- Primordialitatea şcolii în raport cu alte modalităţi sociale de educaţie
- Primordialitatea şcolii în raport cu alte modalităţi sociale de educaţie
sistemele educaţionale s-au bazat pe monopolul instituţional al şcolii.
Un astfel de model a putut funcţiona optim atâta vreme cât alternativele educaţionale din afara şcolii erau puţin dezvoltate şi nu concurau şcoala
► long life learning
prin educaţia formală desemnăm sistemul educaţional de tip şcolar, structurat ierarhic, obiectivat în diferite tipuri de şcoli şi cicluri de şcolaritate
educaţia formală se realizează pe baza unor finalităţi şi obiective explicite, a unor conţinuturi structurate şi transmise sistematic de către un personal calificat în acest scop, cadrele didactice
educaţia nonformală este reprezentată de ansamblul activităţilor educative instituţionalizate, dar care se realizează în afara sistemului formal al educaţiei şcolare
poate fi oferită adulţilor la locul de muncă şi prin activităţi ale organizaţiilor (m robu)
poate fi oferită prin organizaţii sau servicii care constituie un complement al sistemelor formale: clase de arte, muzică şi sport sau meditaţii particulare ptr pregătirea examenelor
► educaţia nonformală a devenit treptat un mijloc de suplimentare a educaţiei formale
► şcoala îşi lărgeşte sfera de activitate spre educaţia nonformală prin parteneriate cu societatea civilă, comunitatea locală, cu instituţii sociale/culturale (m robu)
în afara şcolii – spectacole, excursii, conferinţe, cluburi, dezbateri etc
după integrarea profesională, ca activităţi de formare continuă (m robu)
elevii pot participa la programe de educaţie nonformală:
elevii pot participa la programe de educaţie nonformală:
programe europene ptr tineret – Comenius, Erasmus, Leonardo da Vinci
vizite de studiu în ţară/străinătate, ateliere de pictură, muzică, teatru, graffiti, IT, fotografie etc
tabere ptr elevi, cluburi ale elevilor, proiecte iniţiate de ONG-uri etc (m robu)
educaţia informală se obiectivează în influenţele educaţionale nesistematice, mai mult sau mai puţin spontane şi întâmplătoare care se exercită asupra individului în contactele şi interacţiunile sale cotidiene (grupuri de prieteni, strada şi « cultura » acesteia, familie)
influenţele educaţionale nesistematice nu urmăresc obiective educaţionale explicite
în principiu, cele trei domenii educaţionale menţionate ar trebui să acţioneze convergent
în realitate, ele funcţionează în concurenţă şi adesea în opoziţie
Şcoala este, din ce în ce mai mult, concurată de educaţia nonformală şi informală, de « educaţia » promovată de mediile de informare (mai ales de televiziune şi internet)
Funcţia de transmitere a cunoaşterii şi de dezvoltare a capacităţilor cognitive ale elevilor
Funcţia de transmitere a cunoaşterii şi de dezvoltare a capacităţilor cognitive ale elevilor
transmitere sistematică, în raport cu capacităţile de învăţare ale elevilor, a unui ansamblu de cunoştinţe selectate din diferite domenii ale cunoaşterii (dimensiunea informativă a educaţiei)
rolul educaţiei în dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor, în instrumentarea lor cu modalităţi de învăţare permanentă (dimensiunea formativă a educaţiei)
Funcţia de transmitere a cunoaşterii şi de dezvoltare a
capacităţilor cognitive ale elevilor
Fr. Rabelais: « cap bine umplut »
M. de Montaigne: « cap bine format »
Funcţia culturală
se realizează atât în procesul de învăţământ, prin exploatarea în plan educaţional şi valoric a cunoştinţelor din diferite obiecte de învăţământ, cât şi prin activităţi extradidactice
un aspect important îl constituie cooperarea şcolii cu familia, dar mai ales convergenţa dintre educaţia formală de tip şcolar şi educaţia nonformală şi informală
adesea există diferenţe şi divergenţe importante între valorile promovate de şcoală şi modalităţile nonşcolare de educaţie
proces prin intermediul căruia individul achiziţionează şi integrează în structura personalităţii sala elementele socio-culturale fundamentale ale mediului (valori, atitudini, experienţe sociale, conduite, modele etc.) sub forma unor convingeri şi comportamente care-i permit integrarea, adaptarea şi participarea socială
