Georges Dumezil

Cât despre primul nivel, suveranitatea propriu-zisă, cui îi datorează Odini un Odinn euhemerizat, posesiunea, existenţa primului său regat scandina etapă daneză în mersul lui către Uplandul suedez? Unei zeiţe, Gef jun. Şi iat fraza pe care i-o consacră Snorri în enumerarea zeiţelor Ase, exact înainte d a vorbi despre Fulla (Gylfaginning, 2224): 'Gefjun e fecioară (hon er mcer) i cele care mor fecioare o slujesc pe lumea cealaltă' (ok henni pjâna ţozr, t meyjar andaz). Aceasta este definiţia teologică, dar are şi o legendă, istoric: zată (Ynglingasaga, 5; cf. Gylfaginning, 1). Ajungând pe ţărmul strâmtorik Balticii, 'regele' Odinn o trimite pe Gefjun mai la nord, la regele suede Gylfi, ca să-i ceară pământuri. Suedezul îi acordă – varianta unei teme biu cunoscute25 – ceea ce va putea ea ara într-o zi şi o noapte. Atunci ea s duce în ţara uriaşilor, dobândeşte de la un uriaş (ea fecioara, ocrotitoarea fecioî relor) patru fii, îi transformă în boi, îi înjugă la un plug şi ei ară atât 0 energic în regatul lui Gylfi, încât desprind din el o bucată mare; şi aceast bucată, azvârlită către sud, peste ţărm, devine insula daneză Seeland, primi regat al lui Odinn, în care, de altfel, nu va rămâne, pentru că menirea b este să domnească chiar în Suedia, în locul lui Gylfi. Astfel Gefjun i-a făct

* în original: 'este o „Asină i'

20 Ibid. P. 38.

21 Ibid., p. 67.

22 Ibid., p. 40.

23 Iu episodul lui Balderus-H0therus, III, II, 4, din ediţia lui J0rgen Olrik şi Haas R*M 1931; asupra acestui episod, vezi Du mythe au roman, 1970, appendix III.

24 Snorra Edda, p. 38.

20 Cf. Mit şi epopee, I, p. 165, n. 41.

— Mit şi epopee tăpânului său cel mai grabnic dintre serviciile de care are nevoie un rege: a procurat, materialmente, un regat26. Exegeţii sunt încurcaţi, fireşte, de această Dntradicţie: Gef jun, ca zeiţă, e fecioară şi ocrotitoare a fecioarelor; Gefjun î 'istorie', dobândeşte patru fii de la un uriaş pentru a da regelui un regat37' ir, legenda lui Mădhavî pune în scenă aceeaşi aporie: fecioară prin menire şi ărăzită să-şi petreacă apoi toată viaţa în feciorie, dobândeşte întâi, din ascultare d patru fii care, împreună cu ea, în ziua nevoii, îl vor reîntrona pe tatăl ei; gele şi care, în imediat, îl feresc de ruşinea de a refuza o pomană.

Aceste potriviri, care nu sunt banale, ne îndeamnă să admitem că gândijrii indo-europeni constituiseră deja o teorie bine articulată a serviciilor de eânlocuit pe care colaboratoare fecioare, statornic fecioare, rezerve vii de putere. Eficacitate, le aduceau regilor lor, fie la cele trei niveluri funcţionale, fie, ca i Roma, numai la al doilea şi al treilea.

Suprimarea, sau mai degrabă chiar răsturnarea, condiţiei virginale în legenda landeză, care este în rest atât de apropiată de legenda lui Yayăti şi a lui [ădhavî, pune o problemă pe care o încredinţez celtizanţilor: Irlanda se opune î acest punct unei remarcabile coaliţii a Indiei, Romei, Scandinaviei şi Ţării Galilor.

2* E vorba tocmai de pămâut ca materia unui regat (prima funcţiune) şi nu de pământ ca rtător de rod (funcţiunea a treia): vezi o situaţie asemănătoare, Mit şi epopee, I, p. 415 – 416. I văd ce elemente de Vegetationsgottin [zeiţă a vegetaţiei] ar conţine dosarul lui Gef jun (Jan Vries, Altgermanische Religionsgesckichte2, 1957, p. 329-331).

87 Şi chiar, în versiunea cea mai euhemerizată (Ynglingasaga) când (3ctinn emigrează din Daneirca în Suedia, ea rămâne în Seeland, se mărită cu Skjoldr şi se află astfel la originea dinastiei leze Skjoldungar.

CONCLUZIE

— Aici se opresc sarcina şi pretenţia cercetării şi, dacă se poate spune, gări ţia mitologiei comparate, tovarăşă şi nu rivală a mitologiilor separate. O asc a cărei necesitate s-a făcut simţită de mai multe ori, chiar cu severitate, interzice lucrătorului să meargă, mai departe. Înainte de a lăsa jos uneltt poate să recunoască măcar că mult – ba chiar esenţialul, în orice caz c ce e mai atrăgător – rămâne de făcut şi poate să descrie într-un scurt dezn verbal perspectivele pe care le întrezăreşte.

Primul care ne iese în cale este un anumit soi de studiu de logică. Ace trei dosare, dintre care fiecare a jalonat trei sau, cel puţin, două linii de el luţie divergente pornind de la un prototip comun, ne îndeamnă să privim r îndeaproape punctele în care aceste linii s-au separat, să observăm consecinţ fără îndoială de neînlăturat ale acestor divergenţe şi să încercăm să le explic; prin ceea ce se ştie sau se închipuie despre timpuri, despre zei şi despre oame Primul studiu oferă acestei ispite un material excepţional: la capătul evo ţiei, conflictele divine a căror miză sunt Starcatherus, Sis'upăla, Heracles mai au acelaşi resort, iar distanţa dintre simpatica victimă a Herei şi duşmai cel odios al lui Krşna-Vişnu este imensă, medierea ambiguului protejat al Odirm îngăduind totuşi restabilirea relaţiei slăbite dintre ei. La capătul a de al doilea studiu, pe un vrăjitor preistoric, indo-iranic, îl vedem 'âncadr; mtr-un loc ca preot, în celălalt ca rege, prin două feluri aparte de revoli ideologice, cea brahmanică şi cea zoroastriană. În al treilea, epopeea irland Şi epopeea indiană prezintă încă, aproximativ în acelaşi loc în teoria regalita „gurile omogene ale fiicelor regilor supremi, Medb şi Mădhavî, dar ele sunt acelaşi timp echivalente din unele puncte de vedere şi, din multe alţi opuse, după cum, de altfel, păcatele indianului Yayăti şi ale iranianului Yi! Şi dezvoltă efectele pe aceeaşi linie, dar în sens invers. Fiecare din ace transformări are repercusiuni asupra totalităţii tipurilor sau romanelor studi aici: fărâmiţarea, formarea unor noi echilibruri în jurul unor noi centre Am vrea să putem aşeza în întregime în formule, în tablouri această viaţi conceptelor, desigur nu în speranţa de a determina legi, ci pentru a recunoa idinţe, pentru a degaja din aceste câteva curbe, trasate pe două sau trei i de ani, un scurt capitol al dinamicii spiritului omenesc.

— Capitol care ar cu atât mai interesant cu cât reflecţia, cercetarea intelectuală, conştientă a livizilor n-ar mai apărea, fără îndoială, drept resortul principal al schimbă-) r. încercarea este probabil posibilă, dar cu umilinţă şi docilitate, adică cu idiţia de a nu reduce niciodată faptele la modele, la sisteme prefabricate şi * a nu le distruge relieful, detaliul, echilibrul, sub pretextul formalizării.

Apoi, lărgind aria întrebărilor, aceste studii ar trebui reaşezate în speciile 'logice sau ideologice din care ele nu dau decât exemple particulare. Eroul, Ljitorul, regele pe care comparaţia i-a evocat din adâncul mileniilor, ca ibra lui Darius ieşind din mormânt la chemarea jalnicului său moştenitor* şi-au spus întreg mesajul. Trăsăturile cele mai ciudate ale fiecăruia dintre ei nit la tablouri mai vaste. Naşterea în formă prodigioasă, operaţia de chigie umanizantă care îi caracterizează atât pe Sis'upăla cât şi pe Starcatherus, soade, în ambele cazuri, ale unui conflict între divinităţi, deschid problema aţiilor – afinităţi şi incompatibilităţi – dintre monştri şi diferitele tipuri zei sau de eroi, mai ales zeii indo-europeni ai primelor două funcţiuni, cea rerană, sub ambele sale aspecte şi cea războinică, în timp ce a treia funcne, cea economică, nu e implicată aproape deloc. Kăvya Us'anas, Kay Us t martori efemeri sau personaje de rangul doi în imensul mecanism dualist e, pretutindeni în lumea indo-europeană, aşază în contrast principalele uri de fiinţe supranaturale, zei şi demoni, zei şi giganţi, stabilind totuşi re unii dintre ei solidarităţi, ba chiar înrudiri, cu siguranţă esenţiale. Cât pre statutul mistic al regelui, el depăşeşte, neîndoielnic, şansele şi nenoroci-: precise ale lui Yima, Yayăti, Eochaid.

În sfârşit, categoric că nu e o întâmplare dacă aceste trei mici ansambluri ce au supravieţuit migraţiilor şi aşezărilor, au înflorit în mijlocul revoluţiilor gioase şi al îndrăznelilor inovatoare ale primelor filosofii explicite şi au renit materialul unor opere de artă explicite. Romantica psihologie abisală ite şi trebuie să şi le însuşească. Dincolo de istorisirile lor particulare, toate i sunt întemeiate pe ceea ce mişcă cel mai mult sufletul şi gândirea omului: erienţa lăuntrică a libertăţii lui şi dubla experienţă, exterioară şi lăuntrică, mitelor acestei libertăţi. Heracles şi fraţii lui din răsărit şi de la miazănoapte împlinesc cariera în temuta cinste pe care divinităţi puternice le-o acordă a se interesa de ei: disputat, sfâşiat între Visnu şi Rudra, între Odinn şi x, între Hera şi Atena, se observă, se descoperă şi se descrie însuşi omul, ui de acţiune şi de pasiune. Tot omul e acela care, cu Kay Us, dacă nu cu vya Us'anas, îşi joacă iluzia tragică de a fi autonom, de a alege între demoni ei; câteva privilegii minunate la care visează – împotriva morţii, împotriva râneţii – se realizează în această literatură şi îl distrag pentru o vreme de asprele legi ale vieţii. În Eochaid Feidlech, în Yayăti, dincolo de regele ca re, se află tatăl cu fiii, cu fiicele şi cu nepoţii lui, adică iarăşi omul, în a bucuriilor, a decepţiilor şi încurcăturilor celor mai obişnuite şi, paralel, păţi şi Yima, cu crizele lor de orgoliu şi răsturnarea soartei lor, repetă lupta; ală pe care fiecare dintre noi o dă de mai multe ori în viaţă cu geniul său mai familiar, sub privirea neîndurătoare a vreunui zeu.

* Aluzie la pasajul din Eschil, Perşii, v. 633 şi urm., în care umbra marelui rege este invocată, fapt, de fruntaşii persani şi de regina Atossa, văduva lui Darius şi mama lui Xerxes, după ingerea de la Salamina.

Acestea sunt cele trei domenii de cercetare, poate mai bogate în visări dec în substanţă, care se află în vecinătatea câmpului defrişat. Dacă este îngăduit adăugarea echivalentului unei drame satirice la această trilogie de nobile ori iecte, voi mărturisi că mi-am pus, în timp ce redactam al doilea studiu întrebare lipsita poate de respect. Dacă în locul unei faimoase povesti grece st doctorul Sigmund Freud ar fi auzit vorbind despre dificilele situaţii' care am ninţă să pună capăt carierei lui Kăvya Us'anas ca şi aceleia a lui Kav Us despre procedurile care dezleagă aporia – salvarea' reciprocă a învătătorulv care şi-a băut discipolul şi a discipolului care geme în măruntaiele învăţătorul u devenit astfel tatăl şi mama lui; salvarea reciprocă a bunicului şi a nepotulu sufletul viitor al celui de al doilea obţinând iertarea primuiui' care-l poart' virtual, printr-un tată care abia urmează să se nască, în sacul lui Cu sămânţă – care ar fi astăzi imagistica centrală a psihanalizei?

ANEXE.

Anexa I EXTRASE DIN 'MITOLOGIA INDUŞILOR' A CANONICEI DE FOLIER.

Continuând reabilitarea 'Mitologiei induşilor'1, copiez paginile care descriu moartea lui Jarăsandha2, a lui ăisupăla3 şi aventura lui Yayăti4. Cititorul va prefera fără îndoială să observe singur modificările pe care le-au suferit legendele în această primă prezentare a Mahăbhăratei într-o limbă occidentală.

1. JARĂSANDHA

[Yudhişţhira l-a înştiinţat pe Krşna că are de gând să celebreze un răjasuya şi că are nevoie de ajutorul lui pentru a îndeplini grelele condiţii cerute de această hotărâre].

— Ce este acest Raisoo-yuc [= răjasuya], întrebă Dl de Polier?

— Această solemnitate, răspunse învăţatul [= Râmtchund, profesorul D-lui de Polier], numită şi sărbătoarea Rajahilor, nu putea fi celebrată decât de către un monarh care i-a învins şi supus pe toţi ceilalţi suverani de pe pământ. Trebuia ca, de bună voie sau cu sila, toţi Rajahii din univers să se afle adunaţi la regele care ţinea acel Raisoo-yuc. Şi această solemnitate cerea atâtea lucruri încât, deşi Judister [Yudhişţhira] fusese înscăunat din nou în statele sale, n-ar fi putut să o scoată la capăt fără ajutorul lui Chrisnen [- Krşna]. Dar deşi, citind aceste scrisori ale protejaţilor săi, fiul lui Basdaio f=s Vasudeva] ştia deja ce avea de făcut, totuşi a vrut să pară a cere sfatastfel, chemându-l pe Udho [Uddhava], i-a cerut părerea. 'De vreme ce fraţii Pandos [Păndava], îi spuse el, n-au început pregătirile pentru Raisoo-yoc decât în încredinţarea că-i voi ajuta şi de vreme ce e timpul ca Rajahii care, ţinuţi în lanţuri, mi-au cerut ocrotire, să fie eliberaţi, crezi oare, Udho, că daca eu împlinesc dorinţa verilor mei aceste două ţinte pot fi atinse?

Udho, însufleţit de spirit profetic, cunoştea gândurile celui mai mare din neamul Yadu {- Yădava]. Aşadar răspunse: 'Greutăţile ce se întâlnesc la celebrarea unui Raisoo-yuc nu pot să fi scăpat pătrunderii unui prinţ atâţde înţelept ca Judister; s-a gândit, desigur, că numai cu puterile lui n-ar fi i° stare să supună Rajahii din cele patru colţuri ale universului. Totuşi elprega-

1 Mai sus, p. 84, n. 4. Rectific ortografia şi punctuaţia.

2 Voi. I, p. 603-614; vezi, mai sus, p. 511 – 517.

3 Voi. I, p. 614-619; vezi, mai sus, p. 485 – 496.

4 Voi. I., p. 399-405; vezi, mai sus, p. 560 – 564 şi 629 – 633.

Teste această solemnitate cu încredere tare că, prin puternicul tău ajutor, plan lui va ajunge la bun sfârşit. De aceea, Chrisnen, te sfătuiesc să-i urmezi im taţia şi anume cu atât mai mult cu cât fiind sosit ceasul de a-i elibera i prinşii care gem în lanţurile lui Jerashind [Jarăsandha], acest yuc [= yajn jertfa] vestit de Judister este un prilej de a-l pedepsi pe acela pentru c prea trufaş ca să urmeze invitaţia întâiului dintre fraţii Pandos, va trebui fie silit şi, oricâtă încredere şi-ar fi pus până acum în tăria sa, care o întrec pe aceea a zece mii de elefanţi şi în invulnerabilitatea sa, prevăd totuşi c glrim [= Bhima], al doilea dintre fraţii Pandos, deopotrivă cu el în toate pr vinţele, susţinut de tine îl va învinge fără greş şi că astfel cele două ţinte 1 care te gândeşti statornic vor fi împlinite'.

— Dar de ce, întrebă Dl de Polier, l-a cruţat până atunci Chrisnen j Jerashind? Nu putea să-i ia viaţa, ca a atâtor altora?

— Ar fi putut, de bună seamă, răspunse învăţatul, dar Chrisnen, ca fiint divină, cunoştea hotărârile soartei; ştia vremea destinată pentru moartea li Jerashind, ştia că nu putea fi ucis decât de Bhim şi într-o clipă în care e Chrisnen, va fi de faţă; de aceea nu numai că nu l-a ucis el însuşi, dar 1- împiedicat şi pe Buldhader [= Baladeva, sau Balarăma, fratele lui Krşna să-l ucidă. Şi Udho, inspirat, care ştia şi el aceste împrejurări, putea cu sigu ranţă să prezică întâmplarea. Oricum ar fi, toţi cei din neamul Yadu încuviir ţară sfatul pe care-l dădea fiul lui Basdaio. Atunci acesta, poruncind îndat să se facă pregătiri de plecare, se aşternu la drum a doua zi cu tot atâta ala cât şi măreţie, însoţit de cei mai nobili fruntaşi din tribul său şi de un numero corp de oştire şi urmat de o mulţime de elefanţi, de cămile care purtau baga jele şi de un mare număr de care încărcate cu jilţuri, coroane, arme de toat soiurile. Înaintea lui Chrisnen mergeau vestitori, însărcinaţi să vestească Raja hilor luaţi în robie de Jerashind că acela înainta într-ajutorul lor. Străbâtân astfel regatul de azi Soorethe [= Surăşţra], ajunse la hotarele Meevat-ulu [=Meerath?] unde îl găsi pe Rajahul Judister care îi ieşea în întâmpinare însoţit de Muni, de Bramini, de coruri de muzică instrumentală şi vocală, can mergeau în faţa unui cortegiu pe cât de strălucitor pe atât de numeros. Cun fiul lui Basdaio, mai tânăr decât Judister, voia să-i dea semnele de cinstiri cuvenite vârstei, acest Rajah se grăbi să i-o ia înainte şi, căzându-i la picioare îi stropi mâinile cu lacrimile de bucurie pe care i le stârnea favoarea pe can întruparea [= Krşna, întruparea lui Vişnu] i-o acorda. Chrisnen, ridicându-l „I îmbrăţişa, îi întâmpină cu cea mai mare căldură pe ceilalţi patru veri, apoi ideplinind semnele de cinste pe care le arăta întotdeauna faţă de Rishi, Mun i Bramini, înainta împreună cu ei spre Aindraprest [= Indraprastha] sat

) ehli, capitala statelor lui Judister.

Da puţine zile după sosirea lui Chrisnen, întâiul dintre fraţii Pândo: chemă o adunare a celor patru caste, unde se aflau cei mai vestiţi Bramini Adresându-se lui Chrisnen, care o prezida, îi spuse că 'prin venirea lui h Aindraprest, el se şi simte înălţat până la ceruri şi în stare să înceapă orice i îndrăznind să zămislească marele plan de a celebra Raisoo-yuc se întemeh

— Dragostea statornică pe care fiul lui Basdaio binevoise întotdeauna să

^ate fraţilor Pandos; că deşi ştie că în faţa creatorului universului toţi oame

*ju sunt egali în merit, crede totuşi că aceia care, simţind că au nevoie de ajutoru divin, îl cer cu credinţă şi smerenie, au fericirea să-l dobândească'. Cuvintarei Ul Judister păru să-i placă întrupării. Îl asigură că încrederea nu-i va fi dez amăgită şi că creatorul universului îi va acorda ocrotirea lui. 'Văd, adăugă el c^ 'aâi şi pregătit cele trebuincioase pentru sacrificiu, dar trebuie acum sa nt străduim să adunăm aici pe monarhii şi pe războinicii din cele patru părţi ak lumii şi e de datoria celor patru fraţi ai tăi, pe care valoarea lor îi aşază mult deasupra oricărui Deiotas [= devată, divinitate], să-i aducă la Aindraprest. Aşadar Bhim să meargă spre apus, Arjoon [= Arjuna] spre miază-noapte Schecdaio [= Sahadeva] spre miază-zi, Nakul [= Nakula] spre răsărit. Cât despre tine, Judister, aşteptându-le întoarcerea, pregăteşte tot ce trebuie pentru * a începe acest 301c'. $ Biruinţele celor patru Pandos fiind la fel de repezi ca şi înaintarea lor, ei se întoarseră curând, urmaţi de toţi monarhii învinşi de ei şi aducând cu x sine o pradă şi bogăţii nemărginite. Jerashind însă li se împotrivise, numai el nu putuse fi supus. Judister, consternat, văzând că prin această împrejurare tot planul i se nimicise, îi mărturisi lui Chrisnen toată neliniştea pe care i-o aducea acest gând. Udho, fiind de faţă la convorbirea dintre cei doi veri, luă cuvântul. 'ântotdeauna am fost de părere, spuse el, că Jerashind nu poate fi învins ca şi ceilalţi Rajahi. Ca să-l aduci la o luptă în doi, trebuie să foloseşti un vicleşug. Aşadar Chrisnen, Bhim şi Arjoon să meargă la el deghizaţi în Zennadari [= astrologi]. Nimeni nu-i e pe potrivă în generozitate: dărnicia, spune el, e prima îndatorire a unui monarh; totul piere în lume, dar numele unui om darnic va trăi întotdeauna'.

— Putea să şi fie, îl întrerupse Dl de Polier, dacă-şi însuşise bogăţiile a 20 800 de Rajahi.

— Astfel, continuă învăţatul, Udho îl asigură că ţinea atât de mult la această faimă încât, dacă ei apar la el ca nişte Bramini săraci, erau siguri nu numai că vor fi primiţi, dar şi că vor dobândi tot ce i-ar putea cere ei.

Chrisnen încuviinţând sfatul lui Udho, cei trei veri, îmbrăcaţi în Zennadari.

— Au dus la Mogah [= Magadha]. Au fost primiţi de Rajah care, văzându-i,

: i cunoscu de îndată după vorbă, ca şi după semnele care-i disting pe Kăttris [= kşaţriya] că aceşti trei străini nu sunt Bramini. Cu toate acestea, pritnindu-i ca atare, le spuse: 'Braminilor, ce doriţi de la mine? Orice mi-aţi

: ere, de la cel mai modest dar până la un regat, nu veţi pleca fără a-l fi iobândit şi deşi sunt convins că nu sunteţi Zennadari, acest gând nu va. Avea nai multă influenţă asupra mea decât reprezentările lui Soucker [= Sukra] isupra lui Baly [Bali]. Vorbiţi deci cu îndrăzneală'. Chrisnen ieşind înainte itunci îi ceru un samgram [= samgrăma] sau lupta în doi, adăugind: 'De reme ce cunoşti că nu suntem Bramini, mai află şi că acesta e Bhim, al doiea dintre fraţii Pandos, Arjoon, fratele lui, iar eu – vărul lor'. La aceste

: uvinte Jerashind, întorcându-se către curteni şi zâmbind cu dispreţ, spuse: Admir obrăznicia acestui văcar, pe care l-am pus pe fugă atât de des şi care, rea fericit să-şi scape viaţa, mai îndrăzneşte să mă provoace iarăşi la lupta.

3ine, primesc, îţi acord un samgram. N-ai scăpat de mâna mea decât părăsind tlathra [= oraşul Mathură], fugind în mare, dar unde vei fugi acum? Totuşi; adăugă el, mi-e prea nesuferit să mă lupt cu un muritor pe care l-am mai nvins; Arjoon e prea tânăr, prea gingaş, fără îndoială nu râvneşte la cinstea le a se lupta cu mine; Bhim, mai puternic, e singurul dintre voi care e vredic să încerce, dacă are curaj. Să i se dea alte haine şi să aleagă armele pe are le poate folosi'. Bhim alegând măciuca, Jerashind puse să i se aducă una i cei doi viteji, urmaţi de Chrisnen şi de Arjoon, se duseră pe locul de lupta.

Nconjurat de ostile Rajahului şi de o mulţime de privitori. _.

Înainte de a începe, Jerashind îşi adresă lui însuşi Nemeskar [= namaskăral doraţia cuvenită lui Dumnezeu, apoi îşi sărută propria mână. După care înartând spre Bhim, lucrarea începe, măciucile lor se izbesc una de alta cu atrta utere Jncât bolta cerurilor vuieşte de sunetele pe care le scot. Cum în curând -au făcut ţăndări, a trebuit să pună mâna pe lance, pe spadă, pe bardacum toate aceste arme s-au făcut ţăndări, cei doi luptători au ajuns la pumj cu asemenea egalitate încât puteai crede că au avut acelaşi dascăl în ai luptei cu pumnii. I, uptându-se ei astfel toată ziua, fără cel mai mic avânt de vreo parte, seara cei trei veri şi Jerashind mâncau împreună şi dorinei gub acelaşi acoperiş. Se scurseseră douăzeci şi şapte de zile în acest fel, câi Bbim, prin semne, îl făcu pe Chrisnen să înţeleagă că-l punea în prea' ma primejdie, că această luptă începea să-i întreacă puterile, iar coastele îi eu frânte şi zdrobite de loviturile ce le primea, pe când el, Chrisnen, simplu prh tor, nu avea nimic de suferit. Mai spuse şi că, în ceea ce îl priveşte, dacă i j-ar fi ruşine să se recunoască învins, ar renunţa bucuros la această lupt Arjoon, înţelegând graiul mut al fratelui său, păli de groază, dar Chrisne răspunzându-i lui Bhim prin semne şi mai expresive decât ale lui, îl must: pentru această descurajare şi neîncredere în clipa când avea izbânda în mân Sculându-se atunci şi culegând din iarbă o frunză, o luă de coadă şi, rupând de jos în sus, îi arătă lui Bhim cum trebuia să sfâşie a doua zi trupul du manului. Bhim, înţelegând ce-i spune divinul ocrotitor, simţi pe dată că-i rena; puterile. Plin de o nouă vigoare, a doua zi, începând lupta, îl aruncă pe Jer; shind la pământ şi, înainte ca acesta să-şi vină în fire, apucându-i cu fiecai mână câte un picior, îi rupse în două trupul până în creştet, aşa cum rupsej Chrisnen frunza.

— Dar cum de a ajuns deodată mai prejos Jerashind, care până acum era deopotrivă în putere, întrebă Dl de Polier?

— După explicaţiile Braminilor, răspunse învăţatul, Jerashind, cuno; cându-şi horoscopul, ştia singurul fel în care putea fi ucis. Înţelese că semm lui Chrisnen i-l arăta lui Bhim. Acest gând i-a îngheţat sângele în vine şi 1- făcut atât de slab cât e un om în clipa din urmă. Aşadar toată gloria înfrâr gerii lui aparţine numai divinei întrupări. Dar cum Bhim este instrumentul d care ea se slujeşte, el a cules onorurile biruinţei în faţa muritorilor. Chrisnei şi Arjoon au aplaudat, Deiotas-ii i-au aruncat flori, în timp ce poporul şi ar mata, miraţi de moartea suveranului lor pe care îl crezuseră de neînvins, stăteai nemişcaţi. Fără întârziere, fiul lui Basdaio îl încorona pe fiul lui Jerashind şiporunci să dea drumul prizonierilor tatălui lui. Atunci, însoţit de noul Rajal din Mogah şi de această suită strălucită, luă din nou drumul spre Aindrapresl unde-i găsi adunaţi pe toţi Braminii şi Rajahii din univers. Mai-marii neamulu Coros [= Kuru, Kaurava], Dirtratch [= Dhrtarăştra], Biskum [= Bhâşma] Durdjohn [= Duryodhana] însuşi; erau acolo Birmah, Mhadaio [= Brahma Mahădeva sau Siva], toate oştirile cereşti cu mai-marii lor, păsările, animalele de toate soiurile erau adunate acolo. Căci, în afară de cele două Raisoo-yuc celebrate de Rajah Ainder [= Indra], mai-marele bolţii cerului şi de Rajal; Bâren [= Varuna], stăpânul mărilor, nu se mai văzuse niciunul pe măsura celui pe care urma să-l celebreze Judister. Tot neamul omenesc era uluit şi admira belşugul de aur şi bogăţii folosite la podoabele, vasele şi uneltele pentru jertfe, dar un mic număr de înţelepţi, văzându-l pe Chrisnen în fruntea acestei sărbători, înţelegeau de ce ea le întrecea pe toate câte se văzuseră până atunci

2. SISUPĂLA.

Totul fiind gata, diferitele însărcinări de îndeplinit în timpul ceremoniilor „iad împărţite, solemnitatea a început printr-un sacrificiu; Judister f = Yudhişwra], îmbrăcat cu o tunică minunată, aşezând o cingătoare de aur în mâinile Zennadarilor [= astrologi], ţinând într-ale sale Cusa [= kv^*] sau iarba sacră, îaintează către altar, oferă jertfa şi rostind numele lui Narreye [= Nărăyana], are înseamnă spirit sau suflu divin, privirile lui se întorc spre Chrisnen =s Krşna], cu zâmbetul expresiv al recunoştinţei care, atribuind toate succesele ale prezenţei divinului său protector, îl şi priveşte drept primul obiect al ibirii şi al ofrandei sale; odată încheiat acest act preliminar, înainte de a îcepe diferitele pujas [= ofrandele nesângeroase], Judister, adresându-se frunâşilor familiei sale, le cere să hotărască un lucru însemnat: cine în această ugustă solemnitate trebuie să aibă cinstea primului dintre aceste sacrificii? Um nimeni n-a răspuns, Schecdaio [= Sahadeva], al patrulea dintre fraţii andos [= Păndava], se scoală şi pe un ton modest şi respectuos spune că unind această întrebare fratele lui mai mare îi cunoştea şi răspunsul căci, iăugă el, nu poate fi nici o îndoială în această privinţă şi deoarece Chrisnen: află în această adunare, primul puja trebuie să i se adreseze lui, căci Vedele mn în mod expres că ofranda care i se aduce lui are tot atâta valoare cât un icrificiu adus pentru toţi Deiotas-ii [= devată, divinitate], după cum udând idăcina unui ce „re dai apă celei mai mici frunze'. Chrisnen, continuă vorbitul, 'e creatorul, păstrătorul, distrugătorul universului, e totul în unitatea i, părruntul şi toate fiinţele sunt trupul al cărui singur suflet şi spirit este el. tt despre mine, adăugă Schecdaio, nu voi aduce niciodată un cult altcuiva; cât lui'. Pătruns de subiect, voia să-şi continue vorbirea, dar Chrisnen îl jri. Totuşi, cum majoritatea adunării încuviinţa cele spuse de el, Judister, ulţumit de o hotărâre pe care o dorise, îi spălă picioarele lui Chrisnen, vărsă: eastă apă deasupra capului său, asupra ochilor săi, după care, rânduind în. Ţa lui minunatele haine, pietre scumpe, lănţişoare de preţ şi tot ce trebuie întru puja, el începu prosternându-se la picioarele divinului său protector, ar în timp ce mai-marele fraţilor Pandos se îndeletnicea cu aceste sfinte datoriri, pe dând Deiotas-ii intonau imnurile către Bhagavat*, iar oamenii -lavioşi îşi rosteau rugăciunile, un vuiet se înalţă în adunare, mai mulţi a jahi trufaşi mur mură nemulţumiţi de preeminenţa acordată fiului lui Basdaio. ai mâniat decât toţi ceilalţi, Suspal [= Sis'upăla], Rajahul din Chanderi, iese evidenţă prin mânia sa. N-a uitat răpirea lui Rukmani [= Rukmini] şi ruşiasa lui înfrângere. Nu râvneşte decât să se răzbune. Duşmănia pe care i-o artă îl face să nu poată rădba noul triumf al rivalului său. Sculându-se din c, cu turbarea în suflet, cu furia în ochi, întrerupând celebrarea ofrandei puja: Inva., exclamă el cu aroganţă, cum pot Braminii să îngăduie asemenea abuzuri? Ire sunt titlurile, rangul, demnitatea lui Chrisnen pentru a-i merita această eeminenţă într-o adunare atât de aleasă, plină de cele mai nobile persoane,: cei mai învăţaţi Zennadari dintre care cel mai de rând este mai îndreptăţit: cât el? Oare nu ştiţi, adăugă, că cei din neamul Yadu sunt blestemaţi, ca 1 vor purta niciodată diadema, că nu se poate atribui nici o nobleţe fiinţei ednice de dispreţ care, părăsind Mathra [= Mathură]* şi-a căutat locuinţă mijlocul mării, ca să facă acolo o vizuină de tâlhari risipiţi şi fugari din ate colţurile pământului, în fruntea cărora pretinde să introducă o religie mă?'.

Îndrăzneala cu care Suspal tulbura augusta ceremonie, vorbele insultăare pe care le revărsa asupra lui Chrisnen începeau să-i stârnească pe cei de ţă. Dar fiul lui Basdaio [= Vasudeva], făcându-le semn să stea locului, $ ipiedica să-l întrerupă pe duşmanul lui. Totuşi obrăznicia acestuia crescu tr-atât încât, namaiputând-o răbda, mai mulţi membri ai adunării, găsind ca indecent, nedemn de ei şi chiar criminal să-l asculte cum huleşte, au ieşi*