Georges Dumezil

A doua Medb, Medb Lethderg, fiica lui Conân Cualann, era regina Iinsului, rigain do Laignib10. Se spune despre ea că a dăruit doi copii regelui Corb – un descendent al lui Rus Ruad, unul din pretendenţii, apoi socrul Medb de la Cruachan.

— Dar că, fiind Cu Corb ucis în luptă de către dlimid Rechtaid, fiul lui Tuathal Techtmhar, regele Irlandei, ea a devenit rasta învingătorului, celebru mai ales ca tată al lui Conn Cetcathach, Conn cu o sută de bătălii'. 'Mari într-adevăr erau tăria şi puterea acestei Medb pra bărbaţilor Irlandei, căci nu răbda nici un rege la Tara decât dacă o de nevastă, roba mor tra nert ocus cumachta Meidhbha insin for firu Erenn, îşi na leigcdh ri a Tcmair gan a beth feir aigi na mnăi; şi pentru ea a fost struit rath-vX regal lângă Tara, Rath Medba şi a ridicat acolo o clădire în t se adunau regii şi maeştrii în toate artele, righa ocus ollamuin gacha dana'.

Nu s-a mulţumit cu aceşti doi soţi, dar, măcar în privinţa căsătoriilor iale, nu pare să fi ieşit prea mult din dinastie. După Feidlimid, tatăl lui ui, s-a căsătorit cu Art, fiul aceluiaşi Conn şi, după el, cu Cormac, fiul lui. Această căsătorie şi numai ea şi nu ereditatea, i-a îngăduit lui Cormac, mizează un text, să ia domnia. 'Cormac, nepotul lui Conn, trăia la Kell? Iiite de a lua domnia Irlandei după moartea tatălui său (Art). Medb Etthg din Leinster fusese nevasta lui Art şi, după moartea acestuia, a luat mia, ocus arrobert side în rigc iar n-ecaib Airtn'. Un poem precizează12: icnii din I, einsterul suliţelor au dat domnia fiului regelui Irlandei, dar până ce Medb nu s-a torit cu acest fiu Cormac, el n-a fost regele Irlandei.

2. MEI) B, DOM. MA ŞI VIHTIŢII. K REGALE.

Existenţa a două dublete omonime, unul în legendele Connachtului, celăân legendele Leinsterului, ne asigură că 'tipul lui Medb' este într-adevăr arietate din personificările feminine ale puterii, flaith, pentru care Irlanda ' O'Neill, p. 182-184, 183-185; 6 Mâille, p. 135-136.

8 Thumeysen, p. 108-109.

9 Tain B6 Cuailnge, ed. Emst Windisch (versiune la Book of Leinster), p. 6, (p. 7, trad. Lâceput, Medb enumera şi pe cei patru pretendenţi pe care i-a eliminat ca să-l prefere pe AiliU: inci împreună reprezintă cele cinci Coiced ale Irlandei, aşa cum a subliniat Windisch, p. 4 şi 5-

10 O Maille, p. 136- 139, unde se pot găsi toate referinţele.

11 Esnada Tige Buchet, ediţie şi traducere de Whitley Stokes, Iievue Cellique, XXV, 1904, p- 23! 4, trad.); cf. p. 34, variantă.

12 Maura Power, Cnucha Cuoc os Cion Life', Zeitschrift fur Celtische Philologie, XI, 1917, 3 (48, trad.), distilul 30: doratsat Laighin na lann righi do mac righ Eirenn.

Iiocor fhaidh Medb leşin mac nirbo righ Eirenn Cormac. Icerea lui Power: 'The Leinstermen of the spears made over the sovereignty to the son ol tm? Of Kire; not unti! Meadhbh was united to the son [of the king of Ireland, i.e. of Cathaoif Uid Cormac become king of Eire'.

Oferă şi alte exemple – uneori chiar sub numele de Flaith – şi care au prc perat până în romanele franceze şi engleze din evul mediu.' Exemplele c (mai celebre se găsesc în istoriile lui Niall şi a lui Lugaid Lâigde. I^e câte pentru că prezintă un tip de personificare mai sălbatic decât acela al lui Me şi care orice s-ar fi spus nu-l dublează13.

În tinereţe, Niall şi cei patru fraţi vitregi ai lui, Brian, Fiachra, Ailill şi Fergus, primi arme, s-au dus să le încerce la vânătoare. S-au rătăcit şi au aprins un foc mare ca să frigă vânat Cum n-aveau nimic de băut, Fergus a pornit să caute un ochi de apă. A ajuns la un izvor pă de o vrăjitoare bătrână care nu i-a dat voie să ia apă decât dacă o sărută. N-a vrut şi sa î tors cu găleata goală. Unul după altul, Ailill, Fiachra, Brian au păţit ca el, numai că Fiachra binevoit să o atingă cu buzele şi ea ca răsplată i-a făgăduit, o legătură scurtă cu Tara', vesti (Ju-l prin aceasta că numai doi din urmaşii lui vor fi regi. Când i-a venit rândul lui Niall, el s arătat mai puţin sc'rbit: el a îmbrăţişat-o pe bătrână şi a acoperit-o de sărutări. Fără îndoial ţinea ochii închişi, pentru că, atunci când a privit-o, s-a văzut în faţa celei mai frumoase fe dinlume., Cineeşti'? Aintrebat-o., Rege altarei, răspunse ea, salutându-l astfel ca „rege suprem sunt Domnia şi neamul tău va fi deasupra oricărui clan. Şi, lăsându-l să plece la fraţii lui 1 învăţat să na le îngăduie să bea până nu-i vor fi recunoscut drepturile şi întâietatea.

Foarte apropiată, dar cu un supliment, este povestea celor cinci fii; regelui Dâire14.

Îi fusese prezis că, un fiu al lui Dâire', numit 'Eugaid', va primi domnia Irlandei. Penti mai multă siguranţă, tuturor băieţilor care i s-au născut le-a dat acelaşi nume, Eugaid. Într zi, la Teltown, unde băieţii lui trebuiau să se alinieze într-o întrecere călare, un druid i-a spi mai amănunţit că urmaşul lui va fi acela care va izbuti să prindă un pui de cerb cu blana c aur, care va intra în adunare. Puiul de cerb apăru într-adevăr şi, în timp ce-l vânau, o ceaţ magică i-a despărţit pe cei cinci fraţi de toţi ceilalţi vânători. Lugaid Lâigde a fost cel care prins animalul. S-a pornit atunci să cadă zăpadă grea şi unul din fraţi a plecat să caute un adi post. Până la urmă a dat peste o casă în care se aflau un foc mare, mâncare, bere, tipsii de argin un pat de bronz şi o vrăjitoare cumplită. Aceasta l-a îmbiat pe băiat să-l găzduiască peste noapt dar numai dacă va fi şi ea îndeaproape părtaşă la odihna lui. El n-a vrut şi ea i-a răspuns c prin asta se lipsise de Domnie. Ceilalţi fraţi au sosit pe rând la casa aceea, dar vrăjitoarea nu lecerut nimic.

— Până la cel din urmă, Eugaid Laigde, care a văzut cu uimire cum trupul bătrir sub îmbrăţişarea lui, se făcea luminos ca soarele la răsărit în luna mai şi înmiresmat ca o grădin frumoasă. A sărutat-o, iar ea i-a spus: 'Fericită e călătoria ta, căci eu sunt Domnia15 sivei prin domnia asupra Irlandei'.

Povestea e interesantă pentru că pune în joc, în paralel, unul confirmândupe celălalt, două simboluri-gajuri ale Suveranităţii, femeia şi puiul de cerb amândoi întâlniţi în pădure16.

Regina Medb, care nu-şi ascunde frumuseţea sub nici o mască şi nu întind candidaţilor la domnie nici o altă cursă decât aceea a farmecelor ei, simboli zează alt aspect al puterii; e legată nu numai de conferirea, ci de exercitarea regalităţii, ale cărei condiţii 'morale' le defineşte şi le controlează riguros cu ea nu mai e vorba de noroc, de îndrăzneală, de galanterie, ci de merite nu se mulţumeşte cu un partener, ci îi înmulţeşte, îi face să rivalizeze cu plăcert Şi neruşinare, sub pretextul de a le verifica însuşirile. Fără îndoială, priveliştea^ experienţa mereu reînnoită a nestatorniciei tronurilor a orientat această figură Şi din ce în ce mai mult, după cât se pare, spre o carieră cinică de mare desfrânată. I, a fel cum o altă experienţă, aceea a valurilor de sânge care curgeau în „Asupra lui Niall rezum: Standish O'Grady, Silva Gadelica, 1892, I, p. 326-330^ (text), II P- 368-373 (traducere); Eriu, IV, 1910, Maud Joint, 'Echtra Mac Echdach Mugmedoin', p. 104- W6; Whitley Stokes, [acelaşi titlu] Revue Celtique, XXIV, 1903, p. 190-207; Krappe, p. 448-449.

14 Despre Lugaid rezum: Coir Antnan, ed. Whitley Stokes, în Irische Texte, III, 2, 189/, §70, p- 316-322 (317-323, trad.); cf. Krappe, p. 444-445, cu varianta din Dindsenchas în versuri.

16 Puţin mai încolo se numeşte din nou: 'Eu sunt Domnia Irlandei', missi banflaith herenn.

16 Krappe, p. 447-448, apropie fapte greceşti şi iranice care trebuie cu siguranţă separate: lf pildă, berbecul din povestea lui Ardaăâr este altceva, una din întrupările lui Vara6ragna, geniul VIctoriei, cum este în alte locuri mistreţul.

Mpetiţiile princiare, pare a-i fi atras lui Medb din Leinster porecla de th-derg, 'cu coasta roşie', sau 'pe jumătate roşie', explicând în acelaşi timp ate şi numele slujnicei mamei lui Medb din Connacht, trecut apoi asupra imei înseşi a lui Medb, Cruachu sau Crochen Chro-derg, 'cu pielea roşie', jşu sângeriu'17. I, a fel, iarăşi, cum dificultăţile care marcau începuturile celor ti frumoase domnii au dat loc – textele referitoare la Niall o spun limpe- 18 – temei femeii splendide care apare întâi sub trăsăturile unei vrăjitoare mplite.

Strânsa legătură a celor două Medb cu practica şi cu condiţiile 'morale' regalităţii reiese din cele trei sfidări pe care cea mai celebră le arunca cui pretindea să-i devină soţ, adică să fie rege. Le-am citit adineauri: alesul buia să fie şi să se dovedească şi să continue să fie 'fără gelozie, fără mă şi fără zgârcenie'. În 1941, la sfârşitul primei variante a cărţii mele piter Marş (Juirinus, propusesem în mod sumar interpretarea acestei formule o expresie psihologică, aproape platonică, a structurii celor trei funcţiuni19.

Tain B6 Cuailnge, la început, eroina o dezvoltă ea însăşi foarte bine în st sens, spre folosul soţului său Ailill, în afara termenului celui mai înalt care-l reduce la problemele ei personale de femeie20: Căci eu am cerut un preţ de căsătorie neobişnuit, pe care nici o femeie nu-l ceruse nţe de mine de la nici un bărbat dintre bărbaţii Irlandei, anume un soţ fără zgârcenie, fără izie, fără teamă.

Dacă omul căruia îi sunt nevastă ar fi zgârcit, n-ar fi potrivit să fim laolaltă, pentru că eu bună în privinţa favorurilor şi a dărniciei şi ar fi o ruşine pentru bărbatul meu să-l întrec irivinţa favorurilor, în timp ce n-ar fi o ruşine să fim la fel de buni, dacă suntem buni amândacă bărbatul meu ar fi fricos, ar fi la fel de nepotrivit să fim laolaltă, pentru că eu înt de una singură bătălii şi încăierări şi lupte şi ar fi o ruşine pentru bărbatul meu să fie ista lui mai vitează decât el, în timp ce nu va fi o ruşine să fim la fel de viteji, dacă suntem ji amândoi.

Dacă omul căruia i-aş fi nevastă ar fi gelos, nici aşa n-ar fi potrivit, pentru că mai înainte a stat niciodată fără să am un bărbat în umbra altuia pe lângă mine.

E-am găsit aşadar pe omul acela: tu eşti, Ailill fiul lui Rus Ruad din Eeinster: nu erai zgârnu erai gelos, nu erai fricos'.

În practica puterii regale, 'gelozia' e ceva mai mult decât spune cocheta e a atâtor regi, sau mai degrabă trebuie tradus simbolul: să fii gelos, să temi în chip bolnăvicios de rivali, de control, de rezistenţă, este resortul niei sub toate aspectele ei, atât juridice cât şi politice. Cu această rezervă, ificările pe care Medb, femeie şi nu simplă alegorie, le dă asupra exigenţelor: înt pertinente. Ele au fost excelent comentate de Alwyn şi Brinley Rees Celtic Heritage21:

17 6 Mâille, p. 142-143; Weisweiler, p. 92.

18 Povestea lui Niall, mai sus, p. 679 şi n. 13: 'Eu sunt Domnia, spune încântătoarea fată şi i cum m-ai văzut mai întâi urâtă, îndobitocită, respingătoare şi abia la sfârşit frumoasă, la fel puterea regească: nu poate fi cucerită fără lupte grele, dar la urmă cel care este rege se arată etor şi nobil'. Silva Gadelica, I, p. 329, II, p. 372; 'Domnia e aspră (garb) la început, dulce th) la mijloc, paşnică (saim) la sfârşit', lira”, IV, 1910, p. 106; cf. Revue Celtique, XXIV, p. 200. Krappe, p. 451, abuzează de o expresie poetică a lui al Tha'alibi (ediţie şi traducere t. Zotenberg, p. 137) din care face în mod artificial o 'tradiţie', pentru a atribui Iranului o idă omoloagă: ' [Zaw] primise domnia de la Afrâsyăb când era ca o bătrână urâtă şi ştirbă; recut-o lui Kay Qobâdh ca o mireasă tânără'; autorul marchează pur şi simplu, în stilul Im rit, ce mult se îmbunătăţise situaţia Iranului graţie lui Zaw între sfârşitul uzurpării lui Afraşi înscăunarea întemeietorului dinastiei Kayanizilor (despre care, vezi, mai sus, p. 599_6C0).

19 P. 626.

20 Ediţia Windisch, 1905, p. 6.

21 P. 130-131.

Cele trei calităţi esenţiale ale regelui sunt definite sub formă negativă în condiţiile pe regina Medb le impune soţului său: trebuie să fie fără gelozie, fără teamă şi fără zgârcenie. Lozia ar fi o slăbiciune fatală la un Judecător, ca şi teama la un războinic, ca şi zgârcenia la agricultor. Cu cât rangul social e mai înalt, cu atât statutul corespunzător este mai exigent şi m tâ însemnat faptul că greşeala cea mai gravă pe care o poate comite o clasă este să decad nivelul clasei care se află imediat sub ea: zgârcenia e scuzabilă la un rob, dar e negarea voca agricultorului; teama nu e incompatibilă cu misiunea paşnică a agricultorului, dar pentru război e cel mai mare defect. Gelozia, cum am văzut, e o trăsătură normală a caracterului războini lui, dar poate distruge imparţialitatea cerută de la judecător. Or, un rege trebuie să aibă virtul tuturor funcţiunilor, fără slăbiciunile lor.

Aceasta era misiunea Regalităţii personificate care este 'regina Medb' să vegheze ca regele, fiecare nou rege, să prezinte complexul de calităţi a căr necesitate absolută pentru echilibrul unei societăţi şi reuşita unei domnii demonstrase o foarte veche analiză, de dată chiar indo-europeană; si, de as menea, odată constatate aceste calităţi la un prinţ, să-i dea tronul. IJa însă; de altfel, înainte de a formula şi de a glosa aceste trei condiţii în Tain, avusei grijă să-şi atribuie calităţile corespunzătoare22:

Eram cea mai nobilă şi mai de vază (printre cele şase fete ale tatălui meu): eram c mai bună dintre ele în cumsecădenie şi dărnicie (bam-sa ferr im rath ocus Hdnacul dib); era cea mai bună dintre ele în bătălie, încăierare şi luptă (bam-sa ferr im chath ocus comrac ocus coi luid dib); la care adăugase cu complezenţă numărul – o mie cinci sute – feciorilor c neam regesc care-i alcătuiau îndeobşte casa. Astfel, la generozitatea şi bravui proprii adăugase, implicit, ca al treilea şi ultim avantaj, puterea pe care avea de a păstra în jurul ei în ordine – fără gelozie!

— Cea mai strălucit echipă de oameni nobili.

Celtiştii s-au întrebat de ce esenţa regalităţii fusese personificată sub u nume care, provenind din numele indo-european al hidromelului, exprimă put* rea beţiei23. Au adunat texte destul de numeroase care scot în evidenţă beţi fie în exerciţiul, fie la conferirea, fie pentru exaltarea puterii regale. Toat aceste texte nu au forţă de demonstraţie. Astfel nu pare a constitui un argi: ment elogiul în versuri al unui rege din Leinster, unde se poate citi: Domnia (ind flaith) e partea lui. Ia beţia de bere (oc cormain) se rostesc poeme. Cântări armonioase de barzi fac să răsune numele lui Aed cu prilejul băuturii de bere (tri lait) -linni). „ Nimic mai normal decât lauda regelui la ospeţele pe care le oferă. Mai inte resantă e obligaţia pe care o are regele de a le oferi. Un text juridic, enume rând cele patru activităţi ale regelui, o pune în frunte pe aceasta24: să bea berea (do 61 corma) duminica, fiindcă nu se află rege legiuit (flaith techta), care să n făgăduiască berea (laith) în fiecare duminică.

Dar şi aceasta se poate baza pe asonanta dintre numele 'puterii' (flaith) Şi al 'berii' (f) laith)25. Argumentele cele mai importante sunt oferite de legen dele destul de numeroase care fac să depindă dobândirea regalităţii de o anumit; băutură, în general îmbătătoare, cum ar fi derg-flaith, 'bere roşie' sau 'domni* roşie', pe care, într-un vis, Domnia Irlandei o varsă regelui Conn; sau 'bere;

23 Ediţia Windisch, p. 4.

83 Weisweiler, p. 112-114, cu discuţia părerilor asupra sensului lui Medb: Zimmer (1911) „Mj Betrunkene' şi Thumeysen (1930) 'eher „die Trunkene „ als „die Berauschende „, dar O Mâill (1928) şi A. şi B. Rees (1961) 'the intoxicating one'; cf. Hesse, Irisches Lexicon, II, p. 104, 'medl „berauschend”?'.

„Weisweiler, p. 113.

85 Weisweiler, p. 112.

Che' şi cornurile de băut automate în povestea lui Lugaid Laigde; sau chiar m de izvor pe care vrăjitoarea Domnie n-o dă decât în schimbul unui sărut care e cel puţin vestitoarea unor băuturi mai puţin anodine pentru că bătrâna; venită tânără îi spune lui Niall: 'Să fie a ta băutura (linn) care va curge n cornul regesc: va fi hidromel, va fi miere, va fi bere tare'! După ce a tat aceste exemple, Joseph Weisweiler adaugă următoarele, privitoare direct una din cele două Medb26: Despre Medb din Cruachan, se povesteşte că îi îmbăta pe eroi pentru a dobindi ajutorul în lupta împotriva duşmanilor ei. Tragicul duel dintre Fer Diad şi fratele său de arme Ciichunn nu are loc decât pentru că Medb îi dă lui Fer Diad să bea, până se îmbată, o băutură bătătoare, bună, dulce la băut'. Folosise acelaşi mijloc pentru a-l înarma în slujba ei şi a-l mite la moarte pe Fer Bâeth, fratele de lapte al lui Cuchulainn şi pe L, îrine mac Nois. Eî eviit că există o legătură între băutura îmbătătoare şi celebra suverană a Connaughtului'.

Cât despre Medb din Deinster, e numită 'fiica lui Conân din Cuala' (ingen lonain Cualann); or, un poet medieval a scris, făcând evident aluzie la o idiţie bine înţeleasă în vremea lui: 8: niba ri ar an Erind, mani toro coirm Cualand. Xu va fi rege al Irlandei, decât dacă berea din Cuala vine la el.

Astfel se justifică numele celor două Medb, provenit poate din rituri regale ecise pe care ar fi pe cât de lesne pe atât de zadarnic să ni le închipuim.

3. MEDII ŞI MĂDHAVT.

Ne putem întoarce la indiana Mădhavî, fiica regelui universal Yayăti, soţie, imă a mai multor regi, în ritm accelerat. Dacă povestirea pe care o citim ipra cvadruplei ei performanţe este impregnată cu gânduri pioase şi se dezltă conform cu cel mai respectabil drept canonic şi civil, al societăţii brahinice, istoria irlandezei Medb arată că e probabil că sub acest veşmânt a fost strată o reprezentare extrem de veche ce-şi are cu vrednicie locul între elalte două episoade din viaţa lui Yayăti. Să spunem lucrurilor pe nume: acest ansamblu prelungeşte în imagini o teorie indo-europeană despre natura, tsele şi riscurile regalităţii şi despre calităţile pe care le pretindea ea. In: cial, cerinţa trifuncţională pe care Medb o impune tuturor soţilor ei – regi precum şi echipa trifuncţională coerentă pe care o formează regii – fiii lui dhavi, exprimă analiza acestor calităţi, în cadrul cel mai general al ideologiei o-europene29. Iar sinteza nu e mai puţin marcată decât analiza: lucru eviit în privinţa celor trei cerinţe ale lui Medb, care nu se pot disocia; nu i puţin evident în privinţa fiilor lui Mădhavî care, deşi domnesc asupra) r ţinuturi diferite, oferă împotriva oricărei aşteptări un sacrificiu regal nun tocmai în ziua în care bunicul lor, odinioară omnivalent de unul singur, nevoie ca ei să-şi reunească meritele pentru a recompune tabloul trifuncaal pe care el I-a pierdut3'.

20 P. 113-114.

27 6 Mâille, art. cât., p. 144, a interpretat unul din numele Connaughtului, Coiced, (n-) Olnecht ca, Provincia Băuturii de Neputinţă' (= îmbătătoare). Dar această explicaţie e contestată; 3'Brien, îneriu, XI, 1932, p. 163- 164, interpretează Coiced 61 necmacht, the province beyond impassable tract of land' [provincia aflată dincolo de ţinutul de nestrăbătut], Connaughtul 1 despărţit de Ulster printr-un şir aproape de netrecut de lacuri şi mlaştini, obstacole la care atura veche face multe aluzii.

28 6 Mâille, p. 145.

29 Mai sus, p. 680-681 şi 635.

30 Mai sus, p. 636.

Îndărătul lui Medb, îndărătul celor două Medb, există într-adevăr untj ca şi îndărătul lui Mădhavi: acest tată o dă pe Medb din Cruachan în căsăto măcar câtorva din soţii ei şi mai întâi primului, Conchobar, ca o parte despăgubirea cuvenită pentru răul pe care i l-a făcut; tatăl lui Medb din lA ter e cel care dispune de berea suveranităţii ce pare a fi solidară cu fiica Iar regele suprem din Tara este prin definiţie regele 'cincimii centrale' di cum Yayăti, deşi are căderea să împartă diferitele sectoare ale lumii între cinci fraţi ai săi, este propriu-zis regele Centrului bun, de vreme ce acea cincime o rezervă fiului pe care şi-l face succesor.

Alte trăsături ale legendei indiene se explică în lumina fantasmagoi irlandeze despre suveranitate, mai bogată şi mai variată, de vreme ce, alăt de Medb, o găsim şi pe bătrâna vrăjitoare Flaith, sub care se ascunde o femj tânără şi frumoasă şi, de asemenea, puiul de cerb care, în povestea lui Lugî Lâigde, o dublează. Ne amintim că, după cele patru naşteri, redevenită în o dată fecioară, Mădhavi, chemată să facă o partidă strălucită din punct vedere social, să se căsătorească 'definitiv', alege în plină ceremonie să ia căsătorie pădurea, codrul {vana fiind masculin) şi că se retrage într-adevăr pădure pentru a se consacra ascetismului. Până la acest punct nimic nu reţj atenţia afară de hotărârea ei de a-şi păstra de acum înainte la adăpost orice risc o feciorie pusă în joc de patru ori. Dar felul ascezei, al cunun sale mistice, e aparte: ea adoptă modul de viaţă, hrana, uşurinţa unui m*(a unei gazele sau a unui animal de acelaşi soi şi fără îndoială aşa îi apare regelui, tatăl ei şi celor patru regi, fiii ei, la sublima încheiere a socotelii de la sfârşit care, în planul providenţial pe care trebuie să-l presupunem, ps a fi ultima ei raţiune de existenţă31. Ne aflăm foarte aproape de căpriorul Dugaid: numai că cele două reprezentări, frumoasa şi fiara*, sunt aici unificai După cum, alături de Medb, mai concretă şi mai omenească, femeie regină, irlandezii o cunosc pe Flaith, Puterea regală personificată care, oarecu altfel decit ea, guvernează ritmul domniilor dar care, în ciuda tehnicii ei apariţie întâi respingătoare apoi seducătoare, rămâne mai abstractă, la fel figui lui Mădhavi trebuie pusă în legătură, deşi nu o repetă, cu concepţia desp Sri-lvakşmî, 'prosperitate' şi mai ales prosperitatea regelui, pe care Alexand H. Krappe, Amanda Coomaraswamy, Alwyn şi Brinley Rees au comparat deja, pe bună dreptate, cu Flaith32. Dobândirea lui Srî este înţeleasă şi ea | o căsătorie. Srî este soţia lui Indra, îi caută protecţia, îi oferă băutura son pe care a făcut-o să fermenteze prin masticaţie, după o tehnică arhaică. Est la fel ca Flaith, o frumoasă nestatornică ce trece, într-un episod importai din Mahăbhărata, de la demoni la zei, mai exact la zeul-rege Indra33 şi, chi cu ocazia ceremoniei înscăunării regale, un rit simulează că srî a consacratul fuge de la el cu componentele sale trifuncţionale şi că-i e restituită – către regine34.

În sfârşit, în timp ce Medb din Connaught nu se sinchiseşte de guralum îşi plimbă favorurile din toană în toană şi face cu o deplină libertate de limb teoria infidelităţilor sale35, pioasa Mădhavi trece dintr-un pat regal în altul d:

31 Mai sus, p. 638.

* La Belle et la Bite, titlul unui cunoscut basm al lui Ch. Perrault.

32 Celtic Heritage, p. 75, cu referinţe la Krappe şi la Coomaraswamy.

33 Mit şi epopee, I, p. 84.

34 Paul-fimile Dumont, L'Asvamedha, 1927, p. 152-154.

35 Dar Medb nu e o curtezană: mai degrabă îşi plăteşte ea partenerii! Asupra acestei zadarni dezbateri de moralitate, vezi, în ultimă instanţă, observaţiile judicioase ale F. le Roux, Celhcitt XV, p. 341-342.

Itorie şi fără libertinaj; totuşi, e un fapt obiectiv că îşi multiplică experienie. Originalitatea ei, de care'puţin le-ar păsa celor două Medb, este că asoiză virginitatea cu folosirea intensivă a uniunilor retribuite, a căsătoriilor mporare prin vânzare: ea îşi recapătă de patru ori integritatea şi, cu pecetea dbilă a nevinovăţiei, merge apoi să facă pe gazela în pădurea aleasă de ea. Aceste corespondenţe ample şi profunde nu exclud, evident, deosebiri. Portante care se explică în mare parte prin 'câmpurile ideologice' diferite: Irlandei şi Indiei.

Astfel, după cum am văzut, Mădhavî nu mai păstrează nici o urmă de ţie decât în numele ei30 şi în dorinţa imperioasă pe care o inspiră tuturor; ilor cărora le e propusă, pe când Medb, cele două Medb, sunt asociate, pe cât pare, în mod ritual utilizării de băuturi îmbătătoare37. Acest lucru e conform ralei celor două societăţi: eroii irlandezi trăiesc în beţii enorme, generatoare violenţe, dar şi de isprăvi, care ar fi de neconceput în India brahmanică, e priveşte cu ostilitate sura, alcoolul şi chiar, în ciuda exemplului vedicului ira, abuzul ritual de soma.

În acţiunea celor două eroine, Irlanda pune în valoare bărbaţii multipli lui Medb de la Cruachan, fără prea multe referinţe la progeniturile rezultate i aceste căsătorii şi aceasta accentuează aspectul libertin al conduitei ei. Iia pune, dimpotrivă, accentul asupra fiilor multipli ai lui Mădhavî, asupra: acităţii ei de mamă şi, de asemenea, asupra pietăţii ei filiale faţă de Yayăti, gurele trăsături de voluptate pe care le conţine povestea celor patru căsătorii id atribuite regilor cumpărători şi nu lui Mădhavî, marfă nevinovată. Citiul apusean se poate făli în schimb cu faptul că Medb, independentă şi îdră, nu primeşte nici o leafă pentru prestaţiile ei, pe când ale lui Mădhavî b plătite şi anume după un tarif uniform, nu ei înseşi, fireşte, ci îndrituiţii care veghează mai puţin asupra ei cât asupra exactitudinii tranzacţiilor. Nici punctul de aplicare a 'virtuţii regale' pe care o au în ele cele două ib şi Mădhavî nu este acelaşi. Cele două Medb, prin căsătoriile lor, creează r-adevăr regi într-una din provinciile insulei sau la Tara, calificând, pentru alitatea acestei provincii sau pentru regalitatea supremă, oameni care, fără n-ar obţine acest rang. Mădhavî, frumoasă şi rodnică, e închiriată succesiv rei regi deja în exerciţiul funcţiunii şi unui rege onorific, pentru a-i desfăta, igur, dar mai ales pentru a le naşte fiecăruia câte un fiu care, fără ca ea aibă a interveni, devine în mod firesc rege. În legătură cu Mădhavî, India nu prezintă nimic echivalent cu rivalităţile, flictele care duc, sau nu, la deposedări, care se nasc şi renasc de la sine l încetare în jurul celor două Medb – şi, poate ca o compensaţie, aria de une a lui Mădhavî este lărgită: oricât ar fi de nestatornice, cele două Medb onează într-un singur loc, iar cea din Leinster, într-o singură dinastie; vreme soţul ei precedent rămâne rege, niciuna nici alta nu dau ocolul rlalte paturi regale din insulă şi tocmai pentru că virtutea lor, dacă se be spune aşa, acţionează într-un loc determinat şi constant, se produc rivaile şi 'revoluţiile de palat'. Cei patru utilizatori ai lui Mădhavî sunt, dimpoi, separaţi din punct de vedere geografic şi politic, nu riscă să se succeadă acelaşi tron; nu există deci între ei nici competiţie, nici gelozie. Două îule fac să se simtă clar cât sunt de diferite îmbrăţişările succesive ale