Chemarea la slujire

L

aducea inapoi la uscat in celula. Si asta se repeta destul de des.

Sigur ca eu am inteles situatia lui dificila si i-am spus cuvinte de compasiune, care i-a usurat cumva jena. Pe la mijlocul lunii ianuarie 1959, procesul lui a ajuns pe rol, a fost scos din celula si am ramas

iarasi singur.

 

0 EXPERIENTA DE NEUITAT

iN CELULA 19

Am ajuns in ziua de 20-21 ianuarie 1959. Eram foarte slabit

si

cu dureri mari de stomac. Eram putin framantat:

— Ce sa fac? Sa mai iau pasti lele acelea zise "betacid", ori

tia nu le mai iau? O neliniste m-a cuprins si nu stiam ce sa fac. Simteam nevoia sa ma consult cu vreun frate de incredere, dar nu iveam pe nimeni. O lupta se dadea inlauntrul meu, lupta de care nu puteam sa scap. Atunci m-am asezat pe genunchi, m-am rugat Domnului si am zis: "Doamne, Tata, Tu cunosti situatia in care ma gasesc. Vezi framantarea mea, sotia acasa, cu trei copilasi si al patrulea pe drum. Dupa medici s-ar putea sa nu mai scape cu viata la o a patra nastere, iar eu aici, cu sanatatea la grea cumpana. Da-mi lumina Ta, arata-mi ce am de facut. Calauzeste-ma prin*Duhul Tau, Te rog! Vorbeste-mi, fa-ma sa-Ti aud glasul. Iti multumesc ca m-ai ascultat, ui Numele Domnului Isus, Te rog, Amin!" Dar, cu o iluminare cereasca, am adaugat: "Doamne Isuse, daca voia Ta este sa ma chemi acasa la Tine, fara ca sa imi mai pot vedea familia aici pe pamant, degeaba mai iau pastilele lor, care imi fac atata rau. Iar daca voia Ta este sa ajung sa supravietuiesc, sa ajung zila familie si la cei dragi, Tu poti sa faci acest lucru si fara medicamentele lor. Eu de astazi voi refuza orice medicament si ma predau cu totul Tie. Faca-se voia Ta sfanta cu mine, oricare ar fi ea, si

pentru toate Iti multumesc, ma supun si ma Amin!"

Fulgerator am primit raspunsul in inima mea sa nu mai iau nici un medicament, ci sa ma incred in Domnul. Mi-a venit in minte textul din Psalmul 37:5, care contine trei actiuni:

"incredinteaza-ti soarta in inana Dornnului, increde-te in El Si El va lucra."

Obucurie negraita si stralucita mi-a cuprins intreaga fiinta. Parca nu mai eram pe pamant.

Cand a venit femeia aceea - cadrul medical la amiaza cu pastila si cu paharul de apa, i-am comunicat simplu si hotarat ca incepand cu data aceea nu mai iau nici un medicament. Ea s-a suparat tare Si m-a amenintat ca niciodata nu o sa mai capat nici un fel de medicament. Eu i-am cerut inca odata scuze pentru deranj si a plecat. Eram foarte fericit si intr-o siguranta deplina. Cand a fost adusa mancarea de amiaza, am mancat totul fara sa respect vreo anume restrictie medicala si, spre uimirea mea, din acel moment nu m-a mai durut nimic. Marit sa fie Domnul! in acea zi, in celula 19, am primit de la Domnul o cantare, care exprima starea de spirit in care ma gaseam in urma acestei experiente, si care se canta la Arad, mai ales la sfarsitul serviciilor de inmormantare de la cimitir.

Patria mea fericita,

Ochii mei te-au si zarit.

Nu mai e mult, doar o clipa si in tine-am si sosit.

Ma atrage inspre tine

dorul dupa-al meu Stapan, care mi-a promis ca vine sa ma ia la bunu-I san.

Simt cum se desface casa si se sfarma rand pe rand, numai omul din launtru se-nnoieste tot crescand.

Alergarea-i ispravita

si credinta am pazit;

ma asteapta-acum cununa, ce Isus mi-a pregatit!

 

Am marsaluit prin micul spatiu ramas disponibil in celula pentru asa ceva, inainte si inapoi, am cantat pana tarziu o singura cantare: "Patria mea fericita"... Din ziua aceea, rugaciunea mea defiecare zi s-a schimbat si am zis: "Doamne Tata, daca voia Ta este sa ma chemi acasa la Tine, de-aici din inchisoare, ma inchin si ma supun din adancul inimii. Dar daca Tu ai in planul Tau si vrei sa ma tii in viata, sa ma folosesti in lucrarea Ta si sa slujesc familia mea si pe altii, faca-Se voia Ta. Daca voia Ta este sa ma chemi acasa in curand, atunci Te rog, fa Tu ca sa fie grabita ziua procesului nostru, sa o pot prinde si eu. Am o dorinta vie sa pot marturisi in fata tuturor

credinta mea in Tine, spre gloria Ta, spre bucuria celor ce vor asista

la proces si chiar spre mantuirea altora. Amin!"

Minunea vindecarii mele pentru perioada aceea s-a mentinut. Nu am mai avut dureri de stomac. Am inceput sa prind oarecare putere ca sa pot face fata in ziua desfasurarii procesului. Mare este Domnul si vrednic de lauda!

Anchetele mergeau inainte neintrerupte si capitanul Cristescu, anchetatorul meu de fiecare zi, parea un om echilibrat, linistit, cu mici exceptii, in ciuda meseriei lui inumane. Aveam avantajul ca eram pregatit pentru aceasta situatie, in urma unor anchete de zi si noapte, avute cu ocazia acelei arestari secrete, de trei zile si trei nopti. intr-o zi, am facut o "grava" incalcare a regulamentului pentru detinuti. In timpul anchetei, Cristescu a iesit pentru cateva minute din birou si eu am ramas singur. In geamul care era langa masa

"i mea am zarit un ac cu gamalie infipt intre geam si rama ferestrei. in graba m-am repezit si 1-am subtilizat, 1-am ascuns cu grija in vestonul meu si m-am bucurat ca am reusit sa scap fara sa fiti depistat.

Ajuns iin celula, in cateva zile am reusit sa scriu cu zgarieturi de ac, pe peretele de Ianga usa, versete din Scriptura, pe care le aveam intiparite in minte. Printre ele era si Matei 8:20, ca si altele.

1

in mod special am vrut insa sa scriu una dintre inscriptiile care erau ° gravate de crestinii din Roma pe peretii catacombelor subterane, unde se adunau pentru inchinare. Aceasta era: "I.H.NIKA"! in limba noastra inseamna: "ISUS HRISTOS iNVINGE". Da, El, Biruitortil, a invins moartea, cu moartea pe moarte calcand si celor din mormanturi viata daruindu-le. Curand dupa intoarcerea mea la Dumnezeu, am ajuns sa am in mana cateva numere din revista fratilor din "Oastea Domnului", care purta numele "ISUS BIRUITORUL". Am apreciat intotdeauna acest nume dat unei reviste

crestine. Ce mare har este sa stii, in situatii de prigoane aspre, cand viata iti este in joc, ca Isus Hristos invinge. Marit sa fie Numele Lui cel Minunat, mai presus de orice Nume, pentru ca in Numele Lui sa se plece orice genunchi, al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant, si orice limba sa marturiseasca, spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul! (Filipeni 2:9-11).

Trecuse o luna si zece zile de la arestarea mea, cand mi-am dat seama ca e ziua de 28 ianuarie 1959. Era ziva de nasterea al celui de-al treilea fiu al nostru, caruia i-am pus numele Gratian. El ne-a fost daruit cu har de sus, viata fiindu-i periclitata in timpul nasterii. Mi-am adus aminte cum ul vara anului 1958, pe cand avea doar un an si jumatate, il purtam cu bicicleta pe scaunelul din fata mea. Cu manutele se tinea si el de ghidon, dar spre siguranta, cu o mana il tineam si eu pe sub bratul lui, iar cu cealalta ma tineam de ghidon. Era tare fericit ca se vedea pe bicicleta. De obicei faceam drumul spre bunicii dupa mama si alte ori la bunicii dupa tata. Fie cand ajungeam la bunici, fie la intoarcerea acasa, de atata placere cata avea el la varsta aceea, nu mai voia sa coboare de pe bicicleta, uneori chiar plangea.

In

acea zi de 28 ianuarie 1959, Duhul lui Dumnezeu mi-a adus inainte ultimile cuvinte ale Domnului Isus, notate in Evanghelia dupa Matei 28:20. "Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Eon-ului de acutn). Amin."

Inima mi s-a umplut de o bucurie deosebita, de mesajul Domnului cuprins in acest verset, care de data aceasta imi suna drept mie personal. Asa 1-am luat prin credinta.

Mi-am pus intrebarea: "Cine vorbeste aici'?" Raspunsul mi-a venit prompt: "Domnul cerului si al pamantului", Cel care a zis despre Sine: "Toata

puterea fost data in cer si pe pamant" (Matei 28:18). Cand S descopera lui Moise dupa experienta cu rugul in flacari, care nu se mistuia, Domnul i-a zis: "Eu sunt Cel ce sunt!"

Verbul a fi, la timpul prezent este simbolul insusi al existentei dintru totdeauna, Dumnezeu Cel care este fara inceput si fara sfarsit. "Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile care exista, cele create, E1 Singur fiind deasupra a tot ce exista, El, Originatorul lumilor vazute si nevazute, vesnicul Dumnezeu. El, Dumnezeu, este tainatainelor intregului univers si nu poate fi explicata. Pentru lumea si fiintele create exista timpul si spatiul, legate de o vremelnicie, iar timpul are un trecut si un viitor, aratand limitele, pe cand Dumnezeu este dincolo de orice limite si marginire. Aceasta exprima "Eu sunt!" - Vesnicul prezent Dumnezeu.Ce mare favoare a fost sa stiu ca in acea zi, El, Domnul mi-a vorbit, ca este cu mine chiar acolo, in celula 19, in subsolul Securifatii din Timisoara, ca sunt neintrerupt in atentia Lui, ca nu sunt singur, cat va tine viata mea efemera pe acest pamant. Oh, cata mangaiere mi-a adus... L-am incredintat si pe Gratian in mainile ' Lui, ca si pe ceilalti copii impreuna cu mama lor, pana in ziva cand ii voi putea revedea, fie pe pamant, fie in vesnicii.

La inceputul lunii februarie, am contractat o raceala sora cu inoartea, cu o temperatura si cu o tuse care ma macina zi si noapte fara ragaz. Dupa vreo trei zile, intr-o noapte se intampla ceva neobisnuit. Se vede ca tusea mea nu era o suferinta doar pentru mine. Cu miscari foarte incete, am simtii: ca se deschide usa la celula mea. Sigur, eu nu puteam sa dorm asa rupt de o tuse violenta. Era gardianul de serviciu pe celular in partea ht care era celula mea, avand in picioare niste cipici de pasla. Cu o voce domoala m-a intrebat:

Te doare ceva? Esti bolnav? I-am raspuns:

Da. Simt ca am si temperatura dupa pulsul mai accelerat decat normal. Ma doare capul si gatul! A inchis usa si a plecat. Dupa vreo cinci minute, usa se deschide din nou, imi intinde doua pastile, cred ca au fost aspirine, si un pahar cu apa. Mi-a spus:

Ia-le, ca o sa-ti faca bine. I-am multumit pentru bunavointa lui. Prin acest gardian am simtit ca un inger trimes de Domnul a venit la mine in celula, care mi-a adeverit Cuvantul Domnului primit pe ziua de 28 ianuarie 1959. "lata Eu sunt cu voi..." Intr-adevar, sub actiunea pastilelor m-am linistit putin si am putut dormi.

Urmarea acestei gripe a fost ca m-au napadit mucozitatile si o flegma abundenta. Cele trei batiste la care aveam dreptul erau super pline. Ce sa stiu face in situatia aceasta? Mi-a venit o idee nastrusnica, pe care am si pus-o in aplicare. Am inceput sa muruiesc peretii in zona patului meu cu mucozitatile si cu flegma care imi

veneau din trahee, bronhii si nas. Asta a durat vreo doua sau trei zile si nopti. Asa ca pe masura ce umpleam peretii intr-o parte, ma intorceam iaras unde mucozitatile s-au uscat. Nu mi-a convenit deloc sa fac acest lucru, dar ce sa fi stiut sa fac altceva?

****

In

asteptarea procesului, am continuat sa ma rog in fiecare zi, ca orice intrebare imi va fi pusa, sa pot sa fac marturie pentru Domnul meu Isus Hristos si triumful imparatiei Lui. Aveam o vie dorinta pentru acest lucru, oricat m-ar fi costat. Acum ori niciodata. Pe 10 februarie, ma trezesc pe la miezul noptii ca usa celulei se deschide, un gardian imi pune ochelarii negri pe ochi si ma duce intr-un birou deasupra nivelului pamantului. Era biroul de Grefa. Seful Grefei era un ofiter cu grad de locotenent. Intr-un raft din fata mea, mi-au atras atentia vreo cinci bibliorafturi pe care scria cu litere mari numele celor 12 arestati din lotul nostru, al celor din Arad, care eram in majoritate. De la Arad: Moisescu, Mladin, Iovin, Ginga, Mot si Babut. De la Gurahont: Ban si Harap. De la Timisoara: Secheli, Gadaleanu, si

un profesor batran, Vesel. A1 doisprezecelea in aceasta enumerare a fost Todor Nicolae, din Caransebes. Securistii au tinut sa ne aresteze din mai multe localitati ca sa dea impresia de o organizatie speciala, care a uneltit impotriva regimului comunist, macar ca pe unii nu i-am cunoscut, cum au fost cei trei arestati din Timisoara.

Ofiterul de la Grefa a luat unul dintre bibliorafturi si 1-a pus pe masa in fata mea. Mi-a spus:

Ia si citeste partea care se refera la persoana ta, ca sa stii care sunt capetele de acuzare puse in sarcina ta si cu privire la ce vei fi judecat. Cand am terminat de citit toate acuzele puse in sarcina mea, m-am simtit foarte fericit. Ofiterul m-a intrebat daca am luat cunostinta de continutul dosarului meu, la care eu am raspuns afinnativ. Apoi m-a intrebat daca sunt de acord cu capetele de acuzare care sunt puse in sarcina mea, sau in cazul ca nu, atunci doresc sa fiu reanchetat? Raspunsul meu a fost prompt:

Nu cer nici un fel de reanchetare. Ce trebuie sa se intample sa se limplineasca cat mai curand. Puneti procesul pe rol.

As vrea sa mentionez aici un fapt ca intr-o paranteza.

In

asteptarea arestarii mele, i-am precizat foarte clar sotiei mele, Domnica, sa nu caute sa se framante ca sa puna vreun avocat platit pentru apararea mea. Stiam ca nu are fonduri necesare pentru asa ceva, si chiar daca cineva, sa zicem, ar spune ca ii da banii pentru un asemenea scop, sa nu accepte cu nici un chip. Stiam ca in comunism procesele politice sunt pur si simplu niste mascarade j udecatoresti, ca cei judecati sunt mai dinainte osanditi, pana si anii de condamnare sunt pusi la fiecare dosar, de catre potentatii partidului, prin slujbasii lor de la securitate. Alte cateva sotii ale celor din lot au facut tot posibilul si au angajat avocati pe banii lor, cu credinta ca vor fi aparati mai bine si ca ar putea sa scape de condamnare. Dar nici vorba de asa ceva!

A fost o mare inselare si dezamagire pentru bietele femei. Sotii lor au fost condamnati la fel ca si mine, iar ele au ramas cu sume importante de bani pierdute, fara recuperare. Imi aduc aminte ca un astfel de avocat al unuia dintre noi si-a intemeiat apararea inculpatului pe faptul ca ar fi fost "Stahanovist", adica la locul de munca a lucrat dupa o metoda "inaintata" a unui sovietic cu numele "Stahanov". In felul acesta, a contribuit cu succes la realizarea planului de productie la intreprinderea unde a lucrat... A sunat atat de ridicol in tot procesul un asemenea argument furnizat avocatului de o sotie animata de ravna omeneasca.

Ce dulce si minunata asigurare are acela care se stie in caile Domnului si sub privirea ochilor Lui! Cred ca ofiterul grefier s-a mirat de linistea si de graba mea cu care am raspuns intrebarii lui mentionate mai sus. Diferenta intre unii si altii o face credinta, atat de minunat descrisa in Evrei: "Fenzeile

si-au primit inapoi pe mortii lor inviati; unii, ca sa dobandeasca o inviere mai buna, n-au vrut sa primeasca izbavirea, care li se dadea, au fost chinuiti"

(11:35). Minunata este istoria sfintilor dintotdeauna si ma bucur mult ca am avut parte si eu, impreuna cu sotia mea, de harul care li s-a dat lor.

O mare incurajare au fost pentru mine in acel timp cuvintele apostolului Pavel adresate sfintilor din Filipi: "Caci

cu privire la Hristos, voua vi s-a dat harul nu numai sa credeti in El, ci sa si(1:29-30). Ce glorioasa este cantarea pe care o canta atatia credinciosi din zilele noastre, chiar daca pentru multi nu este o realitate:

patimiti pentru El, si sa si duceti, cum si faceti, aceeasi lupta, pe care ati vazut-o la mine, si pe care auziti ca o duc Si acum"

Noi avem o istorie sa spunem, s-o cunoasca intregul popor: Din cer a venit salvarea, Isus e Mantuirtor.

Noaptea se va schimba-n lumina, iar lumina-n amiaz de zi Si-Mparatia lui Dumnezeu cu glorie va veni!

Iata acum cele cinci capete de acuzare de care am luat cunostinta in noaptea aceea la Grefa:

Inculpatul Iovin Mihail a organizat si participat in casa lui cat si in alte case la "adunari crestinesti dupa modelul primilor crestini".

lnculpatul a raspandit literatura crestina neautorizata,

in speta cartea "Triumful Cristic", scrisa de prof. V.V. Moisescu.

 

 

 

 

PROCESUL

Am asteptat cu mare dor ziua procesului, cand speram sa-i intalnesc pe iubitii mei frati, pe care nu ii vazusem de mai bine de doua luni Si jumatate. In celula nr. 19 eram singur de o luna de zile si singuratatea mi-a placut si mi-a prins atat de bine, pentru meditatie, rugaciune si chiar doua si trei cantari pe care mi le-a dat Domnul ca un dar de sus, pe care le cantam mereu, in fiecare zi. Eu nu eram nici poet si nici compozitor. Mi-a placut sa cant si chiar inainte de a intra la inchisoare am incercat sa compun o cantare dar nu am reusit.

intotdeauna mi-a placut mult cum a raspuns Amos, proroc al lui Dumnezeu, pe care imparatul Amatia il ocara, il fugarea si-1 oprea ca sa nu mai proroceasca la Betel. Amos a raspuns lui Amatia: "Eu

nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc; ci sunt cioban Si strangator de smochine din Egipt. Dar Donmul m-a luat de la oi si Donmul mi-a zis: "Du-te si proroceste poporului Meu Israel. Asculta acum Cuvantul Dommtlui, tu care zici: 1711 proroci impotriva lui Israel, nu vorbi impotriva casei lzti Israel."

in sfarsit, mai repede decat ne-am fi asteptat, exact Ia doua

luni dupa arestarea mea, procesul nostru a fost pus pe rol pe data de
18 februarie 1959. Nu stiu vreun alt proces de organizatie cu mai
multe persoane la care perioada de anchetare sa fi durat atat de putin
cat a durat al nostru. Eu m-am rugat fierbinte ca sa fie grabita ziua
procesului. Oare sa ma fi ascultat pe mine Domnul, sa pot prinde si
eu ziua aceea? Voi sti cand voi ajunge acasa la Domnul. "Acum
cunoastem in parte" , cum spune apostolul Pavel la 1 Corinteni 13:12,
"dar atunci, in ziva aceea glorioasa vom cunoaste pe deplirz'".

in dimineata zilei amintite, la ora 5 a sunat desteptarea, ca de

obicei la securitate, dar pentru mine era o zi cu tottildiferita si inima
imi era plina de o mare bucurie. Parca as fi mers la o nunta, Si nu la

o condamnare care putea sa insemne si moartea. Familiile noastre au fost anuntate de ziua si ora procesului, asa ca au sosit la Timisoara cu o zi mai devreme si noaptea de 17 spre 18 au donnit la cunostinte, ca sa fie dis-de-dimineata in fata Tribunalului Mil itar, de pe Str. Popa Sapca Nr.7, pentru a nu scapa ocazia sa ne vada la sosirea la Tribunal. Am fost imbarcati toti 12 intr-o masina-penitenciar ("duba"), indata dupa ora 6 dimineata, iar afara era inca intuneric. Cu noi au urcat Si doi gardieni si ni s-a atras atentia ca nu avem voie sa vorbim nimic.

La sosirea la Tribunal, masina a tras cu spatele la usa de la intrare si am primit ordin sa coboram. Rudeniile au avut slaba sansa sa ne vada, distanta intre spatele "dubei" din care am coborat noi

si usa de la intrare fiind foarte mica. Care cum coboram si eram zariti si recunoscuti, eram strigati pe nume. Atat noi cat si ai nostri eram fericiti ca ne-am vazut chiar Si pentru o secunda sau doua. Au avut insa din plin posibilitatea sa ne vada in sala procesului, in boxa acuzat;lor.In ce ma priveste, am fost introdus intr-un birou, in care dupa cateva minute a intrat un domn, care s-a prezentat ca fiind avocatul Cordos, insarcinat din oficiu cu apararea mea in proces. Amabil, mi-a spus ca vrea sa imi puna cateva intrebari, ca sa stie cum sa isi poata formula apararea.

Trebuie sa spun ca eram plin de o bucurie exuberanta. I-am spus ca, personal, nu simt nevoia de nici o aparare, ca

in sistemul comunist totul este dinainte stabilit, pana si anii de condamnare, pe care anchetatorii i-au Si trecut in dosar, in acord cu sefii lor mai mari. Am adaugat insa ca avand in vedere sarcina primita "din oficiu" pentru a face apararea mea in proces, eu sunt gata sa colaborez si sa raspund la orice intrebare pusa. Asa a si fost, el citise deja dosarul meu si era in cunostinta de capetele de acuzare puse in sarcina mea. Mi-a multumit si aveam sa ne revedem in sala procesului.Am fost dus apoi in anticamera salii in care urma sa inceapa judecata. Ne-au pus in sir cate unul pe scaun, unul in spatele celuilalt, supravegheati indeaproape de gardieni. Fratele meu Nicolae a tinut sa-1 contacteze pe avocatul Cordos sa-i afle opinia, cum sunt Si in ce stare de spirit ma gasesc. Eu aveam sa aflu opinia domnului

Cordos abia sase ani mai tarziu, cand aveam sa ajung acasa de la inchisoare. Iata aprecierea facuta de domnul Cordos fratelui meu, Nicolae:

— Domnule lovin, as vrea sa iti spun ca eu practic aceasta profesie de 22 de ani si am avut de-a face cu multe feluri de oameni. In viata mea eu nu am intalnit astfel de oameni cum este fratele dumitale. Este fericit si plin de bucurie ca poate sa sufere pentru Numele lui Hristos si mi-a spus ca el, de fapt, nu simte nevoia niciunei aparari. Totusi, va asigur ca eu imi voi face datoria in insarcinarea pe care am primit-o oficial in acest proces. Va mai spun ca, ajuns acasa, voi cauta albumul in care am obisnuit cu mai multi ani inainte sa-mi notez impresiile de la procese, dar peste care s-a asezat praful, caci nu 1-am mai folosit, si imi voi scrie impresiile deosebite despre acesti oameni pe care i-am cunoscut astazi.

Marit sa fie Domnul, singurul vrednic de orice lauda!

La ora 8, in ordinea stabilita de oficialitati, am fost strigati la rand cate unul si introdusi in sala pe usa din spate, pe culoarul din mij loc, dusi in fata, pe stanga, unde era boxa acuzatilor. Primul strigat a fost fratele profesor V.V. Moisescu, apoi Aron Mladin, eu, dupa mine fratele Traian Ban si asa mai departe, toti cei doisprezece. Cand mi-am luat locul trei in boxa, procurorul sef mi-a citit rechizitoriul cu sublinierea capetelor de acuzare.

Procesul nostru a fost incadrat in litera legii astfel: "Organizatie Mistica-Religioasa, care a preconizat schimbarea regimului din Republica Populara Romana. Crima de uneltire impotriva ordinii sociale!" Capetele de acuzare in sarcina mea sunt cele aratate mai inainte, cand am luat cunostinta de ele d in dosarul meu afiat la grefa securitatii.

Odata intrati toti cei doisprezece, Presedintele Completului de Judecata al Tribunalului Militar din Cluj, deplasat la Timisoara, i-a dat cuvantul Procurorului Sef, care, cu lux de amanunte, a prezentat rechizitoriul in acest proces, in cele mai negre si odioase culori posibile, scornite din cele mai otravite surse ale fanteziei ateismului si filosofiei materialiste, caci si ateismul este o religie, a negatiei. Daca in Romania pre-comunista, pe stema tarii era aceastainscriptie in limba latina: "NIHIL SINE DEO", adica "Nimic fara Dumnezeu", apoi in jargonul comunist-ateu, pe stema fiecarei tari comuniste putea sta fara jena inscriptia: "Totul fara Dumnezeu!"

Dupa aceasta prezentare a sefului procuror a inceput audierea noastra a fiecaruia. In ce ma priveste pe mine, mi-aduc aminte ca am fost scos in fata completului de judecata si mi s-au pus diferite intrebari din partea Procuraturii, prin care sa se sublinieze si sa se substantieze acuzele puse in sarcina mea. Asa cum am mai spus, eu m-am rugat pe toata durata anchetelor, care au tinut doua luni, ca la proces sa pot sa fac marturie crestina, indiferent ce pret voi plati. Stiam ca orice va fi, ma va apara Dumnezeu! Si asta, chiar daca asemenea lui Iosif, aveam sa fac ani de inchisoare, sau asemenea atator martiri din Vechiul si Noul Testament, aveam sa fiu randuit de Domnul la martiraj pentru El si pentru cauza imparatiei lui Hristos, Domnul.

Ce putea sa fie mai frumos decat atestarea faptului ca am fost pe urma primilor crestini, cand am organizat si am participat, la adunari crestinesti, dupa modelul primi lor crestini, in casa la mine ca si in alte case. I-am dat slava lui Dumnezeu pentru o asemenea acuza. Nu am cautat nici cea mai mica scuza sa ma disculp. Ar fi fost o necinste adusa Mantuitorului si Domnului meu Isus Hristos si o descalificare a mea ca vrednic urmas al Lui si al primilor crestini. Adevarul trait de primii crestini, potrivit calauzirii si conducerii Duhului Sfant, era sublim si neclatinat si n-as fi putut sa-1 tradez.

Sigur ca la punctul al doilea, in acuzare, ca am raspandit literatura crestina neautorizata, in speta: "Misiunea secreta, pagina 92-a din "Triumful Cristic", scrisa de prof. V.V. Moisescu, au cautat sa insinueze caracterul conspirativ al actiunii, implicit sa-mi atraga o vina care sa cantareasca greu in anii de condamnare ce mi-i vor da.