciuda problemelor pe care le are, acest lucru le va provoca daune mari atât soțului, cât și soției, iar aceste daune nu pot fi evitate decât prin divorț. Putem citi în ziare știri cu privire la unele cazuri de femei care își ucid soții creștini pentru a scăpa de ei, din cauza faptului că nu pot obține divorțul! Pe de altă parte, islamul a permis divorțul pentru a le ușura existența oamenilor atunci când căsnicia nu mai poate continua. Prin urmare, oamenii se pot separa unul de altul într-un mod civilizat și se pot recăsători cu cine doresc. Allah Cel Atotputernic spune: „(...) fie luaţi-le înapoi (în viaţa maritală) în cel mai bun mod cu putință (trataţi-le în cel mai bun mod cu putinţă şi cheltuiţi pentru ele), fie despărţiţi-vă de ele în cel mai bun mod cu putință (daţi-le toate drepturile ce li se cuvin, fără a le răni în vreun fel) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 65:2] Între timp, toate țările civilizate au urmat Shariʻah islamică în ceea ce privește permisibilitatea divorțului. Acestea au legalizat divorțul civil, care se află departe de autoritatea Bisericii ce respinge divorțul indiferent de circumstanțe. Decapitările Decapitarea inamicilor și mutilarea cadavrelor acestora sunt interzise în islam. „ʻAmr ibn Al-ʻAs și Shurahabil ibn Hasana l-au trimis pe ʻUqbah la Abu Bakr pentru a îi duce acestuia capul lui Yianaq, unul dintre cei mai mari inamici, iar atunci când ʻUqba a intrat la Abu Bakr și i-a arătat ceea ce avea de arătat, el a condamnat această acțiune. ʻUqbah i-a spus: «O, califule, bizantinii fac același lucru cu noi (adică îi decapitează pe musulmanii pe care îi capturează)!» Atunci, Abu Bakr i-a spus: «Urmezi exemplul persanilor și al bizantinilor?! Niciun cap nu trebuie să fie adus la mine. Este suficient să mi se dea de știre.»” (Ibn Hajar Al-ʻAsqalani) Unii prezentatori de televiziune din mass-media occidentală contemporană încearcă să le atribuie musulmanilor decapitările. Dacă acești prezentatori ar consulta cărțile de istorie, ar descoperi că opusul este, de fapt, adevărul. Câte decapitări nu au fost făcute în țările lor până în urmă cu doar câțiva ani? De exemplu, pe pereții exteriori ai Catedralei din Milano putem observa statuia unui cavaler care ține într-o mână capul unui om, pe care el însuși l-a tăiat, iar în cealaltă mână o sabie lungă. Putem vedea o astfel de sculptură pe pereții vreunei moschei?! Bineînțeles că NU. În ceea ce privește imaginile pe care le vedem ale câtorva musulmani care îi sacrifică pe unii oameni și le taie capetele în mod public, acestea sunt doar niște incidente izolate, care nu au nicio legătură cu Shariʻah. Obiectivul acestora este acela de a realiza o agendă politică murdară, de a denatura imaginea islamului și de a îi ține pe oameni departe de acesta. Acei oameni sunt puternic finanțați de către părți terțe pentru a realiza o scenă de film cu camerele lor profesionale scumpe, filmând, de exemplu, modul în care ucid un jurnalist nevinovat care nu a făcut nimic rău și nu a luptat niciodată împotriva lor. Astfel de oameni nu fac decât să răspândească distrugerea pe Pământ, în locul construirii și al păcii. Allah Preaînaltul spune: „Şi, de îndată ce pleacă, străbate Pământul, căutând să semene stricăciune şi să nimicească semănăturile şi dobitoacele. Allah însă nu iubeşte stricăciunea!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:205] Cineva ar putea întreba: „Dar cum rămâne cu steagurile pe care acești oameni le poartă și pe care sunt scrise unele expresii islamice? Nu este acest lucru o dovadă a faptului că ei reprezintă islamul?” Noi le răspundem: „Dacă o persoană are un autoturism mic și ieftin și lipește pe el logo-ul unui Mercedes, îl transformă acesta într-un Mercedes?” Sigur că nu. Nu trebuie decât să comparați acțiunile acestor oameni cu învățăturile islamice pentru a realiza că nu au nicio legătură unele cu altele. Allah Cel Atotputernic spune: „Dacă pedepsiţi, atunci pedepsiţi cu ceea ce voi aţi fost pedepsiţi, iar dacă răbdaţi, e chiar mai bine pentru cei răbdători (urmaţi calea echităţii; talionul este, aşadar, autorizat, însă iertarea este recomandată).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:126] Islamul și combaterea sclavagismului Islamul a luptat împotriva sclavagismului prin toate modalitățile posibile. Acesta a poruncit eliberarea sclavilor și le-a promis o mare răsplată celor care își eliberează sclavii, acest lucru fiind considerat, de asemenea, un motiv pentru intrarea în Paradis. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus: „Celui care eliberează un sclav, Allah îi va elibera din Iad un membru (al trupului său) pentru fiecare membru al trupului (sclavului său), chiar și pentru părțile sale private.” (Muslim)
Cu toate acestea, islamul nu a interzis sclavagismul, deoarece acest lucru s-ar fi ciocnit în totalitate cu realitatea practică, acesta fiind la acel moment un sistem internațional care era folosit în toate țările și un sistem economic și financiar de care depindea fiecare societate. Din același motiv, nici Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!) nu a interzis sclavagismul. Islamul a interzis toate metodele prin care oamenii pot fi înrobiți, cu excepția captivității în timpul războiului și aceasta numai dacă liderul musulmanilor le impune prizonierilor de război condiția de sclavi. În plus față de acest lucru, islamul a oferit multe metode prin care sclavii pot fi eliberați. Astfel, el a făcut din eliberarea acestora un act de ispășire pentru multe dintre păcatele comise de musulmani, așa cum sunt: • Omorul prin imprudență: Allah Cel Atotputernic spune: „Nu se cade ca un dreptcredincios să omoare un alt dreptcredincios, decât (dacă se întâmplă) din greşeală. Cel care omoară un dreptcredincios din greşeală, trebuie să elibereze un rob credincios şi să dea (drept compensație) un preţ de sânge familiei lui, afară dacă aceasta îl iartă, în semn de milostenie. Dacă (cel omorât) este dintr-un neam duşman vouă, dar el este dreptcredincios, atunci trebuie să elibereze un rob credincios. Dacă este însă dintr-un neam de care sunteţi legaţi printr-un legământ, atunci trebuie un preţ de sânge dat familiei lui şi eliberat un rob credincios (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:92] • Jurământul încălcat: Allah Cel Atotputernic spune: „Allah nu vă va mustra pentru jurămintele voastre rostite la întâmplare, însă vă va mustra pentru jurămintele prin care v-aţi legat cu bună ştiinţă. Ispăşirea pentru ele va fi hrănirea a zece sărmani cu ceea ce îi hrăniţi în mod obişnuit pe cei din familia voastră, sau îmbrăcarea lor, sau eliberarea unui rob (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:89] • Az-zihār27: Allah Cel Atotputernic spune: „Şi aceia care le fac pe soţiile lor interzise pentru ei prin az-zihār şi apoi vor să revină asupra celor pe care le-au spus (adică să se atingă din nou de soţiile lor) atunci (ispăşirea, în limba arabă kaffarah, pentru aceasta este) să elibereze un sclav înainte de a se mai atinge unul de celălalt (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 58:3] • Relațiile sexuale în timpul postului din luna Ramadan: Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că un bărbat a întreținut relații sexuale cu soția sa în timpul postului din luna Ramadan și a venit la Mesagerul lui Allah (ﷺ) pentru a îl întreba care este verdictul religios cu privire la aceasta. Profetul (ﷺ) l-a întrebat: „«Îți permiți să eliberezi un sclav?» El a răspuns: «Nu.» Profetul (ﷺ) l-a întrebat: «Poți să postești timp de două luni consecutiv?» El a răspuns: «Nu.» Profetul (ﷺ) i-a spus: «Atunci hrănește șaizeci de nevoiași!»” (Sahih Muslim) • Lovirea unui sclav: Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus: „Ispășirea pentru cel care își pălmuiește sau lovește sclavul este eliberarea acestuia.” (Sahih Muslim) Ceea ce confirmă, de asemenea, modul în care islamul încurajează eliberarea sclavilor este faptul că: 1 - acesta a legiferat contractul Al-Mukatabah, care este un contract între proprietar și sclav, potrivit căruia sclavul este eliberat în schimbul unei sume de bani convenite de ambele părți. Atunci când sclavul își cere libertatea, proprietarul trebuie să accepte, după care ambele părți semnează un astfel de contract. Acest lucru este arătat în Cuvântul lui Allah Cel Atotputernic: „(...) Cu aceia dintre cei pe care îi stăpânesc mâinile voastre drepte (robii voștri) care caută un contract (de eliberare din sclavie) încheiaţi voi acest contract (îndemn adresat stăpânilor de a-i elibera pe robii lor în schimbul unei sume de bani pe care aceştia o vor achita într-o anumită perioadă de timp), dacă voi ştiţi că ei sunt buni, şi dăruiţi-le lor din bunurile lui Allah pe care El vi le-a dat vouă (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:33]
„Milosteniile (din caritatea anuală obligatorie) sunt numai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi se adună (întru credinţă) (noii convertiţi la islam a căror credinţă nu este încă suficient de puternică), pentru eliberarea robilor, pentru cei îndatoraţi greu, pentru Cauza lui Allah şi pentru călătorul aflat pe drum (cu condiţia ca scopul călătoriei să nu fie săvârşirea unui păcat). (Aceasta este) Poruncă de la Allah, iar Allah este ʻAlīm (Atoatecunoscător, Omniscient), Hakīm (Preaînțelept).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:60] Sclavia în Biblie Deuteronomul (20:10-16): „10 Când te vei apropia de o cetate, ca să te baţi împotriva ei, s-o îmbii cu pace. 11 Dacă primeşte pacea şi-ţi deschide porţile, tot poporul care se va afla în ea să-ţi dea bir şi să-ţi fie supus. 12 Dacă nu primeşte pacea cu tine şi vrea să facă război cu tine, atunci s-o împresori. 13 Şi după ce Domnul Dumnezeul tău o va da în mâinile tale, să treci prin ascuţişul sabiei pe toţi cei de parte bărbătească. 14 Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele şi tot ce va mai fi în cetate, toată prada, şi să mănânci toată prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi-i va da în mână Domnul Dumnezeul tău. 15 Aşa să faci cu toate cetăţile care vor fi foarte departe de tine şi care nu fac parte din cetăţile neamurilor acestora. 16 Dar în cetăţile popoarelor acestora, a căror ţară ţi-o dă ca moştenire Domnul Dumnezeul tău, să nu laşi cu viaţă nimic care suflă.” Exodul (21:7-8): „7 Dacă un om îşi va vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum ies robii. 8 Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul.” Exodul (21:5-6): „5 Dacă robul va zice: «Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevasta mea şi copiii mei, şi nu vreau să ies slobod.», 6 atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii, şi stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui.” Exodul (22:1-3): „1 Dacă un om fură un bou sau o oaie şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată. 2 Dacă hoțul este prins spărgând şi este lovit, şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor faţă de el; 3 dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut rob, ca despăgubire pentru furtul lui.” Islamul și combaterea rasismului Islamul a anulat toate formele de discriminare între oameni prin Legislații care resping rasismul, castele sau discriminarea etnică, stabilind că singura modalitate prin care un om poate fi superior față de altul este gradul de taqwa (evlavia şi conștiința de Allah) pe care îl are. Allah Cel Atotputernic spune: „O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o femeie şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este ‘Alīm (Atoatecunoscător, Omniscient), Khabīr (Atoatecunoscător al tuturor lucrurilor).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:13] Profetul (ﷺ) a spus: „«O, oameni! Cu adevărat, Domnul vostru este Unul Singur și părintele vostru (Adam) este unul singur. Niciun arab nu este superior în fața unui nearab și niciun nearab nu este superior în fața unui arab și nicio persoană de culoare albă nu este superioară în fața uneia de culoare neagră şi nicio persoană de culoare neagră nu este superioară în fața unei persoane de culoare albă, decât în ceea ce privește taqwa (evlavia şi conștiința de Allah). Oare nu am transmis mesajul?» Ei au răspuns: «Ba da, o, Trimis al lui Allah.» Apoi, el (ﷺ) a spus: «Aceia dintre voi care sunt prezenți să îi informeze pe cei care sunt absenți!»” (As-Silsila As-Sahiha) Pe de altă parte, în Biblie găsim următoarea afirmație: Evanghelia după Matei (15:23-28): „23 El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi discipolii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: «Dă-i drumul, căci strigă după noi.» 24 Drept răspuns, El a zis: «Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.» 25 Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: «Doamne, ajută-mi!» 26 Drept răspuns, El i-a zis: «Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!» 27 «Da, Doamne», a zis ea, «dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.» 28 Atunci Isus i-a zis: «O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.» Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela. În acest text, se află un răspuns clar și aspru pentru oricine pretinde că Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!) a venit pentru mântuirea lumii, pentru a fi răstignit și pentru ispășirea păcatelor etc. După cum Isus însuși (Pacea fie asupra sa!) clarifică, el nu a fost trimis pentru tine și nici nu te cunoaște! El (Pacea fie asupra sa!) a fost trimis în mod exclusiv pentru fiii lui Israel. Deuteronomul (23:19-20): „19 Să nu ceri nicio dobândă de la fratele tău: nici pentru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se împrumută cu dobândă. 20 De la străin vei putea să iei dobândă, dar de la fratele tău să nu iei, pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze (...)” Shariʻah islamică și permisiunea acesteia de a se bucura de viață Hainele și curățenia Shariʻah islamică le poruncește musulmanilor frumusețea în toate aspectele, așa cum sunt îmbrăcămintea, înfățișarea, mirosul și modul de vorbire. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus: „Cu adevărat, Allah este Frumos și iubește ceea ce este frumos (...)” (Sahih Muslim) Jabir ibn ʻAbd Allah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat: „Trimisul lui Allah (ﷺ) ne-a făcut o vizită și a văzut un bărbat neîngrijit, al cărui păr era ciufulit. El (ﷺ) a întrebat: «Nu a găsit acest om nimic cu care să își aranjeze părul?» El (ﷺ) a văzut un alt bărbat îmbrăcat cu haine murdare și a întrebat: «Nu a găsit acest om nimic cu care să își curețe hainele?»” (Sunan Abu Dawud) Abu Al-Ahwas (Allah să fie mulțumit de el!) l-a citat pe tatăl său spunând: „Am venit la Profet (ﷺ) purtând o îmbrăcăminte uzată (care nu se potrivea cu averea mea) și el (ﷺ) m-a întrebat: «Ai avere?» Am răspuns: «Da.» El (ﷺ) m-a întrebat: «Ce fel de avere este?» Am răspuns: «Allah mi-a dat cămile, oi, cai și sclavi.» El (ﷺ) mi-a spus atunci: «Dacă Allah ți-a dat avere, atunci lasă efectul Binecuvântării și al Generozității lui Allah să se vadă pe tine!»” (Abu Dawud) Jabir ibn Samurah (Allah să fie mulțumit de el!) a spus: „L-am văzut pe Profet (ﷺ) într-o noapte cu Lună plină pe când purta o mantie roşie și m-am tot uitat o dată la Mesagerul lui Allah (ﷺ) și o dată la Lună, iar mie mi s-a părut că el (ﷺ) arăta mai bine decât Luna plină.” (At-Tirmidhi) Al-Bara’ ibn ʻAzib (Allah să fie mulțumit de el!) a spus: „Profetul (ﷺ) avea o statură medie, umerii lui erau laţi, iar părul îi ajungea până la lobii urechilor. Odată, l-am văzut îmbrăcat cu o haină roşie și niciodată n-am văzut ceva mai frumos decât el (ﷺ).” (Sahih Muslim) ʻAbd Allah ibn Abbas (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat: „«Atunci când haruriyyah28 au pornit o revoltă, am mers la ʻAli (Allah să fie mulțumit de el!), iar el a spus: „Du-te la acești oameni!” Atunci, m-am îmbrăcat cu cele mai bune haine pe care le aveam, care erau din Yemen.»
(Abu Dawud) Shariʻah consideră cheltuirea banilor pe ceea ce completează eleganța unui musulman în orice mod ca fiind o modalitate prin care acesta poate obține recompense, atât timp cât nu face risipă și nu o face din aroganță. Allah Cel Atotputernic spune: „O, fii ai lui Adam! Luaţi-vă gătelile (a se înţelege prin găteală atât curăţenia corporală, cât şi alegerea celor mai bune straie) voastre la toate locurile de rugăciune (păgânii din Arabia preislamică făceau înconjurul templului Kaʻbah în pielea goală; Allah interzice această practică şi le porunceşte oamenilor să-şi acopere goliciunea; aceasta este o Poruncă adresată dreptcredincioşilor de a îmbrăca veşminte alese de fiecare dată când merg la moschee sau la o adunare)! Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceţi măsura, fiindcă El (Allah) nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:31] Codul vestimentar islamic: Nu există așa ceva numit „codul vestimentar islamic” în Shariʻah, așa cum există la șiiți și sufiști, care îmbracă haine speciale de anumite culori, precum verde sau negru, și într-un anumit fel. Cu toate acestea, există anumite specificații cu privire la îmbrăcăminte în Shariʻah islamică, pe care atât musulmanii, cât și musulmanele trebuie să le respecte: • Îmbrăcămintea nu trebuie să fie similară cu cea a nemusulmanilor, așa cum sunt hainele pe care le poartă doar budiștii, doar creştinii sau doar evreii, precum ținutele călugărilor, ale preoților sau ale rabinilor. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus: „Cel care imită un grup de oameni (în acţiunile lor) este considerat a fi unul dintre ei.” (Ibn Hibban) • Îmbrăcămintea trebuie să acopere părţile corpului pe care Shariʻah islamică ne-a poruncit să le acoperim. Astfel, acestea nu trebuie să se vadă din cauza faptului că îmbrăcămintea este scurtă sau transparentă. • Îmbrăcămintea trebuie să fie curată, elegantă și prezentabilă. Profetul (ﷺ) a văzut un bărbat îmbrăcat cu haine murdare și a întrebat: „Nu a găsit acest bărbat nimic cu care să își curețe hainele?” (Sunan Abu Dawud) • Îmbrăcămintea trebuie să aibă un miros frumos, astfel încât să nu îi gonească pe oameni. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a interzis consumul de usturoi sau ceapă înainte de a merge la rugăciune: „Cel care a mâncat usturoi sau ceapă trebuie să stea departe de noi și de moscheile noastre.” (Al-Bukhari si Muslim) • Îmbrăcămintea nu trebuie să fie una a mândriei și a vanității (libās ash-shuhrah), iar aici se încadrează orice îmbrăcăminte ciudată pentru societatea în care trăiește musulmanul care o poartă. De asemenea, nu trebuie folosită o îmbrăcăminte cu o formă nepotrivită sau care contrazice bunele moravuri. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus: „Pe cel care poartă libās ash-shuhrah (haina mândriei și a vanității) în această lume Allah îl va face să poarte haina umilinței în Ziua Judecății.” (Sahih Abu Dawud) • Îmbrăcămintea femeilor nu trebuie să semene cu cea a bărbaților și îmbrăcămintea bărbaților nu trebuie să semene cu cea a femeilor. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a spus: „Trimisul lui Allah (ﷺ) i-a blestemat pe bărbații care imită femeile și pe femeile care imită bărbații (în ceea ce privește modul în care se îmbracă).” (Sahih Ibn Hibban) Există multe relatări ale Profetului (ﷺ) care indică importanța atenției pe care musulmanii trebuie să o acorde aspectului lor, iar oricine dorește să știe mai multe cu privire la acest subiect poate găsi multe cărți despre codul vestimentar islamic. Rezumând cele menționate anterior, putem spune că Shariʻah islamică a acordat o mare atenție curățeniei musulmanilor și înfățișării lor plăcute. De aceea, este inadmisibil ca oamenii să se îndepărteze de ei din cauza aspectului lor neplăcut sau al lipsei de curățenie. Există o chestiune importantă care ar putea duce la o concepție greșită a nemusulmanilor cu privire la Shariʻah islamică, mai ales în țările occidentale, iar aceasta este îmbrăcămintea pe care o poartă unii musulmani străini sau noii musulmani din acele țări, care folosesc haine neobișnuite cu intenția de a îi face pe ceilalţi să ştie că sunt musulmani. De exemplu, ei pot purta o mantie (galabie) de culoare gri închis, care este specifică egiptenilor, indiferent dacă aceștia sunt musulmani sau creștini. Așadar, faptul că acei musulmani se îmbracă într-o astfel de mantie în Europa nu îi face să pară musulmani, ci egipteni (în timp ce ei nu sunt). În plus, ei pot purta peste această mantie de culoare gri închis o jachetă de la un costum occidental, un sacou militar (în ciuda faptului că nu sunt militari și nu au dreptul să poarte o astfel de jachetă) sau își pot acoperi capul cu un turban ciudat (imitând alte culturi). Ei ar trebui să poarte haine pe care le poartă semenii lor și care sunt sursă de confort, iar nu haine care îi îndepărtează pe oameni de ei sau reprezintă o sursă de îngrijorare și îndoială. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a avut cea mai frumoasă înfățișare și cel mai frumos miros, iar toți cei care îl vedeau se simțeau mulțumiți și liniștiți. Trebuie să facem diferența între îmbrăcămintea specifică unor anumite asociații sau organizații și îmbrăcămintea specifică unor anumite secte sau grupări, care are motive religioase (așa cum fac șiiții și sufiștii). În ceea ce privește costumele folosite în anumite școli, universități sau organizații internaționale și locale, acestea sunt ținute care nu au o bază religioasă, ci servesc pentru identificarea membrilor acestor instituții, fapt pentru care acestea sunt permise. Mâncarea și băutura Allah Cel Atotputernic spune: „Spune (o, Mohammed): «Cine a oprit podoaba (veşmintele, în primul rând) orânduită de Allah, pe care El a făcut-o pentru robii Săi (din produse vegetale, precum bumbacul şi inul, din produse animale, precum lâna şi mătasea, sau din metale, precum zalele etc.) şi bunătăţile cele trebuincioase pentru vieţuire?» Spune (o, Mohammed): «Ele sunt pentru aceia care cred, în viaţa lumească (dar se folosesc şi necredincioşii de ele în viaţa lumească), şi numai pentru ei în Ziua Învierii (exclusiv pentru dreptcredincioşi în Viaţa de Apoi, fiindcă numai ei vor intra în Paradis). Astfel facem Noi versetele Noastre limpezi pentru nişte oameni care ştiu.»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:32]
„Vă sunt oprite mortăciunea, sângele (scurs), carnea de porc, animalele cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah (la înjunghierea lor), ce a pierit înăbuşit, lovit, în urma căderii sau împuns cu coarnele (de altă vită), ce a fost sfâşiat de fiare – doar dacă aţi junghiat (aceste vietăţi înainte de a muri) - ca şi vitele junghiate pe pietrele înălţate (ale idolilor) (păgânii obişnuiau să sacrifice animalele pe pietre socotite sacre, pe idoli sau pe altare, îndeosebi în jurul Kaʻbei, aducându-le ofrandă) şi cele pe care le împărţiţi, prin tragere la sorţi, cu săgeţi (pe săgeţile folosite pentru tragerea la sorţi erau înscrise cuvinte precum «Fă!» şi «Nu face!» sau altele asemenea; ele erau consultate în anumite probleme prin tragerea la sorţi; Allah Preaînaltul a interzis acest obicei). Acestea sunt pentru voi păcat (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:3] Allah Cel Atotputernic spune, de asemenea: „Ei te întreabă (o, Mohammed) despre vin (khamr, literal înseamnă suc de struguri fermentat, dar, prin analogie, s-a aplicat la toate băuturile fermentate şi, mai apoi, tot prin analogie, la toate băuturile şi drogurile care provoacă o stare de ebrietate sau ameţeală) şi despre maysir (maysir, literal înseamnă mijloc de a obţine ceva uşor, fără muncă, dar aici are sens de joc de noroc, interzis tocmai din aceste considerente; la arabii din Antichitate, unul din cele mai vechi jocuri de noroc consta în tragerea la sorţi cu ajutorul unor săgeţi introduse într-un sac, pe principiul loteriei; un animal sacrificat, de pildă, era împărţit în bucăţi inegale, săgeţile erau scoase din sac, cele albe erau necâştigătoare, iar celelalte erau marcate şi aduceau câştiguri mai mari sau mai mici, constând în bucăţi de carne, în funcţie de noroc; prin analogie cu maysir, toate jocurile de noroc sunt interzise de Coran). Spune (o, Mohammed): «În amândouă este mare păcat şi sunt şi unele foloase pentru oameni, dar în amândouă păcatul este mai mare decât folosul!» Ei te întreabă ce trebuie să cheltuiască (drept milostenie). Spune (o, Mohammed): «Ceea ce vă prisoseşte (din bunurile voastre)!» Astfel, Allah vă face desluşite Semnele Sale; poate că voi o să cugetaţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:219] De asemenea, lipsa de moderație a fost interzisă. Allah Cel Atotputernic spune: „(...) Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceţi măsura, fiindcă El nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:31] În plus, a fost clarificat modul corect de a mânca și a bea, care garantează – cu Voia lui Allah - un organism sănătos. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus: „Omul nu umple un vas mai rău decât stomacul său. Câteva înghițituri ar fi suficiente să-i dea fiului lui Adam puterea de care are nevoie. Însă, dacă el trebuie să mănânce mai mult, atunci ar trebui să umple o treime (din stomac) cu alimente, o treime cu băutură și să lase o treime goală pentru a respira ușor.” (At-Tirmidhi)
Viața în Shariʻah islamică nu este așa cum ar putea crede unii oameni, adică lipsită de bucurii și distracții permise. Handhalah Al-Usaidi (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat: „M-am întâlnit cu Abu Bakr, care m-a întrebat: «Ce mai faci, o, Handhalah?» I-am răspuns: «Handhalah a devenit un ipocrit.» El a spus: «Slăvit fie lui Allah! Ce tot spui?!» Am spus: «Atunci când ne aflăm în compania Mesagerului lui Allah (ﷺ) și ne amintește de Focul Iadului și de Paradis ne simțim de parcă le vedem cu ochii noştri. Însă, atunci când ne despărțim de el (ﷺ) şi ne aflăm alături de soţiile şi copiii noştri, ocupându-ne de chestiunile noastre, uităm multe (dintre lucrurile care aparțin Vieții de Apoi).» Abu Bakr a spus: «Jur pe Allah că şi mie mi se întâmplă la fel.» De aceea, Abu Bakr şi cu mine am mers la Mesagerul lui Allah (ﷺ) și i-am spus: «O, Mesager al lui Allah, Handhalah a devenit un ipocrit.» Mesagerul lui Allah (ﷺ) m-a întrebat: «Ce s-a întâmplat cu tine?» I-am răspuns: «O, Mesager al lui Allah, atunci când ne aflăm în compania ta și ne amintești de Focul Iadului și de Paradis ne simțim de parcă le vedem cu ochii noştri. Însă, atunci când ne despărțim de tine şi ne aflăm alături de soţiile şi copiii noştri, ocupându-ne de chestiunile noastre, uităm multe (dintre lucrurile care aparțin Vieții de Apoi).» Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus: «Jur pe Cel în Mâna căruia se află sufletul meu! Dacă aţi rămâne tot timpul aşa cum sunteţi în prezența mea, pomenindu-L (pe Allah), v-ar saluta îngerii în paturile voastre şi pe drumuri. Cu toate acestea, o, Handhalah, ar trebui să fie o oră (pentru adorare) și o oră (pentru chestiunile lumești).» Profetul (ﷺ) a repetat aceasta de trei ori.” (Sahih Muslim) Prin urmare, Mesagerul lui Allah (ﷺ) a clarificat în acest hadith faptul că distracțiile permise și recreerea sunt necesare pentru ca sufletul să-și recapete energia și vitalitatea. Mesagerul lui Allah (ﷺ) le-a arătat companionilor săi (Allah să fie mulțumit de ei!) etica glumei, a distracției și a divertismentului, atunci când l-au întrebat: „«O, Mesager al lui Allah, tu glumești cu noi?» Profetul (ﷺ) a răspuns: «Da, dar eu nu spun decât adevărul.»” (Sunan At-Tirmidhi) Pe de altă parte, glumele pot fi făcute prin vorbe sau prin gesturi. Anas ibn Malik (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat: „Ori de câte ori un beduin al cărui nume era Zāhir (ibn Hirām al-Ashja’i) îl vizita pe Mesagerul lui Allah (ﷺ) aducea ceva din deșert (legume etc.) pentru el (ﷺ). Când se pregătea să părăsească orașul și să se întoarcă, Mesagerul lui Allah (ﷺ) îi oferea provizii din oraș. Odată, Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus: «Zāhir este deșertul nostru, iar noi suntem orașul său.» Odată, în timp ce Zāhir își vindea marfa, Profetul (ﷺ) s-a apropiat de el și l-a prins pe la spate, iar Zāhir nu a putut vedea cine l-a prins. Zāhir a spus: «Dă-mi drumul! Cine este?» Apoi, s-a întors pentru a îl confrunta şi când a observat că era vorba de Profet (ﷺ), şi-a lipit spatele de pieptul lui. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a întrebat (glumind): «Cine cumpără acest sclav?» Zāhir i-a spus: «O, Mesager al lui Allah, dacă mă vei vinde, vei vinde un lucru defect și vei câștiga o sumă foarte mică.» Mesagerul lui Allah (ﷺ) i-a spus: «Nu, tu nu ești un lucru defect înaintea lui Allah.» (sau «Înaintea lui Allah, tu ești foarte valoros.»)” (Sahih Ibn Hibban)
▪ Gluma nu trebuie să rănească sau să jignească pe cineva, după cum a spus Mesagerul lui Allah (ﷺ): „Nu este permis ca un musulman să îl sperie pe alt musulman.” (Musnad Ahmad) ▪ Gluma nu trebuie să depășească limitele sincerității. Astfel, nu este permis ca un om să mintă pentru a îi face pe alții să râdă. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus: „Vai de cel care spune minciuni pentru a face oamenii să râdă: vai de el, vai de el!” (Abu Dawud)
„Toate lucrurile pe care le face un musulman pentru divertisment sunt inutile (adică el nu va fi răsplătit pentru ele), în afară de trasul cu săgețile, dresarea calului său și jucatul cu soția sa, pentru că acestea sunt lucruri care aduc recompensă.” (Sunan Ibn Majah) De asemenea, aceasta a permis tot ceea ce menține corpul într-o stare bună de sănătate, așa cum sunt înotul, scrima și lupta: „Odată, Profetul (ﷺ) a luptat cu un bărbat care era cunoscut pentru puterea lui, al cărui nume era Rakana. Rakana i-a spus: «Dacă mă învingi, îți voi da o oaie, iar dacă te înving, tu îmi vei da una.» Profetul (ﷺ) l-a învins, iar Rakana i-a spus: «Să ne mai luptăm o dată!» Profetul (ﷺ) l-a învins pentru a doua oară, iar Rakana i-a spus din nou: «Să ne mai luptăm o dată!» Profetul (ﷺ) l-a învins pentru a treia oară, iar Rakana a exclamat: «Ce îi voi spune familiei mele?! Despre prima oaie pot spune că a mâncat-o lupul, despre a doua pot spune că am pierdut-o, dar despre a treia ce pot spune?» Atunci, Profetul (ﷺ) i-a spus: «Nu am putea să îți impunem ambele lucruri, să te învingem în luptă și să îți luăm oile. Păstrează-ți oile!»” (Ghayatu Al-Maram) Yüklə 0,91 Mb. Dostları ilə paylaş:
|