Horia sima

8. DE LA BISERICA LA MAUSOLEUL DE LA „CASA VERDE”

Ziua de 30 Noiembrie 1940, ca si aceea a înmormântarii eroilor Mota si Marin va ramâne în istoria României ca o manifestare religioasa si nationala de proportii necunoscute pâna atunci. A fost un act de adeziune al întregului popor la sacrificiul Capitanului, al Nicadorilor si Decemvirilor. A fost mai mult decât un doliu colectiv: o revarsare transcendentala de sentimente si credinte spre acei care si-au varsat sângele pentru mântuirea neamului. Participarea multimilor a fost uriasa. Lacrimi, emotii si suferinte la toti oamenii care, însirati de-a lungul strazilor, salutau cortegiu murmurând rugaciuni.

Din cauza evenimentelor de atunci, am redus participarea legionarilor din provincie la delegatii, pentru a nu rani susceptibilitatea lui Antonescu. Anturajul lui, în frunte cu doamna Goga, îi insuflase si cu acest prilej teama ca noi vrem sa profitam de venirea la Bucuresti a mase de legionari, pentru a-l rasturna. Aceasta masura restrictiva nu a alterat cu nimic masiva afluenta de populatie la funeralii. Lipsurile din provincie au fost compensate de capitala. În afara de evrei, n-a lipsit nici o casa de român si crestin care sa nu fi iesit în întâmpinarea martirilor, pe ultimul lor drum. Trebuie socotit la cel putin o jumatate de milion de oameni pe cetatenii care s-au adunat de-a lungul strazilor parcurse la cortegiu, pentru a aduce ultimul lor omagiu de recunostinta si reculegere acelora care s-au ridicat biruitori prin moarte.

Nu putem reda mai bine starea de spirit a populatiei din capitala, a familiilor celor cazuti si a multimilor legionare decât reproducând impresiile reporterului care a consemnat pentru ziarul Buna Vestire desfasurarea actului de reînhumare:

La Biserica Sf. Ilie Gorgani, fortareata crestinismului legionar

„Biserica Sf. Ilie Gorgani, lacasul unde se închina pe vremuri Capitanul, de unde au plecat si eroii Mota si Marin, iar deunazi venerabilul luptator, parintele Ion Mota, adaposteste de trei zile si trei nopti sfintele oseminte ale Capitanului si ale celorlalti treisprezece martiri, trecuti întru Domnul pentru dreapta credinta legionara.

În acest rastimp, pe dinaintea celor paisprezece sicrie, a defilat toata tara româneasca, ca un ultim omagiu adus unor vieti de zbucium si de sacrificiu.

Momentele premergatoare parcurgerii drumului spre vesnicie sunt de o cutremurare nemaiîntâlnita.

Încerci sa-ti retii durerea, dar lacrimile curg peste orice zagazuri si se preling abundent. Esti cuprins de acea durere în fata careia nu gasesti nici un fel de mângâiere, traiesti momentele acelea când vrei cu tot dinadinsul sa iei locul alaturi de sufletele lor, sa parcurgi vamile nevazute ale vazduhului, spre acel minunat coltisor de rai, în locuri luminate, în locuri nevinovate, unde se vor aseza sufletele nevinovate ale martirilor pe care-i jelim astazi. La capatâiul Capitanului, scufundata în adânca smerenie, plânge, plânge, doamna Elena Codreanu, tovarasa lui de viata.

Aureolata de fumul de smirna si tamâie emanat din amfore, ai viziunea unei martire, ce si-a luat sarcina de a înfrunta drumul spinos al vietii. De unde o mai fi având lacrimi?

Mai departe, strajuind în capul celorlalte sicrie, abia conturându-se în multimea de flori, vezi rasarind familiile îndurerate ale celor ce-au avut parte de o moarte atât de grozava.

Comandantii legionari, garda de onoare, dau sumbrului decor o nota de o si mai pronuntata durere.

Patrunsi de maretia clipei, înaintea sicrielor martirilor, înainte de Sfânta Slujba a Prohodului, un grup de ostasi germani privesc îndelung cele paisprezece trupuri neînsufletite”.

Marea Slujba a Prohodului

Un impunator sobor de preoti, în frunte cu Mitropolitul Gurie al Basarabiei, asistat de P. S. S. Venaimin Pocitan, prim Vicar al Patriarhiei, a savârsit slujba religioasa. Din sobor mai faceau parte P. S. S. Valeriu Moglan, Vicarul Mitropoliei Moldovei, preotii Andrei Mihailescu-Gorgani, Georgescu-Edineti, duhovnicul studentimii, Arh. Atanasie Popescu, Dionisie Udristeanu, Liviu Stan, Stefan Palaghita, Protoereul Firmilian Marin, Ilie Imbrescu, G. Butnaru, C. Diaconescu, Antipa Florescu, Orghidan, Tuta, Brighidan, Matei si Babus.

Biserica, ce de dimineata adapostea numai familiile legionarilor cazuti, începând de la opt si jumatate, se populeaza încet cu oficialitati si conducatori legionari.

În partea dreapta a bisericii iau loc, alaturi de reprezentantul M. S. Regelui, colonelul Erwin Kraus, dl. general Antonescu, seful statului, Horia Sima, comandantul Miscarii Legionare, îmbracati în camasa verde. În acelasi timp, Comandantii Bunei Vestiri, Ilie Gârneata, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Mile Lefter si inginerul Blanaru. Alaturi de ei, primul senator al Legiunii, profesorul Ion Gavanescul.

Tot în partea dreapta, în al doilea rând, se aseaza membrii guvernului: Traian Braileanu, Ministrul Educatiei Nationale; Nicolae Mares, Ministrul Agriculturii; George Cretianu, Ministrul Finantelor; Vasile Iasinschi, Ministrul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale; Ion Protopopescu, Ministrul Comunicatiilor; general Constantin Petrovicescu, Ministrul Afacerilor Interne; Nicolae Dragomir, Ministrul Cordonarii Economice; Mihail Antonescu, Ministrul Justitiei.

În spatele ministrilor, iau loc subsecretarii de stat si alti înalti demnitari: Alexandru Constant, Subsecretar de Stat la Ministerul Presei si Propagandei; Constantin Papanace, Subsecretar de Stat la Finante; Vladimir Dumitrescu, Secretarul General la Ministerul Cultelor si Artelor; prof. P. P. Panaitescu, Rectorul Universitatii din Bucuresti; Eugen Chirnoaga, Rectorul politehnicii din Bucuresti; prof. arhitect Iotsu, Retorul Scolii de Arhitectura; Radu Gyr, Directorul Ministerial; I. G. Vântu, Primarul General al Capitalei; colonel Elefterescu, adjutant al conducatorului statului.

În acelasi grup se afla comandantii legionari Andrei C. Ionescu, Sandu Valeriu, Coriolan Matei, Grigore Macrin, Ion Turcanu, Al. Ventonic, avocat Aurel Ibraileanu, D. Ifrim, Petre Bolintineanu, Dimitrie Popa, Iosif Dumitru, Stefan Predescu, Dumitru Chica si altii.

Armata este reprezentata de domnii general Pantazi, Subsecretar de Stat la Apararea Nationala; general Ioanitiu, Seful Marelui Stat Major; amiral Rosca, Amiral Coslinschi, general Dobre, general Petrescu, general Vasiliu, general Ramiro Enescu, general Negrescu, comandor Jienescu.

Din magistratura s-a remarcat prezenta domnilor D. G. Lupu, Presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie; D. Botez, Prim-Presedinte al Curtii Superioare Administrative; Bratescu, Presedintele Curtii de Conturi; N. Ioanovici, consilier; I. Petrescu, Prim-Presedinte al Curtii de Apel; Emil Vântu, Prim-Presedinte al Tribunalului Ilfov; Benedict Stoenescu, procuror general; I. Gheorghiade, Prim-Procuror al Tribunalului Ilfov.

Din partea Cavalerilor Ordinului Mihai Viteazul au participat un grup de generali de rezerva; Samsonovici, Bengulescu, D. Bucur, Magulescu si un grup de colonei, în frunte cu Popescu-Corbu si Bolintineanu.

Reichul german a fost prezentat printr-o numeroasa delegatie, în frunte cu trimisii guvernului german, Baldur von Schirach si Von Bohle. Alaturi de ei, ministrul Germaniei la Bucuresti, Wilhelm Fabricius si generalii Speidel si Nansen, sefii misiunii militare germane din România; generalul Von Scheich, trimisul extraordinar al Armatei Marelui Reich; Neubacher, fostul primar al Vienei si actualul însarcinat cu afacerile economice din România; p.p. Obergruppenführer Lorenz, reprezentant al Reichsführerului SS Himmler.

Din partea Italiei au luat parte la funeralii Pelegrino Ghigi, ministrul Italiei la Bucuresti si reprezentant al M. S. Regelui-Împarat Silenzi, reprezentantul personal al Ducelui.

Din partea Spaniei au venit domnii Merry del Val, însarcinatul de afaceri al Spaniei; Luis Beneyto, conducatorul-delegat al Falangei Spaniole în România.

La orele noua începe slujba prohodirii. Se face pomenire celor cazuti, în timp ce clopotele tuturor bisericilor din capitala încep sa sune prelung. Raspunsurile sunt date de corul Patriarhiei, sub conducerea comandantului-ajutor Remus Tincoca.

Formarea cortegiului

Dupa sfârsitul Sfintei Slujbe a prohodirii, soborul de preoti iese din biserica si coboara treptele în strada. În fata bisericii, de partea cealalta a strazii, apare un imens panou îmbracat în pânza verde, având la mijloc chipul Capitanului, sub care este scris „Prezent”. Peretii de la intrarea în biserica sunt de asemenea îmbracati în verde, având deasupra chipul Arhanghelului Mihail. Comanda cortegiului a fost încredintata de Radu Mironovici comandantului legionar Bartolomeu Livezeanu, care se ocupa de încadrarea oficialitatilor, pe masura ce ies din biserica.

Sicriele sunt scoase pe umeri de catre comandantii legionari si comandtii-ajutori si asezate pe nasalii. Sicriul Capitanului este purtat de colonelul Zavoianu si un grup de preoti.

Cortegiu este deschis de 25 de buciumeni si tulniceri din codrii Câmpulungului Bucovinei, locuri atât de scumpe Capitanului, pe care le-a strabatut în lung si în lat.

Dupa buciumeni urmeaza o troita vie, formata din frati de cruce.

La câtiva pasi, Vasile Iovin si Dumitru Banea duc crucea ce-a fost înfipta pe mormântul legionarilor de la Jilava. Urmeaza crucile martirilor ce vor fi asezate la capatâiul lor, la Casa Verde.

Dupa ei, un grup de tineri duc prapurii si coliva. Urmeaza cortegiul coloanelor, fiind deschis de o coloana de lauri, a miscarii legionare. Vin apoi la rând coroanele depuse de familii; familia Codreanu, familia Belimace, Catalina Codreanu, doamna Alexandrina Cantacuzino, doamna inginer Maria Ionescu. Coroana doamnelor legionare ale celor cazuti la Râmnicu-Sarat. În continuare apar coloanele delegatiilor straine. Coroana trimisa de Führerul Adolf Hitler, alcatuita din trandafiri rosii, pe un fond de lauri. Coroana Ducelui Mussolini. Coroana Legatiei germane. Coroana ambasadorului italian Pelegrino Ghigi. Coroana contelui Ciano, Ministrul de Externe al Italiei.

O splendida coroana de brad de pe Muntele Rarau, simbolizând locurile cutreierate de Capitan încheie cortegiul.

Îndata dupa coroane, urmeaza corul legionar condus de Remus Tincoca. Dupa ce se însira membrii corului studentesc, condus de Mircea Hoinic, iar la urma corul Seminarului Monahal Cernica, condus de Ierodiaconul Felix Dubneac.

Dupa grupele corale vine clerul, condus de preotii Gheorghe Dan Popescu si Ion Potecas.

Sunt aproape o mie de preoti în cortegiu, care înainteaza în ordinea urmatoare:

preotii de mir si calugarii de la diferitele mânastiri;

diaconii care servesc în sobor;

preotii cu epitrafire, culioane si feloane albe;

preotii cu epitrafire si feloane albastre;

grupul preotilor greco-catolici.

Capitanul purtat pe umeri

Dupa cortegiul preotilor, urmeaza grupul de Comandanti ai Bunei Vestiri si comandantii legionari care formeaza o garda de onoare si poarta pe umeri trupul Capitanului. Sicriele Nicadorilor si Decemvirilor înainteaza în rând câte doua, purtate de 12 legionari, iar pe margine alti 24 de legionari marsaluiesc ca echipe de schimb.

La câtiva pasi de sicrie, familiile legionarilor cazuti: profesorul Codreanu, doamna Elena Codreanu, doamna Iridenta Mota, cu copiii Gabriela si Mihaias, familia Nicki Constantinescu, familia Belimace, doamna Maria Ciumetti, familia Trandafir.

Urmeaza dupa familii o garda legionara de onoare, dupa care paseste reprezentantul M.S. Regelui, Colonelul Erwin Kraus. În rândul urmator, Generalul Ion Antonescu, Conducatorul Statului, îmbracat în camasa verde, avându-l la stânga pe Horia Sima, Comandantul Miscarii Legionare. În spatele lor, o alta garda de onoare, formata din legionari îmbracati în mantale negre de piele. Îndata dupa ei, apar membrii guvernului, trimisii extraordinari, membrii corpului diplomatic, înaltii demnitari, generalii si Cavalerii Ordinului Mihai Viteazul.

Asociatiile patriotice

Dupa oficialitati, se rânduiesc în cortegiu asociatiile patriotice din toata tara, fie in corpore, fie reprezentate prin delegatii si drapele: Invalizii de razboi, Gloriile Neamului, Asociatiile Vitejii Neamului, Virtutea Militara, Surorile de caritate din razboi, Barbatie si Credinta, Legatia Româna a fostilor luptatori, Asociatia voluntarilor din razboi, Grupul seniorilor „General Cantacuzino”, Voluntarii Ardeleni si Macedoneni, Cercul Subofiteresc de rezerva, Societatea Veteranilor de la 1913, Cercetasii de razboi, Uniunea Ardelenilor.

Batalioanele legionare

Cortegiul este încheiat de batalioane legionare. Imensul convoi al camasilor verzi este deschis de Cetatuile legionare, sub conducerea Luciei Trandafir. Urmeaza Fratiile de Cruce, sub conducerea lui llie Smultea. În continuare, defileaza studentimea legionara, sub conducerea comandantului ei, Vasile Andrei. La câtiva pasi apar batalioanele Corpului Muncitoresc, în frunte cu Dumitru Groza. Organizatia Capitalei se încheie cu Corpul Razletilor, comandat de Ilie Niculescu. Dupa unitatile din Bucuresti se însiruie organizatiile din provincie, dupa regiunile carora apartin.

Pe Bulevardele Capitalei

Cortegiul se pune încet în miscare la sunetul buciumenilor bucovineni, care anunta plecarea. Pe Bulevardul Elisabeta circulatia este întrerupta. Zeci de mii de oameni, în tacere si reculegere, asteapta trecerea sfintelor oseminte. Scene colective de adânca evlavie se observa în masele de oameni. Multi îngenuncheaza, murmurând rugaciuni. Cortegiul a facut primul popas la rondoul de la Statuia Bratianu. Aici un imens panou, cu chipul Capitanului, acopera statuia, încadrat de aripile Arhanghelului Mihail. O multime imensa s-a adunat în jurul statuii. Aici sicriele sunt date jos de pe umeri si soborul de preoti face o scurta slujba de pomenire. Cortegiul se pune din nou în miscare pe Bulevardul Bratianu si apoi pe Take Ionescu. Se face o noua oprire în Piata Victoriei. Aici, Generalul Ion Antonescu, cu o parte din membrii guvernului si reprezentantii straini se desfac din cortegiul si se îndreapta spre Presedintia Consiliului; pentru un scurt moment de odihna. Dupa slujba din Piata Victoriei, cortegiul îsi continua drumul avându-l în frunte pe Comandantul Miscarii Legionare si pe toti demnitarii legionari. Un alt popas se mai face în Bulevardul Basarab si apoi în dreptul Atelierelor Grivita. Pe Calea Grivitei, în dreptul unei case, pe peretele ei, apare o minunata troita de brad verde, având la mijloc icoana Capitanului, oferita de muncitorii din cartier. De aici si pâna la Casa Verde, trotuarele sunt presarate cu crengi de brad, aduse de populatia din acest cartier.

La Casa Verde

Avizati din vreme, Guvernul si oaspetii au sosit în masini la Casa Verde, pentru a asista la actul reînhumarii.

În momentul când cortegiul se apropie de Casa Verde, tacerea este întrerupta de sunetul prelung al buciumenilor. Primele formatiuni patrund pe sub bolta portii în incinta Casei Verzi. În piata din fata Casei Verzi, un imens panou în verde, cu portretul Capitanului, domina zarea. De-o parte si de alta, flamuri verzi, cu chipul Nicadorilor si Decemvirilor, îl încadreaza pe Capitan. Echipe de 12 legionari, în pozitie neclintita strajuiesc intrarea.

Procesiunea se scurge încet spre curte. În fata Mausoleului Mota-Marin, de asemenea sunt asezate panouri verzi si steaguri cu semnul Garzii de Fier. În fata Mausoleului, trei gropi deschise pentru Nicadori, iar în partea dreapta, sunt zece morminte proaspete, câte cinci de-o parte si de alta, care asteapta trupurile Decemvirilor. Deasupra lor în partea de rasarit, sus, strajuieste un urias Arhanghel Mihail.

Incinta Casei Verzi este neîncapatoare pentru marea multime. În dreapta criptei iau loc Comandantii Bunei Vestiri si celelalte grade legionare, în stânga, familiile celor cazuti, iar mai în fata preotii. În fata mausoleului, iau loc membrii guvernului, în frunte cu Generalul Antonescu si Horia Sima, împreuna cu delegatiile straine. Soborul de preoti cânta ultimele litanii si îndata dupa aceea sicriul cu sfintele oseminte ale Capitanului este asezat în cripta, între Mota si Marin. În continuare sunt coborâte în groapa sicriele Nicadorilor si Decemvirilor. Se da comanda, si întreaga asistenta, în pozitie de onor, cânta Imnul Legionarilor Cazuti.

În acel moment suprem de durere si reculegere, un vultur coboara din înaltul cerului, face câteva rotocoale deasupra Mausoleului si apoi se înalta iar spre zari necunoscute. Multimea a vazut în acest zbor un semn si o binecuvântare a cerului...

Se însereaza când ceremonia a luat sfârsit si lumea adunata la Casa Verde începe sa se împrastie.