Georges Dumezil

2. MĂIMMVI, VIRTUŢILE REGALE ŞI MÂIVTUIHEA REGELUI.

Cititorul occidental a fost poate jenat, sau amuzat, în faţa aranjamentelor matrimoniale care şi-au dezvoltat fericitele efecte. Văzându-l pe acest preot cum vinde rând pe rând la patru regi îmbrăţişarea unei fete, cum le măsoară plăcerea după preţul pe care-l pot plăti, cum se retrage în pădure exact la timpul cuvenit, apoi reapare şi o ia înapoi, pentru o nouă afacere, pe aceea pe care şovăim s-o numim protejata lui, nu s-a putut împiedica să se gândească la traficul controlat din care spiritele pesimiste afirmă că mai există urme în ciuda sforţărilor depuse de municipalităţi în rare oraşe ale vremurilor noastre. Faptul că fata iese neatinsă din fiecare prestaţie nu schimbă mare lucru, moralmente vorbind, din mecanismul binecunoscut al operaţiunii. Cititorul occidental se înşeală: chiar şi din punctul de vedere al lui Gălava, povestea e scăldată în pietate. Oare nu pentru a satisface exigenţele învăţătorului său spiritual acest ascet autentic, dezinteresat, a acceptat acest mijloc singular de a dobândi cei opt sute de cai? Oare nutatăl fetei i-a dat-o, în chip eroic, poate, pentru că nu avea alt mijloc, direct sau indirect, de a face pomana însemnată care i se cerea? Oare nu fata însăşi, văzându-şi tutorele în încurcătură, i-a propus, tot în chip eroic poate, să-şi împartă în patru valoarea în cai de culoarea lunii şi deci să-şi înmulţească cu patru numărul partenerilor? În sfârşit, oricât ar fi de provizorii, cele patru căsătorii sub condiţie nu sunt oare căsătorii adevărate, onorabile? Judecind după fericirile fără de umbră care rezultă din toate acestea şi pentru toţi cei interesaţi, e cel puţin evident că zeii n-au găsit nici o iregularitate de procedură. Dar cercetarea se vădeşte, dacă îndrăznim să spunem aşa, cea mai, grea' de revelaţii din punctul de vedere al fetei.

Mădhavî nu săvârşeşte nici o greşeală: alegerea unei vieţi ascetice, a unei J^eţi de animal fără animalitate, pe care o face atunci când, redevenită definitiv fecioară, se regăseşte definitiv liberă, nu e un act de căinţă, o ispăşire de păcătoasă, ci satisfacerea tardivă a unei vocaţii îndelung contrariate – timp de aproape patru ani – de împlinirea unei datorii imperioase şi împlinirea acestei datorii n-a fost însoţită, pe cât se pare, de nici o tulburare de voluptate, de „Mbh., V, 118, 4026-4036. Mai sus, p. 638.

I o dorinţă: este dharma curată fără urmă de kăma, iar artka, o artha de menea curată în sine, a fost 'profitul' altuia.

Da. Dar dacă aceste motivaţii morale edificatoare nu sunt decât un iic veşmânt aşternut de India asupra unui mecanism mistic mai vechi, de totul alt ordin? Căci, cum spune Gălava în madrigalul său de adio, Măavl a servit în acelaşi timp mulţi oameni, iar el însuşi, brahmanul căruia ea procurat şase sute de cai de culoarea lunii cu o ureche neagră, nu e poate mai însemnat: ea a dăruit fii la trei regi, precum şi unui fost rege devenit ihman, care n-aveau copii şi care (e sigur cel puţin pentru cel dintâi) nu I nădăjduiau să mai zămislească, dacă n-ar fi întâlnit-o pe ea anume; tatălui regele, i-a dăruit patru nepoţi care, chiar şi fiul brahmanului-&satfnva, au/enit, în patru ţări, regi eminenţi şi care, mărunţiş din moneda'bunicului, r-un fel, au excelat fiecare în virtutea tipic corespunzătoare uneia din cele i funcţiuni în care bunicul lor excelase în mod sintetic şi care sunt necesare. Rilor reuşite regale; prin intermediul nepoţilor, care au reîmplinit sinteza ritelor ce rezultă din aceste virtuţi, a făcut posibilă restabilirea postumă, în ria cerească, a tatălui ei, regele, iar la sfârşit, când acesta stăruia în refuz, ervenţia şi donarea a jumătate din meritele ei, întărind daniile celorlalţi; i ieşiţi din ea, au forţat decizia finală. Pe scurt, această persoană pioasă: e să aibă în sine o virtute eficace care atinge esenţa însăşi a regalităţii. Dintâi dintre soţii ei temporari nu se înşelase; văzând semnele favorabile care le avea pe trup, exclamase: 'E în stare să dea naştere chiar şi unui ', ravartinu' – acea rară varietate de homo regius [om regesc, apt de a fi; e] complet, desăvârşit, care face să se învârtească roata lumii şi devine în id regulat un rege universal până ce Buddha a deschis o altă opţiune perţiunii lui. Reaşezat în istoria lui Yayăti, acest tablou de conexiuni regale capătă sensul deplin. Analizele precedente au arătat în el o realizare a ului 'primului rege', de acelaşi nivel cu iranicul Yima: rege universal, împă. R~ d lumea celor cinci fii ai săi, alesul şi exilaţii; iar mai apoi, ilustrând Prul turile celor patru nepoţi, regi specializaţi, sistemul funcţiunilor. Între acest: uă grupuri, ce înseamnă Mădhavi, sora unora, mama celorlalţi, femeie f ioară, în mod succesiv, soţie efemeră a mai multor regi cărora nu face ăec^ le asigure descendenţa regală şi mai ales producând în fiii ei, regii, spre aeficiul final al tatălui ei, regele, seria completă a virtuţilor regale?

Iranul nu prezintă nimic de acest fel. Simbolul puterii regale este, după n am văzut, Gloria izbânzii, eficace în cele trei funcţiuni, xvaranah. Se poate mult observa că vechea temă a 'eroului biruitor cuibărit în tulpina unei ştii de mare', care a devenit în Iran tema, xvaranah-ulm regal pus la păsre la rădăcina unei trestii de mare' şi care apare la originea mitică a îastiei Kayanizilor, comportă o curioasă etapă feminină, într-o 'soră', după minarea 'fraţilor' ei25: un anumit personaj a izbutit să transfere &anmah*& i trestie în nişte lapte pe care-l dă de băut celor trei fii ai lui; totuşi, xvalah nu pătrunde în niciunul din aceşti fii, ci în sora lor, care a băut şi fără îndoială, din lapte; de aici trece în fiul zămislit de ea de la alt bărbat pe care îl dă drept fiu adoptiv, pare-se, primului Kavi; ca urmare, va fi a ilea rege al dinastiei încă incerte şi, din tată în fiu, xvarvnah – kavaem xvatah, xvar3nah al neamului Kavi' – va însoţi stirpea Kayanizilor, asigurân-

21 Mai sus p. 668. 25 Mai sus, p. 598.

Du-le puterea28. Dar chiar dacă această dătătoare de regalitate şi de posterit^i regală trebuie apropiată funcţional, după cum sunt îndemnat să cred, de indiar Mădhavî, alterarea, rezultând din reprezentările proprii zoroastrismului, esi atât de mare, încât confruntarea nu poate fi împinsă mai departe.

3. NUMELE LUI MADHAVI.

În orice caz, o deosebire sare în ochi: dătătoarea de regalitate iranian; primeşte într-adevăr esenţa puterii regale într-o băutură, dar această băutura este laptele, laptele de vacă. Numele de Mădhavi, în schimb, provine în ultimî instanţă de la madhu, de la beţia provocată de madhu, băutura fermentată Mădhavi este într-adevăr femininul adjectivului mădhava, pe care sanscrit? Clasică l-a substituit vedicului mâdhva (feminin mâdhvif, derivat normal d] a mâdhu, a cărui evoluţie o cunoaştem: este continuarea indiană a numelu indo-european al hidromelului, nume care, în India ca şi în Grecia, a primii sensuri noi, dar toate referitoare la beţie, la băuturile îmbătătoare. Madhu este şi un nume propriu, în epopee şi mai multe femei poartă numele derivai Mădhavi, cu sensul de 'aparţinând neamului lui Madhu, tribului Madhu'. Dai nu aceasta e situaţia aici, eroina noastră, fiica lui Yayăti, nefăcând parte dic

26 Ca atâtea altele, luate de la eroi prezoroastrieni, legenda a fost transferată, mutatis mutandis, asupra lui Zoroastru: adăugind laptele la povestirea din Denkart, VII, 2, 14-35, 5arastâni scrie (Mole, La legende de Zoroastre., p. 159): A pus sufletul lui Zoroastru într-un copac pe care l-a, făcut să crească pe o înălţime şi i-a pus împrejur şaptezeci de îngeri de seamă. Ei l-au răsădit apoi în vârful unui munte din Azerbaidjan, numit *Asnavandgar. A amestecat apoi trupul lui Zoroastru cu laptele de vacă. Tatăl lui Zoroastru l-a băut. Laptele a devenit întâi spermă şi apoi embrion în pintecele mamei lui. Satan l-a atacat şi l-a chinuit, dar mama a auzit un glas din cer care o învăţa ce să facă pentru a se vindeca. Şi s-a vindecat'. Cf. Harold W. Bailey, Zoroastrian Problems în the Ninth-Century Books, 1943, p. 27, n. 2.

27 în sanscrita clasică, mădhvî subzistă alături de mădhavî, cu aceleaşi sensuri: un fel de alcool'; 'floare de primăvară'. După ce a auzit conferinţa mea despre Mebd şi Mădhavî, un distins graduale [licenţiat] al Universităţii din Chicago, Akos Ust5r, care a stat multă vreme în Bengalul occidental, mi-a înmânat nota următoare: It is common knowledge that the Mahu (or colloquially Mau) flower causes intoxication. Iu the Bankura and Birbhum districts of West Bengal the flowers may be eaten raw or liqueur may be distilled from the honey of these big flowers, în both cases the effect being much the' same. The people also feed the flowers to cows to increase the cow's milk supply. The Mahua is a huge, spreading tree, its leaves are dark green, large and shiny. The flowers are very big and white. In English the tree is known as a kind of buttertree, the flower as the honey-flower. There is a reference to these qualities of the flower în one of Tarashankar Bannerjee's novels. In a beautiful passage he invokes the effects of the Mahua flower (its relation to intoxication and milk) and thus creates an atmosphere of nostalgia. The novei is called „Ganadevota „, it was published by Pearl Publications (Bombay, 1969, p. 184-186). It was this passage that made me think of the connection with your argument about the charming Mădhavî. Later I found a reference în L. S. S. O'Malley's District Gazetteer of Bankura (1908) to the revenue gained by the Govemment from the taxes on liqueur made from the mahua flower. Distillation was quite an industry then'. [Toată lumea ştie că floarea Mahu (familiar Mau) produce beţie. În districtele Bankura şi Birbhum din Bengalul de Vest, fie se mănâncă florile crude, fie se distilează o băutură din mierea acestor flori, efectul fiind acelaşi în ambele cazuri. Dumea dă florile şi drept^ nutreţ la vaci ca să le sporească laptele. Mahua este un copac uriaş, cu coroana largă, frunzele lui sunt verde- -închis, late şi lucioase. Florile sunt foarte mari şi albe. În engleză, copacul e cunoscut ca un soi ie butter-tree, arbore de unt', iar floarea, ca honey-flower, 'floarea mierii'. Există o referire la însuşirile florii într-unui din romanele lui Tarashankar Bannerjee. Într-un pasaj frumos aminteşte efectele florii Mahua (legătura ei cu beţia şi cu laptele) şi astfel creează o atmosferă de nostalgie. Romanul se numeşte „Ganadevota „, a fost publicat de Pearl Publications (Bombay, ^ 1969, p. 184- 186). Acest pasaj mi-a sugerat legătura cu argumentarea dumneavoastră despre îneântătoarea Mădhavî. Mai târziu am găsit, în D. S. S. O'Malley's District Gazetteer of Bankura (1908), o referinţă la venitul obţinut de guvern din taxele asupra băuturii făcute din floarea mahua. Distilarea ajunsese atunci aproape o industrie'.]

— Mit şi epopee 673

; trib, nedescinzând dintr-un Madhu. Numele ei trebuie deci interpretat 1 şi nu se poate decât în două feluri, mădhavî ca apelativ având două ari, fie izolat, fie în compusul madhumădhavli.

Primul sens: 1. Mădhavî, 'floare de primăvară, Gaertnera Racemosa' htlingk et] R [oth])*; 2. Madhumădhavi, eine honigreiche Frvihlingsblun-c eine bestimmte Blume' [O floare de primăvară bogată în miere, sau o î anumită] (BR), ceea ce M [onierJ-W [iliiams]* glosează: any sprin”; r abounding în honey, or a particular species of flower, perhaps Gaertnera mosa (Bhăg. Pur) '. [Orice floare de primăvară bogată în nectar, sau o e anume de flori, poate Gaertnera Racemosa.] AJ doilea sens: 1. Mădhavî, 'ein berauschendes Getrănk aus Honig' [băualcoolică din miere] (BR), 'an intoxicating drink' [băutură spirtoasă'); 2. Madhumădhavi, 'ein bestimmtes berauschendes Getrank' [o anumită iură alcoolică] (BR), 'a kind of intoxicating drink (Mbh) ' [un soi de îră alcoolică] (MW). Într-adevăr, al doilea sens este cel folosit în Mahăita, garantat de explicaţiile comentariului. BR trimite la două pasaje. Unul I, 288, 16040: katham hi pitvă mădhvikam pâtvă ca madhumădhavâm lobham sauvârake kuryăn nări kăcid iii smaret.

Îândească-se: cum o femeie, după ce a băut băutura ameţitoare numită mădhvikă şi după ăut băutura ameţitoare numită madhumădhavi', mai poate încerca dorul după arpacaş acru t lici comentariul redă mâdhvikăm prin madhupuspa jam madyam, 'băutură bătoare produsă din madhupuspa', floare pentru care Roth, în BR, dă. Interpretări după nomenclatura botaniştilor occidentali; şi madhumădhavâm. Isaudrajăm suram, 'alcool produs din miere' 'ksaudra: 1. Michelia Campaka ere (BR)].

Mălalt exemplu se află în cântul întâi, tocmai în preliminariile episodului ayăti, la a doua lui întâlnire cu fiica lui Kăvya TJs'anas, poruncitoarea yănî, pe care va fi apoi silit s-o ia de nevastă. Devayănî se află în toiul petreceri în pădure, cu sclava-prinţesă, Sarmisthă şi cu numeroasele lor toare. Ce fac? (I, 81, 3360-3361): kridantyo bhiratăh sarvăh pibantyo madhumădhavâm khădantyo vividhăn bhaksyăm vidamsantyah phalăni ca.

Urau acolo) jucându-se şi veselindu-se cu toatele, bând madhumădhavi, mâncând tot felul de uri, muşcând din fructe.

Li atunci regele Yayăti, ocupat cu vânătoarea şi însetat mrgalipsuh şi hah trece tocmai pe acolo şi zăreşte armata aceasta de fete frumoase.

Aici comentariul traduce madhumădhavâm prin madhuvrksajamădhavhn (secular în evidenţă mădhavî cu sensul de 'băutură îmbătătoare'), 'băuturA; ătoare făcută din madhuvţ-ksa' (= Bassa Latifolia, MW, una din cele patra ficări propuse şi pentru madhupuspa, BR, MW).

Lvem de ales deci, pentru interpretarea numelui propriu Mădhavî, între direcţii, la drept vorbind confluente: 1. Sau 'băutură îmbătătoare prti cu ajutorul unei anumite flori deosebit de bogate în miere'; 2. Sau această floare, materie primă a băuturii îmbătătoare. În ambele cazuri,) d actual sau virtual, Mădhavî trimite la ceea ce dă beţia de madhu. În le său, cel puţin, Mădhavî 'este' aceasta.

Bohtlingk, O. und Roth, R.: Sanskrit-Worterbuch, 7 Bande, St. Petersburg 1855-1875; ick Osnabriick, 1966.

Sir llonier Monier-Williams, A Sanskrit-English Diciionarv, Delhi, 1970 (ediţie revăzuţi igită).

Nimic, în istorisirea legendei sale, nu pune în scenă această putere: beţii care se naşte din ea, când apare, nu e decât dorinţa dragostei, o dorinţă imperioasă, atât la cei trei regi cărora le e în mod succesiv oferită, cât şi la fostui j-eo-e devenit brahman care o primeşte, cel de al patrulea. Toate acestea nu îâjipiedică – poate o urmă a unui stadiu mai barbar al tradiţiei – ca această figură cu totul impregnată de regalitate să se mai numească încă 'âmbatătoarea'. Ne aflăm departe de lapte şi de Iran.

4. MEDB.

Dar ne aflăm foarte aproape de una din cele mai stranii figuri simbolice din Apus, din lumea celtică, din Irlanda verde. Ne aflăm foarte aproape, într-adevăr, în privinţa numelui ca şi a funcţiunii, de faimoasa, ba de faimoasele regine Medb, în care criticii din secolul al XX-lea, pe bună dreptate fireşte, chiar dacă insuficient nuanţat, au propus recunoaşterea unei personificări a regalităţii Irlandei, a puterii regale definite prin anumite virtuţi. Şi ea, în condiţii diferite şi mai puţin virtuoase, are drept caracteristică trecerea de la un soţ la altul şi fiecăruia îi aduce regalitatea. Numele ei e transparent: *medhuă, femininul de la adjectivul *medhuode unde e derivat galezul meddw, 'beat'. Toată lumea este de acord asupra acestei etimologii28; nu există divergenţe decât asupra orientării, active sau pasive, a sensului propriu al acestui adjectiv gaelic medb şi al femininului său. Părerile se află reunite la îndemână şi discutate la paginile 112 – 114 din lucrarea lui Josef Weisweiler, Heimat und Herrschaft, Wirkung und Ursprung eines irischen Mythos, 1943. Heinrich Zim-: er (1911), inspirându-se din sensul cuvântului galez, traducea, die Betrunkene',. Cea îmbătată' şi Rudolf Thumeysen (1930) înclina în aceeaşi direcţie, 'eher die „Trunkene” als die „Berauschende” „, 'mai degrabă „Beată„ decât „îmbătătoare„ '; dar Tomâs 6 Mâille (1978) şi Alwyn şi Brinley Rees (1961) au preferat 'The Intoxicating one' [cea care îmbată], sens pe care Hessen l-a „introdus, cu un semn de întrebare, în al său Irisches Lexicon, II, p. 104: mcdb, berauschend (?) '. Weisweiler, p. 114, a vrut să concilieze cele două interpretări, substituindu-le o a treia, făcând din medb nu un adjectiv, ci un substantiv, o 'formaţie abstractă', provenită fie din *medhu, fie de la un verb *medhuo (grec (ieouto) şi însemnând' 'Rausch, Trunkenheit, beţie'. În orice caz, după cum bine spune acest autor, es beştelit offensichtlich ein Zusammenhang zwischen dem berauschenden Getrănk und der beruhmten Herrscherin în Connacht' [există în mod evident o legătură între băutura îmbătătoare şi vestita suverană din Connacbt].

Confruntarea dintre funcţiunile şi purtările irlandezei Medb şi ale indienei Mădhavi confirmă această etimologie, în sensul fie de 'beţie', fie de 'âmbătătoare'. Dar mai dezvăluie şi o relaţie de mai mare întindere între tatăl lui Medb, rege suprem al Irlandei şi tatăl lui Mădhavi, regele universal Yayăti şi o întreagă speculaţie precoce asupra regalităţii, mai ales asupra regalităţii supreme se reflectă, în ciuda unor evoluţii diferite, în legenda irlandeză şi în legenda indiană.

Aspects of Equine Functionality.

28 O variantă originală a fost propusă de Jaan Puhvel, ~yth and Lava among Ihe Indo-Europeans, 1970, p. 167.

Capitolul V EOCHAID FEIDLECH, FIICELE ŞI FIII LUI

1. REGINELE MEDB.

Cea mai ilustră dintre 'reginele Medb' este cea a provinciei Connaught, i regelui suprem al Irlandei Eochaid (sau Eochu)1 Feidlech zisă 'Medb de ^ruachan', după locul uneia din reşedinţele sale. Ea joacă un rol mare în n B6 Cuailnge, aflându-se chiar la originea marelui conflict, materie a epocare-i opune pe compatrioţii ei maţilor. Dar acesta nu e decât un detaliu în a ei personală: din hotărâre proprie sau din voinţa tatălui ei, n-a avut mai n de patru soţi legiuiţi, poate cinci, regi cu toţii2.

Primul ei bărbat cetfer Medba, a fost Conchobar, regele ulaţilor; ea l-a isit 'din trufia minţii', tre uăbar menman, 'ca să meargă la Tara, acolo e se afla regele (suprem) al Irlandei, co ndechaid chum Temrach în bail i e ri Erend', adică pentru a se întoarce la tatăl ei3.

A avut apoi un pretendent, Fidech, fiul lui Fiacc, de fel din Connacht nele lui îl aminteşte pe acela al unui departament, al unei 'treimi' din istă provincie, Fidach), dar acesta a fost eliminat de un rival, Tinde fiul 2onra Cass, din neamul Fir Domnann şi iată cum. Acest Tinde era regele tiachtului şi la domnie erau strâns asociaţi doi prinţi, Fidech fiul lui Fiacc Jochaid Dala (acesta aparţinând altei 'treimi' din provincie, cea a neamului Chraibe). Fidech s-a dus la Tara ca să-şi stabilească pretenţiile la domnie cerut regelui suprem Eochaid Feidlech mâna fiicei lui, Medb (cur cuindidh 'b ar Eochaid Fedliuch). Lui Tinde i-a ajuns la ureche faptul şi a pus la o capcană. Cele două cete s-au întâlnit în valea Shannon şi unul din oame-lui Tinde l-a ucis pe Fidech. Tatăl lui Medb l-a degradat atunci pe Tinde

1 Eochaid, sau Eochu, genitiv E (o) chach, Asupra acestui nume (*ivo-catus 'care se luptă cu), vezi notă şi bibliografie la Francoise Le Roux, Ogam, XX, 1968, p. 393, n. 60. In principiu, ez ortografia fiecărei surse. Jaan Puhvel, Myth and Law. (vezi, mai sus, p. 675, n. 28), ppreferă să explice Eochaid prin ech, cal'.

2 Principalele studii sunt: Tomas 6 Mâille, 'Medb Cruachna', Zeitschrift fiir Celtische Philologie,: (volumul dedicat lui Thumeysen), 1928, p. 129-146; Rudolf Thumevsen, 'Gottin Medb?' XVIII, 1930, p. 108-110 şi 'Zur Gottin Medb', ibid., XIX, 1931-1933, p. 352-353 (aproun caz sumerian de hieros gamos); Alexandre Haggerty Krappe, 'The Sovereignty of Erin, American Journal of Philology, LXIII, 1942, p. 444-454; Josef Weisweiler, Heimat und chaft, Wirkung und Vrsprung eines irischen Mythos, 1943, mai ales cap. VI ('die Herrschaft Irland'), p. 86-120 (mai ales p. 91 – 104); Alwyn şi Brinley Rees, Celtic Hentage, 1961, p- 5; Francoise Le Roux-Guyonvarc'h, Celticum, XV, 1966, p. 339 – 350 din comentariul la Tochetaine (p. 328 – 374, cu anexe etimologice de Christian Guyonvarc'h, p. 377-384). Ceea ce Jză rezumă, cu T. 6 Mâille, textul fundamental, Cath Bâinde, publicat şi tradus de Joseph 11, Eriu, II, 1905, p. 173 (introducere), 174-184 (text), 175-185 (traducere).

3 O'Neill, p. 176-177; 6 Mâille, p. 130-131.

(i-a impus un 'untruth of nobility', anfir flâtha)*, l-a surghiunit în pust tăţile din Connacht şi 'a aşezat-o pe Medb ca regentă la Cruachan', oc cuiris Medhbh a n-inadh righ a Cruachain, ceea ce nu i-a împiedicat pe Mei şi pe Tinde să se întâlnească mai târziu şi să se căsătorească, co mba celedcn Singurul rezultat al acestei manevre a tatălui lui Medb a fost că Cruachan devenit pentru un timp locul unde se ţineau adunările sărbătoreşti ale Irland conidh a Cruachain dognitea îenuig Ercnn şi că fiii regilor Irlandei au Iu obiceiul, înainte de a începe războiul împotriva provinciei Conchobar (Ulste: să fie la Cruachan cu Medb', ocus nobittis mic reig Erend hi Cruachain 'âdeidhbh. Înainte de această căsătorie cu Tinde, pe când era regentă la Cru cban, în Connaught, pretendenţii nu lipsiseră, reprezentând celelalte patru 'ci cimi' ale Irlandei: 'Nişte soli, povesteşte ea însăşi la început, în Tain, venise din partea lui Find fiul lui Rus Ruad, regele din Leinster, ca să mă ceară căsătorie; şi din partea lui Cairpri Nia Fer fiul lui Rus Ruad, regele din Tar; şi de la Conchobar fiul lui Fachtna Fathach, regele din TJlster şi de la Eocha Bec [un regişor din Munster]; şi nu m-am dus'. Această reapariţie al Conchobar a surprins pe unii comentatori, ca şi o altă povestire mai vie, ca narează cum, atunci când tatăl lui Medb şi-a dus fiica la sărbătorile de Tara, Conchobar a zăbovit după încheierea jocurilor, a pândit-o pe Medb câr ea se ducea să se scalde în râul Boyne şi a violat-o. Dar n-avea oare o veci socoteală de încheiat cu ea8?

Tinde a fost ucis în mod oportun în bătălia care a urmat şi al doilea asi ciat al acestui rege, Eochaid Dala, a fost acela care, nu fără lupte, a adus pe Medb teafără în regatul ei, împreună cu ceata care o însoţise. Drept urmar Eochaid Dala a devenit rege; mai exact, a fost desemnat de notabili ca re^ al Connachtului, 'Medb dându-şi consimţământul cu condiţia ca el să-i devir soţ', do deoin Medba dia mbeth na chele dhi fen. Dar această condiţie depinde la rândul ei de alta: nefiind ea cea care cerea, Medb îşi rezerva dreptul s primească sau să refuze; şi refuza orice partener care 'nu era fără gelozi fără teamă, fără zgârcenie, căci avea o geis – o interdicţie sub sancţiune mi gică – de a nu lua de bărbat decât un om care întrunea aceste trei calităţi' cen ett cen omun cen neoith do beth ann, uair ba ges disi beth ac ceili a mbeit: na tree sân. Trebuie să presupunem că Eochaid Dala şi-a luat triplul angaj; ment sau a făcut tripla demonstraţie necesară, căci 'a devenit rege drej urmare, dorighad Eochaid irit sân şi a fost atunci pentru o vreme la Cruacha ca bărbat al lui Medb, ana chele icc Mcidb6'.

Dar iată-l şi pe al patrulea soţ, cel care va avea cinstea să figureze î Tain. În Connacht creştea pe atunci un băiat, Ailill, fiul lui Rus Ruad, regel din Deinster, a cărui mamă era de fel din Connacht, aşa încât oamenii di această provincie îl recunoşteau drept unul de-al lor; în plus, 'niciodată gelozi sau teama nu s-au cuibărit în inima lui', ocus dano na frith et no omun inn chridiu, ceea ce corespundea cel puţin cu două treimi din pretenţia obişnuit a lui Medb. Ea se dusese după el în Leinster şi el a devenit, foarte curânc în Connacht, un războinic desăvârşit. 'Şi Medb îl iubea pentru însuşirile k Şi i-a fost pus alături şi a ajuns bărbatul ei în locul lui Eochaid Dala'. Acest a avut stângăcia de a se arăta gelos, cur ăluighi Eochaid, ceea ce l-a înlătura definitiv. S-au amestecat în aceasta şi clanurile, dar Medb a rămas neclintit *pentru că-i plăcea mai mult Ailill decât Eochaid'; s-a dat şi o luptă, în car

4 V. Myles Dillon, The Act of Truth în Celtic TraditW, Modem Philology, XLIV, 1946- 1947, p. ho.

6 O'Neill, p. 176-180, 177-181; O Mâille, p. 131-133. „O'Neill, p. 176-182, 177-183; 6 Mâille, p. 134.

Ill şi-a ucis predecesorul, apoi a devenit regele Connachtului, cu încuviinea lui Medb, aşa încât era regele acestei provincii la încoronarea lui Etarscele L-înd a început Tain B6 Cuailnge'; Medb i-a dat trei fii, cei trei, Mâine'7. E vorba uneori totuşi despre un al cincilea soţ, care s-ar afla împreună Medb la obârşia unui clan subaltern larg răspândit în Irlanda şi anume nmaicne; Fergus acesta era celebru prin mărimea mădularului său8. Această imă legătură nu e însemnată în lista canonică, dar numai bogaţilor li se prumută, iar Medb însăşi avea bune motive să spună, la început, în Tain; -am stat niciodată fără să am un bărbat în umbra celuilalt', ni raba-sa m cen fer ar scăth araile ocum9.