Iertarea de Kevin Smith cuvânt introductiv

Capitolul 3

CUM A TRĂIT ISUS IERTAREA

Dacă vrei să pricepi ceea ce înseamnă iertarea pentru Dumnezeu, trebuie să examinezi viaţa lui Cristos din Nazaret. Atât viaţa cât şi învăţăturile Lui, prezintă pe deplin iertarea lui Dumnezeu. El nu doar a propovăduit celor din jur adevărul lui Dumnezeu, ei 1-a şi trăit.

Isus a trăit iertarea lui Dumnezeu, pentru El era un mod de viaţă. Nicăieri acest fapt nu este mai evident, decât la răstignire. Fiind înconjurat de cei ce îl trimiteau la moarte, care stăteau să privească şi să asculte, părăsit de aproape toţi cei ce îl urmau de aproape, acolo pe dealul "Căpăţânii", răstignit între doi criminali, Isus a spus: 'Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac". (Luca 23:34)

Nu cu mult înainte de răstignire, Isus a sărbătorit Paştele împreună cu ucenicii Lui. Această cină era menită să fie pentru poporul Israel o aducere aminte a modului în care Dumnezeu i-a eliberat din robia egipteană.

Dumnezeu le-a spus să ia un miel, să îl ofere ca jertfa şi să stropească uşiorii locuinţei lor. Apoi, când Dumnezeu a trimis îngerul Morţii ca să îi judece pe egipteni, acolo unde îngerul vedea sângele, ocolea respectiva locuinţă. Când Isus a luat paharul cu vin din care ei urmau să bea, la cina aceea deosebită, pe neaşteptate a declarat: "acesta este sângele meu, al legământului celui nou, care este turnat pentru mulţi, pentru iertarea păcatelor". (Matei 26:28)

Isus şi-a dat viaţa de bună voie, vărsându-şi sângele ca şi acel miel cu mulţi ani în urmă, pentru ca iertarea lui Dumnezeu să fie făcută cunoscută tuturor.

Asta 1-a costat pe Isus trăirea practică a iertării.

L-a costat mult pe El care era perfect, să trăiască într-o lume murdară. L-a costat mult, pe El care niciodată nu s-a împotrivit voinţei Tatălui, să trăiască în mijlocul unor fiinţe umane răzvrătite şi neascultătoare.

L-a costat mult pe Isus, să vadă cum creaţia Lui minunată pe care El şi Tatăl Lui au întocmit-o, este poluată de păcatele omenirii. Şi mai mult ca orice, un preţ mare pentru Isus, deoarece, la porunca Tatălui, a luat locul nostru de păcătoşi.

Pavel a explicat acest lucru creştinilor din Corint, în felul următor:

"Pe Cel caren-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în EI". (2 Corinteni 5:21)

Ioan Botezătorul

Chiar înainte de a-şi începe lucrarea, dorinţa lui Dumnezeu de a le face cunoscut oamenilor iertarea sa, era demonstrată în mod evident prin felul în care Ioan Botezătorul i-a îndemnat pe evrei la pocăinţă pentru a fi salvaţi. Zaharia, tatăl lui Ioan, a proorocit ceea ce Dumnezeu i-a arătat în legătură cu fiul său:

„ Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui, şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii care stă în iertarea păcatelor lui; “(Luca 1:76-77)

Luca menţionează că Ioan "s-a dus în tot ţinutul Iordanului, predicând un botez spre iertarea păcatelor". (Luca 3:3)

Aşadar, Isus a venit pe pământ într-o împrejurare deja pregătită pentru El - într-un moment şi într-un loc unde Dumnezeu deja îşi extinsese iertarea. Ceea ce a făcut şi a spus Isus a fost o împlinire a lucrurilor.

Oamenii religioşi din timpul lui Isus erau şocaţi că Isus era prietenul "vameşilor şi păcătoşilor". Termenul "păcătoşi" se referea la oameni care nu ţineau toate regulile religiei şi la "pleava societăţii" cum ar fi prostituatele şi leproşii. Aceştia erau dispreţuiţi de mulţime, şi totuşi Isus declara că cei care ştiau că sunt răzvrătiţi, aveau nevoie de iertare.

"Dar, auzind, Isus le-a zis: 'Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi'. "(Marcu 2:17)

El cunoştea asemenea oameni şi mânca la aceeaşi masă cu ei. Prin ucenicii Lui se numărau Matei - vameşul şi Petru cel impulsiv care odată căzuse la picioarele lui Isus spunând: "Pleacă de la mine Doamne căci sunt un om păcătos" (Luca 5:8). Erau printre ei oameni care dădeau din coate şi se luptau în mod egoist pentru supremaţie, şi era şi unul care urma să-1 vândă pe Isus pentru bani. În relaţiile cu toţi aceşti oameni, Isus demonstrase în mod consecvent mesajul iertării.

Isus nu condamnă pe nimeni

Isus a demonstrat clar un stil de viaţă plină de iertare nu numai prin jertfa de pe cruce dar şi prin atitudinea sa care era în contradicţie cu cea a liderilor religioşi.

Ioan consemnează în evanghelie un incident în care învăţătorii Legii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter. Ei au încercat să-i întindă o capcană lui Isus întrebându-L: "Învăţătorule, această femeie a fost prinsă în adulter. În Lege, Moise ne-a poruncit să omorâm cu pietre o astfel de femeie. Care este părerea ta?"

Au insistat până când în cele din urmă El le-a zis: "Dacă cineva din voi este fără păcat, acela să arunce primul piatra". Acuzatorii femeii s-au strecurat afară, unul câte unul până când Isus singur a mai rămas acolo.

Isus s-a ridicat şi a întrebat-o: "Femeie, unde sunt aceşti oameni?" "Nimeni nu te-a condamnat?" "Nimeni", a răspuns ca. "Atunci nici cu nu te condamn" - a declarat Isus. "Du-te acum şi să nu mai păcătuieşti". (Ioan 8:3-11)

În timp ce conducătorii religioşi care nu erau nici ei perfecţi, doreau să condamne femeia, Isus dorea ca ea să aibă parte de iertare, şi aceasta să îi schimbe viaţa.

"Căci Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ei ca lumea să fie mântuită prin El". (Ioan 3:17)

Isus nu a condamnat nici chiar Cărturarii şi Fariseii, deşi mulţi îi erau duşmani. El a demonstrat iertarea în relaţiile cu ei, fiind ferm atunci când greşeau, fără să confunde totuşi persoanele cu sistemul religios (la care El se împotrivea în mod clar).

Acelaşi Isus care alungase schimbătorii de bani din Templu, faţă de Nicodim, învăţătorul religios proeminent, avea o atitudine plină de blândeţe, care reflecta inima de Tată a lui Dumnezeu. (Ioan3:l-15)

Dincolo de relaţiile lui Isus cu oamenii se poate vedea clar faptul că El ştia că iertarea era mesajul esenţial al Tatălui Său.

Această iertare nu decurgea din faptul că oamenii recunoscând că sunt păcătoşi, îl implorau pe Dumnezeu să îi ierte, ei, Isus a declarat că iertarea era la dispoziţia tuturor, din iniţiativa lui Dumnezeu! Cei ce o primeau, prin aceasta îşi recunoşteau vinovăţia şi faptul că au nevoie de iertarea lui deoarece ei nu pot face nimic pentru a fi reconciliaţi cu Dumnezeul cel Sfânt.