Creditare

- distribuitorul de numerar (cash dispenser) este un dispozitiv electromecanic ce permite unui utilizator de card accesul la contul deţinătorului şi retragerea de disponibil din contul acestuia, sub forma bancnotelor sau a monedelor metalice;

- ghişeul automat de bancă (Automated Teller Machine), denumit prescurtat conform uzanţelor internaţionale ATM, este un dispozitiv electromecanic ce permite unui utilizator de card retragerea de disponibil din contul deţinătorului sub forma numerarului, transferuri de fonduri, constituirea de depozite şi informarea privind situaţia conturilor şi a operaţiunilor efectuate prin intermediul cardului;

- terminalul pentru transferul electronic de fonduri la punctul de vânzare (Electronic Funds Transfer at Point of Sale EFTPOS), denumit prescurtat conform uzanţelor internaţionale terminal POS, este un dispozitiv ce permite, prin mijloace electronice, preluarea, prelucrarea, stocarea şi transmiterea de informaţii privind plata cu card şi/sau cu un instrument de plată de tip monedă electronică, efectuată la punctele de vânzare, de obicei cu amănuntul, ale comerciantului acceptant. Din punct de vedere al accesului la datele administrate de o unitate centrală, prin utilizarea combinată a tehnicilor de transmisie şi prelucrare a datelor, un terminal poate opera în timp real (on-line) sau cu decalaj în timp (off-line);

- terminalul multicard este terminalul care acceptă carduri cu bandă magnetică şi chip-carduri, nu neaparat emise sub aceeaşi marcă, acest dispozitiv permiţând şi efectuarea operaţiunilor card to card.

Ce este codul PIN? Fiecărui card îi este ataşat un cod, denumit codul de identificare al emitentului (Issuer Identification Number), prescurtat conform uzanţelor internaţionale prin termenul IIN, este un cod inalienabil oricărui card, atribuit în vederea identificării emitentului indicat de către deţinător pentru a efectua plata. In cazul emitenţilor bănci, acesta se numeşte BIN (Bank Identification Number).

Codul personal de identificare aferent unui card (Personal Identification Number), prescurtat conform uzanţelor internaţionale prin termenul PIN, este codul personal atribuit biunivoc de către emitent unui deţinător de card, cod care permite identificarea deţinătorului cardului atunci când acesta utilizează un terminal; acolo unde plata cu card se poate face prin transfer electronic de date, PIN poate fi considerat ca echivalentul electronic al semnăturii deţinătorului cardului.

II.5 Drepturile şi obligaţiile emitenţilor şi deţinătorilor de carduri
La baza serviciilor pe care băncile le oferă deţinătorilor de carduri stau relaţiile contractuale dintre cele două entităţi implicate. Prin contractul încheiat cu deţinătorul cardului, băncile emitente se obligă faţă de deţinător să nu dezvăluie unei alte persoane codul PIN ori orice altă informaţie confidenţială referitoare la cardul emis. Informaţiile privind sumele depuse şi operaţiunile efectuate prin intermediul cardului sunt transmise de către societăţile bancare numai deţinătorului cardului. Astfel de informaţii pot fi divulgate, potrivit legii, autorităţilor abilitate să dispună de acestea.

Contractul dintre emitentul şi deţinătorul unui card se consideră încheiat în momentul în care deţinătorul primeşte cardul şi un exemplar al contractului semnat de ambele părţi (în materie de carduri, Cererea de emitere a cardului adresată de client unei bănci îndeplineşte rol de contract). Contractul încheiat între o societate bancară emitentă şi deţinătorul unui card trebuie să conţină următoarele elemente şi menţiuni obligatorii:

a) descrierea cardului şi a modului de folosire a acestuia, inclusiv limita disponibilului pus la dispoziţie deţinătorului - acolo unde este cazul;

b) drepturile conferite prin utilizarea cardului;

c) obligaţiile şi responsabilităţile părţilor semnatare;

d) tipurile de taxe, comisioane şi dobânzi pe care deţinătorul cardului trebuie să le plătească emitentului, în mod special următoarele: taxa de emitere, taxe anuale de exploatare, comisioane şi taxe plătibile emitentului de către deţinător, dobânzi şi penalităţi aplicabile, inclusiv modalitatea de calcul a acestora;

e) informaţii referitoare la orice taxe sau comisioane, dobânzi, penalităţi şi eventuale bonificări, precum şi condiţiile în care se vor aplica acestea;

f) răspunderea deţinătorului, inclusiv costurile pe care acesta trebuie să le suporte în cazul în care cardul este pierdut, furat sau distrus;

g) suma limită minimă/maximă admisă pe tip de operaţiune;

h) momentul în care se va realiza debitarea sau creditarea contului deţinătorului, inclusiv data decontării, iar pentru acele operaţiuni care conduc la facturarea deţinătorului, perioada de timp în care aceasta va fi făcută;

i) tipurile de tranzacţii ce pot fi efectuate cu cardul (achiziţionare de bunuri şi/sau de servicii, retragere de numerar, transfer de fonduri între conturi, constituire de depozit etc.) şi locaţiile unde aceste tranzacţii pot fi efectuate;

j) în cazul în care cardul este cu circulaţie internaţională, se vor furniza deţinătorului şi următoarele informaţii: valoarea detaliată a taxelor şi comisioanelor suportate pentru tranzacţiile curente în străinătate, cursul de referinţă folosit pentru decontare, inclusiv date relevante pentru determinarea acestui curs;

k) perioada de timp în care o tranzacţie efectuată poate fi contestată de către deţinător, inclusiv procedurile prin care această tranzacţie poate fi contestată şi reconstituită, precum şi procedurile de soluţionare a contestaţiei şi entitatea (departamentul/serviciul) care se ocupă cu rezolvarea oricăror probleme privind cardurile proprii sau tranzacţiile realizate cu acestea, durata maximă acceptată pentru transmiterea răspunsului conţinând rezultatul contestaţiei, cuantumul şi modul de calculare a taxei de soluţionare, dacă există;

l) indicarea autorităţii abilitate să soluţioneze litigiile dintre deţinător şi emitent;

m) două posturi telefonice care să fie operaţionale 24 de ore din 24, prin care să se poată comunica situaţiile de urgenţă (pierdere, furt, distrugere, blocare a cardului etc.) sau de suspiciune privind posibilitatea existenţei unei copii a unui card ori solicitarea schimbării codului PIN ca urmare a cunoaşterii acestuia de către persoane neautorizate.

Emitentul unui card are, în principal, următoarele obligaţii:

a) să nu dezvăluie codul personal de identificare al deţinătorului (PIN) unei alte persoane decât deţinătorul;

b) să nu distribuie un card fără ca acesta să fie solicitat în prealabil de către deţinător;

c) să păstreze evidenţele pentru o perioadă de timp determinată, în conformitate cu prevederile legale în materie, astfel încât tranzacţiile să poată fi urmărite, iar erorile să poată fi rectificate;

d) să asigure mijloacele adecvate şi suficiente pentru ca deţinătorul să poată efectua comunicările stipulate în contract;

e) să dovedească, în cazul în care deţinătorul contestă o tranzacţie iniţiată prin intermediul unui card, faptul că tranzacţia respectivă a fost corect înregistrată şi evidenţiată în conturi;

f) să execute întocmai şi în termenele stabilite prin contract operaţiunile ordonate de deţinător/utilizator;

g) să ia măsuri de identificare şi de înscriere corectă a numelui şi prenumelui deţinătorului, în conformitate cu actul de identitate al acestuia.

Emitentul sau o persoană indicată de acesta este obligată să furnizeze mijloacele adecvate prin care clienţii săi să poată anunţa situaţiile de urgenţă 24 de ore din 24. In baza anunţului primit, emitentul sau persoana indicată de acesta este obligat să ia toate măsurile necesare care depind de acesta pentru a opri imediat executarea tranzacţiilor ordonate prin intermediul cardului în cauză.

Emitentul este obligat să asigure confidenţialitatea datelor privind deţinătorul cardului şi a tranzacţiilor pentru care a primit cerere de autorizare, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare privind secretul profesional bancar.

Deţinătorul unui card are următoarele obligaţii:

a) să utilizeze cardul potrivit clauzelor contractuale;

b) să păstreze în bune condiţii cardul şi să ia măsuri rezonabile de protejare a elementelor de siguranţă;

c) să înştiinţeze emitentul sau persoana indicată de acesta imediat ce constată: pierderea, furtul, distrugerea sau blocarea cardului; înregistrarea în contul personal a unor tranzacţii neautorizate de deţinător; orice eroare sau neregulă apărută în urma gestionării contului de către emitent; elementele ce creează suspiciuni cu privire la posibilitatea copierii cardului sau cunoaşterea codului PIN de către persoane neautorizate; disfuncţionalităţi ale cardului sau codurile de acces primite sunt incorecte;

d) să nu înregistreze codul personal de identificare într-o formă ce poate fi uşor recunoscută, în particular, pe card sau pe alt obiect pe care îl păstrează împreună cu cardul;

e) să nu contramandeze un ordin pe care l-a dat prin intermediul cardului, cu excepţia cazului în care suma nu a fost determinată în momentul în care ordinul a fost dat;

f) să ia toate măsurile rezonabile pentru asigurarea siguranţei cardului şi să respecte prevederile speciale din contract cu privire la furt sau pierdere.

Deţinătorul unui card pierdut, furat, distrus sau blocat este responsabil până la momentul comunicării unui astfel de eveniment emitentului sau persoanei indicate de acesta, pentru toate operaţiunile executate, urmând să suporte toate pierderile aferente acestor operaţiuni până la limita echivalentului în lei al sumei de 150 euro, la cursul anunţat de Banca Naţională a României pentru ziua efectuării operaţiunilor considerate frauduloase. Răspunderea deţinătorului privind acoperirea pierderilor este integrală în cazul în care se dovedeşte că acesta a acţionat cu neglijenţă sau în mod fraudulos. De îndată ce a înştiinţat emitentul, deţinătorul nu este răspunzător pentru pierderile apărute ca urmare a pierderii, furtului, distrugerii sau blocării cardului, cu excepţia cazului în care deţinătorul însuşi acţionează fraudulos²⁰.

Deţinătorul unui card trebuie să aibă posibilitatea obţinerii soldului disponibil al contului aferent cardului, fie pe suport hârtie, de la ATM şi distribuitoarele de numerar din reţeaua proprie a emitentului (dacă acesta este şi bancă acceptantă), fie prin orice alte mijloace de comunicare electronică (telefon, Internet, WAP, fax etc.).

Emitentul cardului are obligaţia de a pune la dispoziţie deţinătorului, la cererea expresă a acestuia, evidenţele aferente tranzacţiilor efectuate prin intermediul cardului aparţinând deţinătorului, inclusiv extrasele de cont, pe suport hârtie, la domiciliul acestuia şi/sau la sediile unităţilor emitentului şi/sau prin orice alte mijloace de comunicare electronică (Internet, WAP, fax) în termen de 48 de ore de la solicitarea deţinătorului cardului. Deţinătorul unui card este îndreptăţit să primească periodic sau la cererea expresă a sa, pe suport hârtie şi/sau prin mijloace electronice, informaţii referitoare la tranzacţiile efectuate, cu referiri la cel puţin următoarele:

a) o referinţă care să îi permită deţinătorului să identifice tranzacţia, incluzând informaţii referitoare la banca acceptantă, comerciantul acceptant sau ATM-ul la care s-a desfăşurat tranzacţia, precum şi data tranzacţiei;

b) valoarea tranzacţiei (suma plătită, retrasă, transferată);

c) valoarea oricăror taxe şi comisioane aplicate pentru anumite tipuri particulare de tranzacţii;

d) rata de schimb valutar pentru convertirea valorii fiecărei tranzacţii efectuate în monedă străină.

Emitentul răspunde pentru crearea şi organizarea evidenţelor, pe suport hârtie sau în formă dematerializată, referitoare la plăţile cu carduri emise.
II.6 Ce presupune utilizarea cardului la ATM?
Posesorii cardurilor pot utiliza cardurile la ATM-uri. Aceste dispozitive pot oferi servicii de eliberare de numerar timp de 7 zile pe săptămână, 24 ore pe zi, în condiţii de securitate oferite atât de configuraţia mecanică a ATM-urilor, cât şi de faptul că fiecare tranzacţie este automat autorizată.

Reţeaua de automate bancare a unei bănci cuprinde ATM-uri montate în interiorul unei incinte, având partea activă, respectiv ecran, tastatură, fante de introducere a cardului, eliberare a numerarului şi a chitanţei în afara incintei, prin străpungerea zidului/peretelui, cât şi ATM-uri de exterior.

Din punct de vedere fizic, ATM-ul se compune dintr-o carcasă metalică rezistentă, un ecran de afişare şi o tastatură pentru selectarea diferitelor opţiuni (în exterior). In interior există o incintă foarte bine protejată unde se introduc casetele cu bani, care la rândul lor sunt încuiate. Tot aici există şi o casetă de “retur”, unde ATM-ul introduce bancnotele care au anumite defecte şi nu prezintă siguranţă la numărare sau bancnotele neridicate de client. Principalele componente ale unui ATM sunt:

- computer, cititor de card (a fişei magnetice sau a microprocesorului);

- imprimantă şi o rolă de hârtie (pentru eliberare de chitanţe);

- imprimanta de jurnal ATM;

- incinta unde se depun cardurile confiscate de ATM sau uitate de clienţi;

- interfaţa de comunicare cu aplicaţia informatică centrală de gestionare a reţelei de ATM-uri.

În situaţia în care se doreşte retragerea de numerar de la ATM, un card introdus în automat este verificat şi validat automat de către softul intern al ATM-urilor şi softurile de administrare centralizată a reţelei de ATM-uri a respectivei bănci.

Cardurile nevalide sau cele declarate de bănci emitente ca furate/pierdute/restricţionate nu pot derula tranzacţii, iar în anumite situaţii sunt chiar reţinute de echipamentele ATM.

Fluxul operaţional simplificat al unui ciclu complet de funcţionare al unui ATM se compune din următoarele faze:

Faza I - Alimentarea cu numerar a ATM-ului de către banca proprietară presupune parcurgerea succesivă a următorilor paşi:

a) încărcare cu numerar a casetelor de schimb din bancă (în casierie);

b) transport securizat al casetelor către ATM (autoturisme blindate);

c) deschiderea ATM-ului;

d) alimentarea ATM-ului prin introducerea casetelor noi (cele aduse din bancă);

f) actualizarea la ATM a unor parametri aferenţi funcţionării acestuia (în funcţie de tipul ATM-ului) şi închiderea ATM-ului.

Faza a II-a - Utilizarea ATM-ului de către clienţii posesori de carduri care doresc să ridice numerar.

Faza a III-a - Realimentarea ATM-ului de către banca proprietară după utilizarea numerarului alimentat iniţial, ce presupune parcurgerea succesivă a următorilor paşi:

a) încărcare cu numerar a casetelor de schimb din bancă (în casierie);

b) transport securizat al casetelor către ATM (autoturisme blindate);

c) deschiderea ATM-ului;

d) scoaterea casetelor folosite (cu numerar rezidual) şi a casetei de retur (care conţine bancnote deformate ce nu au fost eliberate);

e) introducerea casetelor noi (cele aduse din bancă);

f) actualizarea la ATM a unor parametri aferenţi funcţionării acestuia (în funcţie de tipul ATM-ului ) şi închiderea ATM-ului.

Faza a IV-a - Aducerea casetelor folosite în bancă şi predarea lor la banca proprietară (cu autovehicule blindate), ce presupune parcurgerea succesivă a următorilor paşi:

a) predarea casetelor folosite şi a casetei de retur în bancă;

b) desigilarea casetelor folosite şi a casetei de retur²¹;

c) inventarierea numerarului rezidual găsit în casetele folosite şi în caseta de retur.

II.7 Cum putem utiliza cardul la comercianţi acceptanţi de carduri?
În situaţia în care o persoană fizică sau juridică doreşte să achite bunuri achiziţionate de la un comerciant pe baza unui card, pentru siguranţă în derularea procesului de decontare a tranzacţiei şi evitarea unor pierderi datorate fraudelor, comerciantul iniţiază acţiuni care să-i permită clientului achitarea obligaţiei de plată cu ajutorul cardului. Schematic, operaţiunile desfăşurate în acceptarea cardurilor la comercianţi sunt prezentate în Figura nr. 1, cu descrierea ulterioară a fiecărei etape de lucru.

Figura nr. 1 – Tehnica desfăşurării de operaţiuni cu carduri la comercianţii acceptanţi.

1. 
   Verificarea validităţii cardului.
   

Este o verificare vizuală a cardului, a caracteristicilor fizice ale cardului. Dacă în urma verificării, comerciantul are îndoieli referitoare la valabilitatea cardului, va contacta centrul de procesare (de exemplu, RomCard, PayNet, Provus sau orice alt procesor/procesator de carduri) pentru instrucţiuni.

2. Autorizarea tranzacţiei prin POS.

Autorizarea tranzacţiei presupune efectuarea următoarelor operaţiuni:

- Trecerea manuală a cardului prin fanta dispozitivului POS, în sensul indicat pe carcasa acestuia. Cu această ocazie, salariatul comerciantului are obligaţia de a verifica dacă numărul de card afişat de POS (primele 4 cifre, ultimele 4 cifre sau tot şirul numeric) rezultat din citirea benzii magnetice sau a microprocesorului conţinut în card, corespunde cu numărul inscripţionat pe faţa cardului. În cazul în care aceste elemente de securitate nu corespund, tranzacţia nu se va efectua, indiferent dacă se primeşte sau nu autorizarea pentru tranzacţie.

- Tastarea manuală de către salariatul comerciantului a sumei de primit de la client, pentru care se solicită autorizarea. Se cere clientului să-şi tasteze pe dispozitivul POS codul PIN al cardului.

- POS-ul citeşte datele încriptate pe banda magnetică a cardului sau pe microprocesorul încastrat în card.

- POS-ul transmite automat valoarea tranzacţiei şi datele de pe banda magnetică sau circuitul integrat către banca emitentă a cardului (banca emitentă receptoare a mesajului electronic provenit de la cardul emis de ea şi utilizat de client la un comerciant, verifică în timp real într-o bază de date, existenţa disponibilului în contul clientului, cât şi alte informaţii referitoare la respectivul card – dacă a fost pierdut, furat etc.). De asemenea, POS-ul transmite procesatorului cardului (mai precis centrului de autorizare a acestuia²²), datele de identificare şi cele privind tranzacţia. Informaţiile şi datele transmise băncii acceptante şi, respectiv, emitentului în momentul plăţii cu card la comercianţii acceptanţi, nu trebuie să prejudicieze sub nici o formă confidenţialitatea operaţiunii. Aceste informaţii trebuie să se limiteze strict la cele conţinute, de regulă, de instrumentele de plată clasice.

- Banca emitentă a cardului transmite electronic codul de autorizare a tranzacţiei sau mesajul de declinare a tranzacţiei (prin intermediul procesatorului de carduri, care îl retransmite comerciantului). Şi procesatorul de carduri transmite POS-ului un mesaj în legătură cu autorizarea sau neautorizarea tranzacţiei. Aceste mesaje se afişează pe ecranul POS. În funcţie de mesajul primit, lucrătorul comerciantului va finaliza sau nu tranzacţia.

Banca emitentă a cardului va înregistra în cazul acceptării tranzacţiei, prelevarea sumei de plătit din contul clientului plătitor cu card, concomitent cu reflectarea unei datorii faţă de comerciantul acceptant al cardului.

3. Completarea documentului de vânzare.

Pentru o tranzacţie validă (pentru care s-a primit un cod de autorizare), POS-ul va tipări o chitanţă în două exemplare, cuprinzând detaliile operaţiunii. Lucrătorul comerciantului va solicita posesorului de card să semneze cele două exemplare a chitanţei. Lucrătorul va compara semnătura de pe chitanţă cu cea de pe card, şi după caz (pentru tranzacţii cu anumite valori, de exemplu de peste 100 USD sau echivalent în lei la cursul BNR), se va compara numele şi prenumele înscrise pe card cu numele şi prenumele înscrise în documentul de identitate a utilizatorului de card. Dacă identitatea nu corespunde, tranzacţia se va anula. Lucrătorul comerciantului oferă clientului un exemplar²³ al chitanţei, cardul şi marfa.

4. Transmiterea tranzacţiilor POS spre decontare.

Transmiterea tranzacţiilor prin POS efectuate de comerciant la decontare în relaţie cu banca sa, se efectuează zilnic, în baza tuturor operaţiunilor efectuate de comerciantul respectiv în acea zi. Operaţiile efectuate de comerciant sunt consemnate într-o listă, ce se va arhiva împreună cu chitanţele zilei şi care cuprinde numărul şi valoarea tranzacţiilor.

Comerciantul depune la banca sa documentele care evidenţiază tranzacţiile cu carduri în vederea încasării contravalorii lor. Societatea bancară a comerciantului va transfera în contul acestuia suma aferentă tranzacţiilor cu carduri, mai puţin comisionul reţinut. Reţinerea comisionului aferent tranzacţiilor cu carduri se va înregistra ca un venit pentru societatea bancară.

În ceea ce priveşte anularea unei tranzacţii de vânzare prin POS, aceasta se poate face numai în momentul vânzării şi se datorează unor erori sau decizii umane (ex: introducerea unei valori greşite a tranzacţiei, sau clientul renunţă să mai efectueze tranzacţia etc). Anularea unei operaţiuni se deosebeşte de stornare, întrucât contravaloarea tranzacţiei anulate nu a fost transmisă încă spre încasare în sistemul naţional (internaţional) de decontare.

Ulterior unei operaţiuni finalizate (documente completate şi marfa vândută sau serviciul prestat) şi de cele mai multe ori la o altă dată calendaristică decât cea a cumpărării, clientul poate reveni la comerciant, solicitând, din diverse motive, înapoierea totală sau parţială a mărfii sau contestând preţul serviciului prestat. Atunci când comerciantul este de acord să restituie parţial sau total contravaloarea mărfii returnate de posesorul cardului, lucrătorul comerciantului procedează la stornare prin intermediul POS-ului, care transmite automat valoarea stornării şi datele de pe banda magnetică sau microprocesor către banca emitentă a cardului. Clientul primeşte chitanţa cu operaţiunea de stornare, dar nu i se restituie contravaloarea mărfurilor în numerar.

Intr-o situaţie de stornare a unei tranzacţii cu carduri acceptate la comercianţi, banca emitentă a cardului cumpărătorului (fiind şi bancă a comerciantului în acest caz), va înregistra prelevarea de sume din contul comerciantului şi transferul acestora în contul clientului posesor de card.

II.8 Ce presupune decontarea unei tranzacţii cu card efectuată la un comerciant?
Indiferent de moneda în care este emis cardul, plăţile cu carduri la comercianţi pe teritoriul României, se fac în monedă naţională. Plăţile efectuate prin carduri au un caracter ireversibil, adică o plată iniţiată de clientul posesor al cardului şi autorizată de banca emitentă devine irevocabilă.

Contravaloarea operaţiunilor de vânzare cu carduri la comercianţii acceptanţi, le este decontată acestora din urmă de către societatea bancară cu care au încheiat contractul de acceptare a cardurilor la plată. Însă, la un comerciant acceptant pot fi derulate operaţiuni de vânzare prin intermediul cardurilor emise de diferite societăţi bancare (după cum este stipulat în înţelegerea contractuală bancă acceptantă - comerciant).

La rândul său, societatea bancară a comerciantului trebuie să încaseze contravaloarea operaţiunilor cu carduri efectuate la comerciant, de la societăţile bancare ale clienţilor comerciantului. Din punct de vedere tehnic, la sfârşitul zilei bancare de lucru, memoria POS-ului este transferată în aplicaţia informatică a băncii acceptante. Banca centralizează creanţele pe care le are asupra altor societăţi bancare, distinct pe fiecare bancă în parte.

Băncile emitente de carduri ai căror clienţi au realizat tranzacţii cu carduri la comercianţi, sunt notificate (în cadrul procesului de compensare interbancară) de societatea bancară a comerciantului, în vederea plăţii operaţiunilor realizate de clienţii lor la comerciant. Băncile emitente ale cardurilor devin bănci debitoare, obligate să transfere contravaloarea operaţiunilor cu carduri ale clienţilor lor la banca comerciantului acceptant.

Societăţile bancare emitente ale cardurilor pot să refuze decontarea operaţiunilor cu carduri în numele clienţilor lor, în situaţiile în care:

- comercianţii au modificat suma operaţiunii fără acordul posesorului de card;

- cardul a fost acceptat la plată, deşi era notificat ca interzis la acceptare;

- cardul a fost utilizat pentru mai multe operaţiuni de vânzare la aceiaşi unitate a comerciantului şi în aceiaşi zi, cu scopul de a evita autorizarea;

- contravaloarea bunurilor achiziţionate prin card de la comerciant depăşeşte limita de autorizare a comerciantului;

- a fost completată eronat documentaţia de vânzare - chitanţele;

- cardul este expirat sau fals.